DECIZIE nr. 227 din 14 decembrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilanţului contabil special şi regularizarea unor credite şi dobânzi clasificate în categoria „pierdere” la Banca Agricolă – S.A., aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 166/1998



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilanţului contabil special şi regularizarea unor credite şi dobânzi clasificate în categoria „pierdere” la Banca Agricolă – S.A., aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 166/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Suinprod” – S.A. Poarta Alba în Dosarul nr. 3.934/1999 al Judecătoriei Constanta.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale referitoare la constituţionalitatea textului art. 5 din ordonanţa de urgenţă în discuţie, solicita respingerea excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 18 mai 1999, pronunţată în Dosarul nr. 3.934/1999, Judecătoria Constanta a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilanţului contabil special şi regularizarea unor credite şi dobânzi clasificate în categoria „pierdere” la Banca Agricolă – S.A., aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 166/1998.În motivarea excepţiei Societatea Comercială "Suinprod" S.A. Poarta Alba susţine ca, prin stabilirea caracterului de titlu executoriu al contractelor de credit încheiate de Banca Agricolă – S.A., se creează acesteia o poziţie privilegiată, impunând o discriminare în ocrotirea legală a proprietăţii private. În acest mod se încalcă prevederile art. 41 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular".Se mai arata ca, prin Decizia nr. 101 din 9 iulie 1998, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/1997, considerându-se ca aceasta norma legală contravine art. 41 alin. (2) din Constituţie.Exprimandu-şi opinia, Judecătoria Constanta considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu vizează situaţii care să aducă atingere autonomiei persoanei juridice şi egalităţii de tratament în faţa legii, iar măsurile pe care le instituie sunt dispuse, în principal, pentru evitarea fenomenelor de colaps economic datorat lipsei prelungite de fonduri băneşti necesare pentru acoperirea datoriilor, care sunt, perioade indelungate, amânate la plata, prin deturnarea mijloacelor băneşti de la scopul lor, acela de instrument de stingere a datoriilor.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece prin dispoziţiile criticate s-a instituit o garanţie pentru protecţia creditelor acordate de bănci şi s-a evitat expunerea la riscuri atât a depunatorilor, cat şi a acţionarilor, elemente pe care debitorul se prezuma ca le-a acceptat în momentul în care a semnat contractul de credit bancar.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere. CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, constata următoarele:În conformitate cu prevederile art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.1. Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilanţului contabil special şi regularizarea unor credite şi dobânzi clasificate în categoria „pierdere” la Banca Agricolă – S.A., aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 166/1998. Potrivit acestui text legal „Contractele de credit încheiate între Banca Agricolă – S.A. şi imprumutatii săi pentru creditele şi dobânzile ce intra sub incidenţa prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă constituie titluri executorii”.Autorul excepţiei susţine ca aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile art. 41 alin. (2) din Constituţie, conform căruia "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular…"Examinând excepţia de neconstituţionalitate Curtea constata ca dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/1997 nu încalcă principiul ocrotirii egale a proprietăţii private, indiferent de titular, prevăzut la art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece nu se creează un regim preferenţial de ocrotire a proprietăţii băncilor, ci se instituie o garanţie pentru protecţia creditului acordat de bănci, în sensul prevederilor art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, conform căruia „Statul trebuie să asigure: […] b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară;”, garanţie cu care debitorul se prezuma ca a fost de acord din momentul în care a semnat contractul de credit bancar. Asa cum s-a reţinut şi prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 249 din 17 iunie 1997 şi nr. 250 din 17 iunie 1997, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 332 din 27 noiembrie 1997, activitatea bancară este, incontestabil, o activitate de interes public, chiar dacă se desfăşoară de către persoane juridice de drept privat, iar aceasta activitate trebuie să se caracterizeze prin moralitate şi buna-credinţa, astfel încât sa nu fie afectat interesul public pentru garantarea creditului şi sa nu expuna actionarii şi depunatorii la riscul de a-şi vedea irosite investiţiile şi economiile. Or, în cazul în care creditul acordat unor persoane de către bănci nu ar fi garantat prin dispoziţia legii, în sensul că actul juridic (contractul) prin care s-a convenit împrumutul nu ar constitui titlu executoriu, debitorii de rea-credinţa ar refuza restituirea la scadenta a sumelor împrumutate, ceea ce ar obliga banca, în calitatea sa de creditor, sa recurgă la acţiuni de chemare în judecata şi ar întârzia recuperarea creanţelor. În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 180 din 17 decembrie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 9 martie 1999.2. În ceea ce priveşte Decizia nr. 101 din 9 iulie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 340 din 9 septembrie 1998, invocată de autor în motivarea excepţiei, prin aceasta Curtea a constatat neconstituţionalitatea unui alt text de lege, şi anume art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/1997, text care prevedea blocarea depozitelor clienţilor şi ale acţionarilor Băncii Agricole – S.A. care beneficiau de împrumuturi clasificate în categoria „pierdere”, în scopul rambursarii creditelor acordate acestor persoane. Într-adevăr, prin decizia menţionată, s-a statuat ca dispoziţiile art. 2 alin. (3) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/1997 contravin dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, deoarece în acest mod se instituia un regim privilegiat de care beneficia în exclusivitate Banca Agricolă – S.A. Or, dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/1997 se referă la o alta situaţie, şi anume la stabilirea prin lege a calităţii de titlu executoriu a contractului de împrumut. Asa cum s-a stabilit şi prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 180 din 17 decembrie 1998, acordarea prin lege a calităţii de titlu executoriu unui contract de împrumut este un principiu care asigura garantarea creditului bancar şi a fost preluat şi în Legea bancară nr. 58/1998, aplicându-se astfel pentru toate băncile, iar nu doar pentru Banca Agricolă – S.A. Aceasta dispoziţie nu numai că nu încalcă principiile constituţionale, ci dimpotriva, prin conţinutul ei garantează respectarea acestora. Prin urmare, nu se poate retine ca sub acest aspect prevederile legale criticate ar fi creat o discriminare prin care ar contraveni dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, prezenta excepţie de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 43/1997 pentru întocmirea bilanţului contabil special şi regularizarea unor credite şi dobânzi clasificate în categoria „pierdere” la Banca Agricolă – S.A., aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 166/1998, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Suinprod” – S.A. Poarta Alba în Dosarul nr. 3.934/1999 al Judecătoriei Constanta.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 decembrie 1999.PREŞEDINTE,CURŢII CONSTITUŢIONALELUCIAN MIHAI Magistrat-asistent,Laurentiu Cristescu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește