DECIZIE nr. 226 din 4 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi ale dispoziţiilor art. 25 alin. (4) şi (5) din Legea arendării nr. 16/1994



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. (4) şi (5) din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Leader Internaţional” – S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 2.962/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se prezintă pentru Societatea Comercială "Ilser Oltenia" – S.R.L. din Constanţa avocatul Ion Creţu. Lipseşte autorul excepţiei şi celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Partea prezentă solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile de lege criticate creează discriminări în defavoarea societăţilor comerciale care au realizat investiţii pe terenurile care sunt restituite foştilor proprietari, potrivit Legii nr. 1/2000.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că nu au apărut elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.962/36/2006, Curtea de Apel Constanţa – Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. (4) şi (5) din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Leader Internaţional” – S.A. din Constanţa.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile criticate sunt neconstituţionale în măsura în care se referă la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pe care se găsesc investiţii aflate în proprietatea privată a unor persoane fizice sau juridice şi la despăgubirile acordate proprietarilor investiţiilor ca urmare a pierderii acestora. Prin intermediul textelor de lege criticate se realizează o expropriere forţată a proprietarilor investiţiilor aflate pe terenurile agricole şi o decapitalizare brutală a societăţilor comerciale, în frauda inclusiv a drepturilor creditorilor acestora. În graba de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, legiuitorul a ocrotit diferenţiat, cu încălcarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi a cetăţenilor, numai dreptul de proprietate asupra terenului, iar nu şi cel asupra activelor – vii, livezi, plantaţii, bazine piscicole, care au o valoare de circulaţie mult mai mare decât cea a terenului propriu-zis.Mai mult, deşi statul consacră o veritabilă expropriere în interesul privat al persoanelor fizice, totuşi nu a înţeles să despăgubească în prealabil şi echitabil pe proprietarii investiţiilor, legiuitorul stabilind o perioadă de 10 ani pentru recuperarea investiţiilor efectuate de aceştia, care urmează a suporta deci riscul insolvabilităţii noilor proprietari ai terenurilor.Curtea de Apel Constanţa – Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale consideră excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că este de competenţa exclusivă a legiuitorului să aprecieze asupra modalităţilor şi condiţiilor de realizare a măsurilor reparatorii, dar şi asupra eventualelor limite ale acestora. Dispoziţiile legale criticate se aplică în mod egal tuturor persoanelor care îndeplinesc condiţiile legii şi dau expresie prevederilor constituţionale, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 434 din 10 mai 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 384 din 7 iunie 2007.Avocatul Poporului apreciază că Legea nr. 1/2000 este o lege specială în materia reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar soluţia retrocedării terenurilor este rezultatul opţiunii legiuitorului asupra modului de reparare a abuzurilor din legislaţia trecută cu privire la dreptul de proprietate privată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, modificate şi completate prin Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Textul de lege criticat are următorul conţinut: „(1) Pentru terenurile din extravilanul localităţilor, foste proprietăţi ale persoanelor fizice şi juridice, care au trecut în proprietatea statului şi pe care se găsesc instalaţii hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroamelioraţii, pe care se desfăşoară activităţi miniere de exploatare sau operaţiuni petroliere de dezvoltare-explorare şi exploatare, se restituie, în condiţiile legii, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora suprafeţe echivalente constituite din rezerva existentă la comisiile locale, iar în situaţia în care aceste suprafeţe sunt insuficiente, din domeniul privat al statului, din aceeaşi localitate sau din alte localităţi, acceptate de foştii proprietari. În cazurile în care compensarea nu este posibilă se vor acorda despăgubiri foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, în condiţiile legii.(1^1) Pentru terenurile foştilor proprietari persoane fizice sau juridice, inclusiv cooperative piscicole sau alte forme asociative prevăzute la art. 26 alin. (l), pe care s-au aflat, la data deposedării, amenajări piscicole, sere sau plantaţii de hamei, de duzi, plantaţii viticole sau pomicole, în prezent proprietatea statului, restituirea se face pe vechile amplasamente, cu obligaţia de a le menţine destinaţia şi, acolo unde este cazul, unitatea şi funcţionalitatea.(1^2) Pentru terenurile menţionate mai sus, pe care s-au efectuat de către stat investiţii, neamortizate până la intrarea în vigoare a prezentei legi, foştii proprietari pot opta pentru reconstituirea pe vechiul amplasament, cu obligaţia de a plăti statului, în termen de 10 ani, contravaloarea neamortizată a investiţiei, dacă aceasta reprezintă mai mult de 30% din valoarea totală a investiţiei la data intrării în vigoare a acestei legi, sau să primească terenuri pe alte amplasamente, acceptate de aceştia, de aceeaşi categorie de folosinţă cu terenul pe care l-au predat ori despăgubiri.(1^3) Pentru terenurile preluate de stat de pe care investiţiile au fost vândute cu respectarea legii, foştii proprietari pot opta pentru alt amplasament, acceptat de aceştia, sau pentru despăgubiri plătite fie de către investitor, fie de către stat.(1^4) În cazul opţiunii pentru despăgubiri plătite de investitori, foştii proprietari vor conveni cu investitorii, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a acestei legi sau de la data validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, preţul terenului*1), care nu poate fi mai mic decât valoarea sa de piaţă, şi termenul de plată, care nu poate fi mai mare de 3 ani.(1^5) Acordul va fi înregistrat la comisia judeţeană care a validat cererea de reconstituire şi devine titlu executoriu pentru plata preţului dacă investitorul nu îşi respectă obligaţia de plată în termenul convenit. Din momentul înregistrării acordului, opţiunea părţilor este definitivă şi părţile nu mai pot opta pentru alte forme de reconstituire şi, respectiv, despăgubire. Proprietarii se vor putea adresa statului, în condiţiile dispoziţiilor legale privind acordarea de despăgubiri de către acesta, doar pentru acoperirea valorii investiţiilor preluate de stat o dată cu terenul pe care l-au avut în proprietate.(1^6) Până la efectuarea plăţii, proprietarul investiţiei va plăti fostului proprietar al terenului o sumă, convenită de părţi, care nu poate fi mai mică decât redevenţa plătită statului la momentul acordului şi nu va putea înstrăina în nici un mod investiţia sa, sub sancţiunea nulităţii absolute.(1^7) Proprietarii investiţiilor dobândesc dreptul de proprietate asupra terenului în momentul achitării integrale a contravalorii terenului.(1^8) În situaţia în care nu se optează pentru despăgubiri plătite de către investitor sau în situaţia în care fostul proprietar şi investitorul nu ajung la un acord în termenul menţionat la alin. (1^4), fostul proprietar va primi teren pe alt amplasament, acceptat de acesta, sau despăgubiri de la stat, atât pentru teren, cât şi pentru investiţiile dovedite la data preluării terenului, în condiţiile legii.(1^9) În cazul realizării acordului prevăzut la alin. (1^4), pentru investiţiile dovedite la data preluării terenului, fostul proprietar primeşte despăgubiri de la stat, în condiţiile legii.(2) În cazul în care investiţiile pentru care suprafaţa de teren a fost preluată de stat nu au fost executate sau se află în stadiu de proiect, suprafaţa preluată se restituie, la cerere, foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora, pe vechiul amplasament." … De asemenea, autorul excepţiei mai critică şi dispoziţiile art. 25 alin. (4) şi (5) din Legea arendării nr. 16/1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 91 din 7 aprilie 1994. Textele criticate au următorul conţinut: „(4) Până la expirarea perioadei prevăzute la art. 7 alin. (2), comisia judeţeană va emite titlu de proprietate asupra terenului în echivalent arabil şi va pune în posesie persoanele îndreptăţite, în sole compacte, situate în limita perimetrului actual, stabilite pe ferme şi localităţi.(5) După expirarea perioadei minime de arendare, prevăzută la art. 7 alin. (2), persoanele îndreptăţite potrivit alin. 1 pot exploata terenurile în mod liber, în calitate de proprietar." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitor la principiul egalităţii în drepturi, art. 44 şi 136 care consacră garantarea dreptului de proprietate privată, precum şi ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 154 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 256 din 17 aprilie 2007, s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi a dispoziţiilor art. 25 din Legea arendării nr. 16/1994, critică formulată de acelaşi autor prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că „prin măsurile privind reconstituirea dreptului de proprietate din domeniul funciar, stabilite de Legea nr. 247/2005, legiuitorul a rămas consecvent politicii de reconstituire a terenurilor pe vechile amplasamente, cu excepţiile prevăzute de lege. Aceste măsuri au ca finalitate, aşa cum rezultă din expunerea de motive la această lege, «soluţionarea definitivă a problemei proprietăţii în sensul reparării unei mari nedreptăţi istorice». Prin instituirea acestor reglementări, legiuitorul a avut, de asemenea, în vedere respectarea principiului restitutio în integrum, în deplină concordanţă cu principiul garantării proprietăţii prevăzut la art. 44 alin. (2) teza întâi din Constituţie, potrivit căruia «Proprietatea privată este garantată şi ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular»”.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în această decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, precum şi a dispoziţiilor art. 25 alin. (4) şi (5) din Legea arendării nr. 16/1994, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Leader Internaţional” – S.A. din Constanţa în Dosarul nr. 2.962/36/2006 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește