DECIZIE nr. 227 din 13 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de oraşul Gura Humorului prin primar, în Dosarul nr. 1.130/2006 al Judecătoriei Gura Humorului.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 6 martie 2007, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 13 martie 2007.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 19 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.130/2006, Judecătoria Gura Humorului a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia. Excepţia a fost ridicată de oraşul Gura Humorului prin primar, cu ocazia soluţionării unei cauze ce are ca obiect cererea Regiei Autonome a Distribuţiei şi Exploatării Filmelor Româniafilm, prin care aceasta solicită radierea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate al oraşului Gura Humorului asupra Cinematografului „Lumina” situat în Gura Humorului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie. Imobilul prevăzut la poziţia nr. 264 din anexa la ordonanţă s-a aflat în patrimoniul oraşului Gura Humorului, prin textul de lege criticat operându-se un transfer de proprietate, fără a exista vreo justificare legală, încălcându-se astfel prevederile art. 44 alin. (1) şi (3) din Constituţie.Judecătoria Gura Humorului arată că, în cazul în care a fost emis un act normativ prin care bunul în litigiu a fost trecut din proprietatea publică în proprietatea privată a statului român prin unitatea sa administrativ-teritorială, statul, în calitate de proprietar, are dreptul şi poate da bunul în administrarea oricărei persoane doreşte, în acest caz dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 fiind constituţionale. În cazul în care bunul nu a fost trecut din proprietatea publică în proprietatea privată a statului, instanţa consideră că dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 sunt neconstituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate apar ca fiind neconstituţionale, în măsura în care titularul dreptului de proprietate privată asupra imobilelor cuprinse în anexă este o altă persoană fizică sau persoană juridică decât statul român, exproprierea neputând opera decât pentru o cauză de utilitate publică, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece legiuitorul este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu cele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 704 din 4 august 2005. Ordonanţa a fost aprobată cu modificări prin Legea nr. 328/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006. Textul de lege criticat are următorul cuprins: „Se află în proprietatea privată a statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film» sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, precum şi terenurile aferente acestora, prevăzute în anexa nr. 1, care face parte integrantă din prezenta ordonanţă.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi (3), potrivit cărora: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate.[…](3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire." … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin textul de lege criticat se prevede că sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, precum şi terenurile aferente acestora, menţionate în anexa nr. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005, care face parte integrantă din prezenta ordonanţă, se află în proprietatea privată a statului.De asemenea, Curtea observă că există posibilitatea ca imobilele prevăzute în anexa nr. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 să se afle şi în proprietatea persoanelor fizice sau juridice sau în proprietatea comunelor, oraşelor, municipiilor şi judeţelor.Prevăzând in terminis că toate aceste imobile, indiferent de titularul dreptului de proprietate, se află în proprietatea privată a statului, se realizează un transfer silit de proprietate care operează din patrimoniul persoanelor fizice, persoanelor juridice sau unităţilor administrativ-teritoriale către stat, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie.Curtea recunoaşte existenţa posibilităţii privării de proprietate a unui titular al acestui drept, dar numai dacă această privare este realizată prin procedeele prevăzute de Legea fundamentală, cu respectarea condiţiilor stipulate de aceasta în art. 44 alin. (3). Astfel, singura modalitate de trecere silită în proprietatea statului a unor imobile ce se află în proprietatea altor titulari se poate realiza numai prin expropriere, pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire. Toate aceste reglementări constituie garanţii ale dreptului de proprietate, care nu pot fi eludate prin adoptarea unui act normativ.În consecinţă, Curtea constată că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile şi procedura prevăzute de art. 44 alin. (3) din Constituţie şi de Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.Totodată, Curtea observă că, potrivit art. 44 alin. (2) din Constituţie, proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Aceste dispoziţii constituţionale trebuie interpretate în sensul că statul nu poate beneficia, cât priveşte bunurile care nu formează obiect exclusiv al proprietăţii publice, de o protecţie juridică mai ridicată decât cea a persoanelor fizice sau juridice sau a unităţilor administrativ-teritoriale.Având în vedere cele expuse mai sus, Curtea constată că dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia încalcă prevederile art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie, în măsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 este o persoană fizică, juridică sau o unitate administrativ-teritorială, iar nu statul.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate şi constată că dispoziţiile art. 65 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia sunt neconstituţionale, în măsura în care titularul dreptului de proprietate asupra imobilelor cuprinse în anexa nr. 1 nu este statul român, excepţie ridicată de oraşul Gura Humorului în Dosarul nr. 1.130/2006 al Judecătoriei Gura Humorului.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește