DECIZIE nr. 227 din 3 iunie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42, 43 şi 44 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42, 43 şi 44 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Cornelia Panzaru în Dosarul nr. 33/2002 al Curţii Supreme de Justiţie – Completul de 9 judecători.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 70C/2003, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Elena Bordeanu în Dosarul nr. 38/2002 al Curţii Supreme de Justiţie – Completul de 9 judecători. La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor. Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor. Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, raportat la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 70C/2003 la Dosarul nr. 69C/2002.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând ca, în legătură cu constituţionalitatea prevederilor de lege criticate, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin numeroase decizii, care îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constata următoarele:Prin încheierile din 23 septembrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 33/2002 şi nr. 38/2002, Curtea Suprema de Justiţie – Completul de 9 judecători a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42, 43 şi 44 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Cornelia Panzaru şi Elena Bordeanu în cauze de contencios administrativ.În motivarile excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut asemănător, se susţine ca prevederile de lege criticate instituie un tratament diferit pentru persoane care au aceeaşi pregătire profesională şi care deţin la o anumită data aceeaşi funcţie, ceea ce încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie. Astfel, se arata ca vechimea în magistratura, recunoscută potrivit art. 44 din Legea nr. 92/1992, nu este considerată şi vechime în funcţia de magistrat în sensul în care este definită noţiunea de „magistrat” în art. 42 şi de „personal asimilat magistraţilor” în art. 43 alin. 2 din lege. În consecinţa, se apreciază ca neincluderea tuturor funcţiilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 92/1992, republicată, în asimilarea prevăzută de art. 43 alin. 2 din aceasta este neconstitutionala.Curtea Suprema de Justiţie – Completul de 9 judecători apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este intemeiata, art. 43 şi 44 din Legea nr. 92/1992, republicată, fiind contrare dispoziţiilor art. 16 din Constituţie.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În esenta, arata ca, în realitate, potrivit criticilor formulate, obiectul excepţiei îl constituie numai prevederile art. 43 alin. 2 din Legea nr. 92/1992, republicată. Cu privire la aceste dispoziţii, considera ca „includerea doar a anumitor categorii de funcţii în sfera celor asimilate statutului de magistrat este o chestiune ce tine de opţiunea legiuitorului, de aprecierea acestuia asupra oportunităţii sau necesităţii unei anumite reglementări, astfel ca, sub acest aspect, excepţia este inadmisibila”. În legătură cu fondul reglementării cuprinse în textul de lege criticat, este invocată Decizia Curţii Constituţionale nr. 155/2002 referitoare la constituţionalitatea prevederilor art. 5 din Legea nr. 50/1996, prevedere preluată în Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor.Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile art. 43 alin. 2 şi ale art. 44 din Legea nr. 92/1992, republicată, sunt constituţionale. În acest sens, în esenta, arata ca „reglementarea anumitor drepturi şi îndatoriri specifice magistraţilor sau personalului asimilat magistraţilor, inclusiv acordarea adaosului la indemnizaţia de încadrare lunară, numai în raport cu vechimea efectivă realizată în funcţii de judecător, procuror sau în alte funcţii asimilate acestora este o opţiune a legiuitorului, constituind o recompensa pentru fidelitatea faţă de aceste funcţii”. În consecinţa, arata ca reglementarea diferita a modalitatii de acordare a indemnizaţiei de încadrare lunară nu încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate şi nu „este lezat atunci când legiuitorul stabileşte un tratament juridic diferit, în situaţii diferite”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 42, 43 şi 44 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:– Art. 42: "Au calitatea de magistrat şi fac parte din corpul magistraţilor judecătorii de la toate instanţele judecătoreşti, procurorii din cadrul parchetelor de pe lângă acestea, precum şi magistraţii-asistenţi ai Curţii Supreme de Justiţie.";– Art. 43: "În cadrul corpului magistraţilor, ierarhia funcţiilor de execuţie şi de conducere se stabileşte în raport cu nivelul instanţelor şi al parchetelor, cu respectarea condiţiilor de pregătire profesională şi de vechime în magistratura, prevăzute în prezenta lege.Personalul de specialitate juridică de execuţie şi de conducere, inclusiv secretarul general şi adjunctii acestuia din Ministerul Justiţiei, precum şi personalul de instruire şi de conducere, de specialitate juridică, din cadrul Institutului Naţional al Magistraturii, indiferent de vechime, este asimilat magistraţilor pe durata îndeplinirii funcţiei. Prevederile prezentei legi referitoare la drepturile şi îndatoririle magistraţilor se aplică în mod corespunzător şi acestor magistraţi.Numirea personalului de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei şi din Institutul Naţional al Magistraturii, asimilat magistraţilor, se face prin ordin al ministrului justiţiei, cu respectarea condiţiilor prevăzute la art. 46.Personalul de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei şi Institutul Naţional al Magistraturii, asimilat magistraţilor, poate fi trecut în funcţii de judecător sau procuror, în condiţiile prezentei legi.";– Art. 44: "Constituie vechime în magistratura perioada în care o persoană a îndeplinit funcţiile de judecător, procuror, personal de specialitate juridică în Ministerul Justiţiei, în Institutul Naţional al Magistraturii, judecător la Curtea Constituţională, judecător financiar ori procuror financiar la Curtea de Conturi, magistrat-asistent la Curtea Suprema de Justiţie, la Curtea Constituţională sau la Curtea de Conturi, funcţii de specialitate juridică în fostele arbitraje de stat sau departamentale, în laboratoarele de expertize criminalistice, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române, funcţii didactice în învăţământul superior juridic, funcţia de ministru al justiţiei, secretar de stat ori de secretar general şi secretar general adjunct în Ministerul Justiţiei, funcţii de specialitate juridică în instituţia Avocatul Poporului, notar, avocat, jurisconsult sau consilier juridic. Perioada în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiţie constituie vechime în magistratura, în condiţiile prevăzute la art. 78 alin. 3.Timpul cat o persoană, licentiata în drept sau în drept economic-administrativ, este senator sau deputat, avocat al poporului, membru al Curţii de Conturi, personal de conducere ori de execuţie, de specialitate juridică, în aparatul Parlamentului, Presedintiei României, Guvernului, Consiliului Legislativ, Avocatului Poporului, Curţii de Conturi, Curţii Constituţionale, Direcţiei juridice şi consulare din Ministerul Afacerilor Externe sau în cadrul altor organe ale administraţiei publice se considera vechime în magistratura."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii de lege contravin art. 16 din Constituţie, potrivit cărora:– Art. 16: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate de persoanele care au numai cetăţenia română şi domiciliul în ţara." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea retine ca dispoziţiile de lege criticate reglementează: funcţiile care conferă calitatea de magistrat şi apartenenţa la corpul magistraţilor (art. 42); ierarhia funcţiilor de execuţie şi de conducere în raport cu nivelul instanţelor şi al parchetelor, cu respectarea condiţiilor de pregătire profesională şi de vechime în magistratura, prevăzute de lege, precum şi asimilarea în calitatea de magistrat, cu aplicarea corespunzătoare a drepturilor şi îndatoririlor magistraţilor, a personalului de specialitate juridică din Ministerul Justiţiei şi din Institutul Naţional al Magistraturii (art. 43); funcţiile care constituie vechime în magistratura (art. 44).În esenta, critica de neconstituţionalitate consta în susţinerea potrivit căreia, deşi vechimea în funcţii de juris-consult şi de consilier juridic, respectiv vechimea în funcţii de specialitate juridică în fostul arbitraj de stat, constituie vechime în magistratura, perioadele cat au fost îndeplinite aceste funcţii nu sunt recunoscute şi ca vechime în funcţia de magistrat, astfel cum este definită aceasta notiune prin art. 42 din Legea nr. 92/1992, republicată, şi de personal „asimilat magistraţilor pe durata îndeplinirii funcţiei” prevăzute prin art. 43 alin. 2 din aceeaşi lege. În consecinţa, se considera ca neasimilarea tuturor funcţiilor prevăzute la art. 44 din legea criticata funcţiei de magistrat, cu aplicarea corespunzătoare a dispoziţiilor referitoare la drepturile şi îndatoririle magistraţilor, „instituie un tratament diferit pentru persoane care au aceeaşi pregătire profesională şi care deţin la o anumită data aceeaşi funcţie, ceea ce încalcă prevederile art. 16 din Constituţie”.Curtea observa ca, în legătură cu aspectele vizate prin prezenta excepţie de neconstituţionalitate, tot prin raportare la dispoziţiile art. 16 din Constituţie, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 53 din 19 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 3 aprilie 2002. Prin acea decizie, respingând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 44 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, Curtea a reţinut ca „acest articol vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni cat priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifica nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, dar şi necesitatea lui”. S-a mai reţinut ca, pentru aceleaşi argumente, imposibilitatea aplicării textului de lege criticat şi altor funcţii juridice care nu sunt asimilate magistraţilor rezultă dintr-o opţiune a legiuitorului, iar aceasta opţiune nu contravine prevederilor art. 16 din Constituţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curţii, cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauza.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42, 43 şi 44 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, excepţie ridicată de Cornelia Panzaru în Dosarul nr. 33/2002 al Curţii Supreme de Justiţie – Completul de 9 judecători şi de Elena Bordeanu în Dosarul nr. 38/2002 al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent şef,Gabriela Dragomirescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește