DECIZIE nr. 228 din 21 aprilie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Laura” – S.R.L. în Dosarul nr. 2.010/2004 al Judecătoriei Târgu Mureş.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. Se arată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, Curtea reţinând că acestea nu încalcă prevederile art. 139 alin. (1) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 5 aprilie 2004, primită la Curtea Constituţională la 6 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.010/2004, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Laura” – S.R.L. într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de autorul excepţiei împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate, prin care se acordă Guvernului dreptul de a stabili şi sancţiona contravenţii prin hotărâri, încalcă dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie, "potrivit cărora «Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat […] se stabilesc numai prin lege»". Se arată în acest sens de către autorul excepţiei că "Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, modificată prin Legea nr. 180/2002, acordă Guvernului puterea de a stabili prin hotărâri (nu prin ordonanţe) contravenţii şi de a le sancţiona”; or, amenzile sunt venituri ale bugetului de stat.Judecătoria Târgu Mureş consideră că excepţia este neîntemeiată. Se apreciază că "în speţă ne aflăm în prezenţa unui caz de delegare legislativă, astfel cum este instituit prin dispoziţiile art. 114 din Constituţia României [devenit art. 115 după republicarea Constituţiei], iar Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 a fost supusă aprobării Parlamentului potrivit procedurii legislative, fiind aprobată prin Legea nr. 180/2002, astfel că, urmare a îndeplinirii procedurii legislative de aprobare prin lege, s-a realizat şi respectarea dispoziţiilor art. 139 alin. (1) din Constituţia României. De asemenea, Constituţia României nu statuează nici o interdicţie privind delegarea legislativă a Guvernului în materia care face obiectul excepţiei de neconstituţionalitate”.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În argumentarea acestui punct de vedere se arată că, în jurisprudenţa sa, "Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004, […] sesizată fiind cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, a constatat: «noţiunea de organizare a executării legii din cuprinsul art. 108 alin. (2) al Constituţiei republicate are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii. Aşadar, legiuitorul nu mai stabileşte întotdeauna direct, prin lege, contravenţii şi sancţiuni, ci, chiar în sensul textului constituţional invocat, această competenţă revine autorităţii publice însărcinate cu organizarea executării legii.În consecinţă, Curtea nu poate reţine că prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, care atribuie Guvernului, în mod expres, competenţa de a stabili şi sancţiona prin hotărâre anumite fapte ce constituie încălcări ale legii, sunt neconstituţionale»”.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale.În motivarea acestui punct de vedere se arată că dispoziţiile criticate nu contravin art. 139 alin. (1) din Constituţie. Avocatul Poporului consideră că "este constituţională dispunerea unor măsuri sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii. Aşadar, legiuitorul nu mai stabileşte întotdeauna direct, prin lege, contravenţii şi sancţiuni, ci această competenţă revine autorităţii publice însărcinate cu organizarea executării legii. În sensul celor de mai sus, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 51/2004„.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din analiza motivării acesteia, îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, care au următorul conţinut:– Art. 2 alin. (1): "Prin legi, ordonanţe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili şi sancţiona contravenţii în toate domeniile de activitate."Critica de neconstituţionalitate constă în susţinerea că prevederile legale criticate acordă Guvernului posibilitatea de a stabili prin hotărâri amenzi pentru contravenţii, care constituie venituri ale bugetului de stat, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 139 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora "Impozitele, taxele şi orice alte venituri ale bugetului de stat şi ale bugetului asigurărilor sociale de stat se stabilesc numai prin lege".Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată. Deşi, potrivit legii, amenzile se fac venit la bugetul de stat, stabilirea lor pentru săvârşirea contravenţiilor nu are aceeaşi semnificaţie cu stabilirea impozitelor şi taxelor sau a altor contribuţii ale bugetului de stat, în sensul textului constituţional al art. 139 alin. (1), cu caracter obligatoriu şi prestabilit. În cazul amenzilor, baza legală a prevederii lor ca venituri la buget o constituie reglementarea cuprinsă în art. 8 alin. (5) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată prin Legea nr. 180/2002, potrivit căreia „Sumele provenite din amenzi se fac venit la bugetul de stat”, precum şi dispoziţiile din anexa nr. 1 la Legea bugetului de stat pe anul 2005 nr. 511/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.121 din 29 noiembrie 2004, dispoziţii care prevăd, la „diverse venituri”, cuantumul total estimat al veniturilor din amenzi şi din alte sancţiuni aplicate, potrivit dispoziţiilor legale. Spre deosebire de plată impozitelor şi taxelor sau a altor contribuţii ale bugetului de stat, a cărei obligaţie constituţională a cetăţenilor este prevăzută de art. 56 din Constituţie, în sensul că aceştia contribuie prin impozite şi taxe la finanţarea cheltuielilor publice, amenda nu face parte din categoriile de venituri prevăzute de art. 139 alin. (1) din Constituţie; ea nu este o sursă de venit dacă legea este respectată, ceea ce reprezintă situaţia normală, dezirabilă. Specificul derivă din caracterul de sancţiune al amenzii, de consecinţă a încălcării unei norme legale prin săvârşirea unei contravenţii. Faptul generator al raportului juridic al obligaţiei de plată a amenzii îl constituie comiterea contravenţiei.De altfel, textul de lege criticat, într-un alt context, a mai format obiect al controlului de constituţionalitate exercitat pe cale de excepţie, Curtea stabilind că dispoziţiile respective sunt constituţionale. Prin Decizia nr. 51 din 12 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 3 martie 2004, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. În considerentele deciziei s-a reţinut că „noţiunea de organizare a executării legii din cuprinsul art. 108 alin. (2) al Constituţiei republicate are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii. Aşadar, legiuitorul nu mai stabileşte întotdeauna direct, prin lege, contravenţii şi sancţiuni, ci, chiar în sensul textului constituţional invocat, această competenţă revine autorităţii publice însărcinate cu organizarea executării legii.În consecinţă, Curtea nu poate reţine că prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, care atribuie Guvernului, în mod expres, competenţa de a stabili şi sancţiona prin hotărâre anumite fapte ce constituie încălcări ale legii, sunt neconstituţionale.”În acelaşi sens menţionăm şi Decizia nr. 43 din 27 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 22 februarie 2005.De asemenea, prin Decizia nr. 535 din 7 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, Curtea a constatat că „textele criticate nu încalcă dispoziţiile art. 61 alin. (1) din Constituţie, care proclamă Parlamentul drept organ reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării, întrucât reglementarea unor contravenţii într-un domeniu sau altul de activitate este posibilă şi prin acte normative subordonate legii, în condiţiile în care domeniile respective sunt prevăzute în competenţa dată prin lege autorităţilor publice stabilite la art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001. Reglementarea contravenţiilor în condiţiile dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 nu reprezintă o reglementare primară, ci una secundară în raport cu legea care stabileşte competenţa în materie a autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene într-un domeniu sau altul de activitate sau care, eventual, reglementează domeniul de activitate respectiv. De altfel, chiar dispoziţiile art. 2 alin. (2) menţionate se referă la «toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuţii prin lege».De altfel, Curtea, de principiu, a stabilit în jurisprudenţa sa că noţiunea de organizare a executării legii, consacrată de dispoziţiile art. 108 alin. (2) din Constituţie, «are un sens mai larg decât cea privind aplicarea legii, şi anume prin hotărâri ale Guvernului pot fi dispuse măsuri organizatorice, financiare, instituţionale sau sancţionatorii în vederea stabilirii cadrului necesar pentru ducerea la îndeplinire a dispoziţiilor legii»".Soluţiile pronunţate de Curtea Constituţională în cauzele respective, precum şi considerentele care au stat la baza acestora îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu se invocă elemente de natură să determine modificarea acestei jurisprudenţe.Potrivit considerentelor expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Laura” – S.R.L. în Dosarul nr. 2.010/2004 al Judecătoriei Târgu Mureş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 aprilie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește