DECIZIE nr. 226 din 9 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 842/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca inadmisibilă, deoarece motivarea autorului excepţiei vizează probleme de interpretare şi aplicare a legii, aspecte ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale. În plus, textele de lege criticate au mai fost analizate în jurisprudenţa constituţională, astfel că acestea nu contravin normelor fundamentale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 842/59/2009, Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Ministerul Justiţiei într-o acţiune în contencios administrativ având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale "în măsura în care acestea pot fi interpretate în sensul că instanţele pot obliga autorităţile publice la efectuarea unei operaţiuni administrative prin care se încalcă legea sau prin care se tinde la modificarea legii". Astfel, precizează că admiterea acţiunii de contencios administrativ având ca obiect obligaţia de a face, în care autorul excepţiei are calitatea de autoritate pârâtă, echivalează cu încălcarea art. 138 din Constituţie şi a art. 14 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, deoarece autoritatea pârâtă ar avea obligaţia de plată a unor sume care nu au prevederi bugetare, aceasta fiind contrar, totodată, şi prevederilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar. O asemenea soluţie a instanţei judecătoreşti conduce, practic, la modificarea şi completarea actelor normative care reglementează salarizarea personalului din sistemul justiţiei şi obligarea Guvernului şi Parlamentului la modificarea Legii bugetului de stat. Este amintită, în sprijinul celor arătate, Decizia nr. 838/2009 a Curţii Constituţionale, prin care s-a reţinut că „Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege (…).”Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal apreciază că din conţinutul dispoziţiilor de lege criticate nu rezultă încălcarea prevederilor constituţionale invocate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului, în punctul său de vedere, apreciază că dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 sunt constituţionale. Instanţa de judecată, în temeiul independenţei şi imparţialităţii, este competentă să decidă în baza probelor administrate şi în conformitate cu legea, asupra legalităţii sau ilegalităţii actelor administrative şi să decidă în privinţa soluţiilor care pot fi pronunţate, modalităţi specifice prin care se recunoaşte dreptul pretins sau interesul legitim al persoanelor vătămate de o autoritate publică. Dispoziţiile de lege criticate dau expresie dreptului de acces liber la justiţie, garantat de art. 21 din Constituţie, şi nu au nicio legătură cu prevederile art. 1 alin. (4) şi ale art. 138 din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 26 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textele de lege criticate au următorul cuprins:– Art. 1 alin. (1) – Subiectele de sesizare a instanţei: "(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public.";– Art. 18 alin. (1) – Soluţiile pe care le poate da instanţa: "(1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă."În opinia autorului excepţiei, textele de lege menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei puterilor, art. 124 – Înfăptuirea justiţiei şi ale art. 138 – Bugetul public naţional.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine că motivarea excepţiei şi susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se bazează pe o ipoteză de interpretare şi aplicare a textelor legale criticate, potrivit căreia instanţele de judecată, soluţionând o acţiune în contencios administrativ având ca obiect obligaţia de a face, ar pronunţa o soluţie prin care „pot obliga autorităţile publice la efectuarea unei operaţiuni administrative prin care se încalcă legea sau prin care se tinde la modificarea legii”.Or, un asemenea argument, ce are la bază ideea încălcării legii de către instanţa de judecată odată cu soluţionarea unei cauze şi pronunţarea unei hotărâri, nu poate fi primit de Curtea Constituţională ca fiind un motiv de neconstituţionalitate al textelor de lege examinate şi constituie un aspect de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.Totodată, potrivit art. 124 alin. (2) din Constituţie, "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii", iar în temeiul alin. (3) al aceluiaşi text, "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii". Soluţiile pe care instanţa de judecată le pronunţă în rezolvarea cauzelor se pronunţă, aşadar, în numele legii, fiind temeinic justificate sub aspectul legalităţii, iar în cazul interpretării sau aplicării greşite a legii, persoanele vătămate pot apela la căile legale de atac. Dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu conţin elemente contrare prevederilor art. 1 alin. (4), art. 124 sau 138 din Constituţie. Dimpotrivă, acestea constituie expresia dispoziţiilor art. 52 din Legea fundamentală, care consacră „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică”, în temeiul căruia persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 842/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește