DECIZIE nr. 226 din 21 aprilie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorFlorentina Baltă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Uzinele Sodice Govora" – S.A. în Dosarul nr. 1.713/civ/2004 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia civilă, de Aurel Bălău şi Carolina Bălău în Dosarul nr. 5.210/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă, de Societatea Comercială "CET" – S.A. Iaşi în Dosarul nr. 5.926/2004 al Tribunalului Iaşi şi de Asociaţia familială Dane din Salcia în Dosarul nr. 38/CA/2005 al Tribunalului Teleorman – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde avocatul Natalia Moşneguţu, pentru Societatea Comercială "CET" – S.A. Iaşi, şi avocatul Doina Stupariu, pentru Federaţia Sindicală Termoelectrica Bucureşti, Dan Iordache, Mihai Manoliu, Mihai Poelincă, Gabriela Savencu, Dumitru Miron, Dumitru Iurea, Octavian Răducioiu, Mariana Tănase, Cristian Tănase, Cristinel Drăgan, Constantin Chimilevschi, Eugen Pintilie, Marius Donică, Ecaterina Chescu, Emilia Jitaru, Constantin Enea, Corneliu Todiraş, Carmen Tutuianu, Paraschiva Postudor, Maria Grădinaru, Vasile Luţă, Vasile Chele, Ioan Grigore, Neculai Grigoriţă, Gabriel Carpiuc, Jănică Oprică, Petru Ioniţă, Ioan Afloarei, Constantin Vicol, Mihai Bigu, Fanică Afloarei, Gabriel Rădeanu, Nicolae Istrate, Elena Pichiu, Vasile Florea, Ion Suşnea, Constantin Creţu, Anton Pătraş, Paul Ghibănescu, Gheorghe Ursu, Marcel Alexa, Nelu Simireanu, Dana Ionescu, Constantin Penelea, Gabriela Pachiţac, Marian Ispăşoiu, Daniel Arustei, Laurenţiu Moldovanu, Iulian Roman, Mitică Moisă, Mircea Chirilă, Traian Hunea, Gheorghe Sion, Gheorghe Buzdugan, Sergiu Maftei, Costel Musteaţă, Neculai Filipescu, Carmen Fartuşnic, Violeta Asăvoaie, Sergiu Ursache, Mihai Rotaru, Valeriu Blaj, Gelu Popa, Mihai Ciornei, Graţiela Buzu, Cristiana Ambrono, Ionel Hrisdeu, Nicolae Nicorici, Dorel Neagu, Mihai Costea, Grigore Pintilie, Marius Dădăcuş, Gheorghe Fordea, Gelu Hucanu, Iulian Gheorghe, Constantin 'adtefan, Dorin Budhăceanu, Constantin Băluţ, Gheorghe Bulai, Valeriu Antimi, Gheorghe Vartic, Cristinel Zamfir, Mihai Cimpoi, Valentin Dodan, Cristina Androne, Petru Hucoş, Iulian Luchian, Mihai Neamţu, Dumitru Rotundu, Ioan Gheorghiu, Neculai Butnaru, Teodor Ghideanu, Radu Zamfirescu, Marinela Zamfir, Eufrosina Herea, Maria Ciocoiu, Costel Petrescu, Constantin Lărgeanu, Radu Movileanu, Gheorghe Calenciuc, Dorel Lupu, Augustin Minea, Laurenţiu Hărlăuanu, Nicoleta 'adoimu, Dragoş Creţu, Gică Dupu, Dănuţ Ursu, Vasile Scutaru, Adrian Juravlea, Eugen Popa, Cecilia Neculea, Mihai Bitiuşcă, Dumitru Coţovanu, Constantin Cuciureanu, Lucian Hriscu, Sorin Grigore, Gelu Dumitriu, Virgil Iordache, Radu Knacoschi, Petru Hanganu, Adrian Ursu şi Andrei Părpăuţă. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra cererii de amânare depuse de Asociaţia familială Dane din Salcia în Dosarul nr. 163D/2005.Reprezentantul Ministerului Public nu este de acord cu amânarea cauzei.Curtea respinge cererea de amânare.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 704D/2004, nr. 713D/2004, nr. 754D/2004 şi nr. 163D/2005 au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Avocaţii părţilor şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 163D/2005, nr. 754D/2004 şi nr. 713D/2004 la Dosarul nr. 704D/2004, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul Societăţii Comerciale "CET" – S.A. Iaşi arată că, deşi dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă au fost declarate neconstituţionale, în prezenta cauză excepţia nu este inadmisibilă, deoarece decizia de admitere nu a fost încă publicată.Avocatul Doina Stupariu arată că, deşi Curtea Constituţională a admis, prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, în speţa de faţă se impune respingerea excepţiei ca neîntemeiată. Prin declararea ca fiind neconstituţionale a dispoziţiilor de lege criticate a fost îndepărtată sancţiunea nulităţii absolute, neîndeplinirea cerinţei de formă în cazul cererii de recurs fiind sancţionată, în aceste condiţii, cu nulitatea relativă. Arată că legiuitorul a sancţionat cu nulitatea absolută neîndeplinirea cerinţei de formă în cazul cererii de recurs, condiţiile cerute de lege fiind astfel deosebite, deoarece recursul este o cale extraordinară de atac. în continuare arată că cererea de recurs a autorului excepţiei nu îndeplineşte condiţiile cerute de lege, deoarece nu se face nici o menţiune cu privire la intimaţi. în aceste condiţii, în speţa de faţă, nu se poate reţine ca întemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă. în acest sens arată că, prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2005, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (3) şi (6) din Legea nr. 47/1992, se impune respingerea excepţiei ca devenită inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă de Curtea de Apel Piteşti – Secţia civilă prin încheierea din 16 noiembrie 2004 pronunţată în Dosarul nr. 1.713/civ/2004, de Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă prin încheierea din 12 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 5.210/2004, de Tribunalul Iaşi prin încheierea din 17 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 5.926/2004, şi de Tribunalul Teleorman – Secţia civilă prin încheierea din 10 februarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 38/CA/2005. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Uzinele Sodice Govora" – S.A., Aurel Bălău, Carolina Bălău, Societatea Comercială "CET" – S.A. Iaşi şi Asociaţia familială Dane din Salcia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, contravenind dispoziţiilor art. 16, 21 şi 129 din Constituţie, precum şi ale art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. Astfel, se susţine că, alături de contestaţia în anulare şi revizuire, recursul a fost instituit de legiuitor ca o cale extraordinară de atac la dispoziţia părţilor, care se pot adresa unei instanţe superioare în scopul exercitării controlului judiciar al hotărârilor date fără drept de apel, al celor date în apel şi al hotărârilor altor organe cu activitate jurisdicţională. Spre deosebire de celelalte două, cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancţiunea nulităţii, anumite menţiuni prevăzute de art. 302^1 din Codul de procedură civilă. Sancţiunea nulităţii cererii de recurs pentru lipsa unei menţiuni prevăzute de textul de lege criticat este excesivă în raport cu nesancţionarea lipsei aceloraşi menţiuni din cererea de chemare în judecată, cererea de apel, cererea prin care se formulează contestaţia în anulare şi din cererea de revizuire, îngrădind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil.De asemenea, se arată că textul de lege criticat încalcă şi dispoziţiile constituţionale referitoare la folosirea căilor de atac, deoarece prevede, sub sancţiunea nulităţii absolute, ca cererea de recurs să conţină anumite elemente de identificare a intimatului, pe care recurentul este uneori în imposibilitate să le afle. De cele mai multe ori, dispozitivul hotărârilor atacate cu recurs nu cuprinde decât numele/denumirea şi domiciliul/sediul social al intimatului, fără a preciza anumite date specifice, cum sunt numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau codul fiscal şi contul bancar. De asemenea, se consideră că sancţiunea nulităţii cererii de recurs pentru lipsa acestor menţiuni este excesivă în raport cu nesancţionarea lipsei aceloraşi menţiuni din cererea de chemare în judecată, cererea de apel, cererea prin care se formulează contestaţia în anulare şi din cererea de revizuire.Curtea de Apel Piteşti – Secţia civilă şi Tribunalul Iaşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. în acest sens arată că sintagma "sub sancţiunea nulităţii" din textul de lege criticat constituie o încălcare a dreptului constituţional pe care îl are orice persoană, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie, de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Aflarea elementelor enumerate de art. 302^1 din Codul de procedură civilă (domiciliul/sediul intimatului, numărul de înmatriculare în registrul comerţului, numărul contului bancar etc.) necesită efectuarea unor demersuri scrise adresate Poliţiei, camerelor de comerţ, grefelor instanţelor şi altor autorităţi şi presupune scurgerea unei anumite perioade de timp, care este deseori mai lungă decât termenul de declarare şi motivare a recursului, îngrădind astfel, în mod nejustificat, dreptul la exercitarea căilor de atac şi la liberul acces la justiţie.Curtea de Apel Alba Iulia – Secţia civilă şi Tribunalul Teleorman – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. în acest sens arată că dispoziţiile de lege criticate au menirea de a disciplina conduita părţilor în procedura soluţionării recursului, cerinţele acestei norme procedurale referitoare la condiţiile de formă ale recursului nefiind de natură a îngrădi accesul la justiţie şi putând fi realizate cu o minimă diligenţă din partea recurentului şi fără a necesita cheltuieli materiale suplimentare. Reglementarea condiţiilor de formă ale recursului a fost determinată de situaţiile ivite în practica judiciară, când, datorită lipsei unor cerinţe de formă ale cererii de recurs, procedura de citare nu a putut fi făcută în mod legal, iar limitele casării au fost determinate cu dificultate, cu efecte negative asupra celerităţii şi calităţii actului de justiţie. De asemenea, arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat, prin Decizia nr. 310 din 8 iulie 2004, statuând că dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. în acest sens arată că din dispoziţia de lege criticată nu rezultă că sancţiunea nulităţii operează automat, fără a da părţilor posibilitatea îndeplinirii cerinţelor legale. Textul de lege criticat dă expresie principiului liberului acces la justiţie, art. 316 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 287 alin. 2 din acelaşi cod, dând recurentului posibilitatea de a îndeplini cerinţele legale până la prima zi de înfăţişare, iar lipsa semnăturii în tot cursul judecăţii, conform art. 133 alin. 2 din Codul de procedură civilă. De altfel, Curtea Constituţională, fiind sesizată cu dispoziţiile art. 308 alin. 4 din Codul de procedură civilă, care permiteau constatarea inadmisibilităţii recursului pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă, fără citarea părţilor, a constatat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii, apreciind că făceau imposibilă remedierea viciilor de formă ale cererii de recurs. Odată cu abrogarea dispoziţiilor privind admisibilitatea în principiu a recursului, precum şi din interpretarea coroborată a art. 316 din Codul de procedură civilă şi art. 287 alin. 2 din acelaşi cod rezultă că aspectele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei nu mai subzistă.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. în acest sens arată că textul de lege criticat, care reglementează condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recurs, sub sancţiunea nulităţii, nu aduce atingere, sub nici un aspect, accesului liber la justiţie. Dispoziţiile art. 302^1 din Codul de procedură civilă reprezintă norme de procedură a căror reglementare este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. Astfel, legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, cum sunt şi cele referitoare la cererea de recurs. Totodată, stabilirea unor condiţii de formă pentru cererea de recurs este în concordanţă cu prevederile art. 129 din Constituţie, potrivit cărora "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii".Astfel, nu poate fi reţinută critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă faţă de prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece, prin stabilirea unor condiţii pe care trebuie să le îndeplinească cererea de recurs, nu se aduce atingere soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil şi îndeplinirii condiţiilor unui proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, introdus prin art. I pct. 9 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 28 iunie 2003, şi completat prin art. I pct. 6 din Legea nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 58/2003, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 470 din 26 mai 2004. Textul de lege criticat are următoarea redactare: „Cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, următoarele menţiuni: a) numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar. Dacă recurentul locuieşte în străinătate, va arăta şi domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul […].”Autorii excepţiei susţin că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 16, 21 şi 129, precum şi în art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care au următorul conţinut:– Art. 16 din Constituţie: "(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. … (3) Funcţiile şi demnităţile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, în condiţiile legii, de persoanele care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară. Statul român garantează egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi pentru ocuparea acestor funcţii şi demnităţi. … (4) În condiţiile aderării României la Uniunea Europeană, cetăţenii Uniunii care îndeplinesc cerinţele legii organice au dreptul de a alege şi de a fi aleşi în autorităţile administraţiei publice locale."; … – Art. 21 din Constituţie: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept. … (3) Părţile au dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil. … (4) Jurisdicţiile speciale administrative sunt facultative şi gratuite."; … – Art. 129 din Constituţie: "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.";– Art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului: "Toţi oamenii sunt egali în faţa legii şi au, fără nici o deosebire, dreptul la o egală protecţie a legii. Toţi oamenii au dreptul la o protecţie egală împotriva oricărei discriminări care ar viola prezenta Declaraţie şi împotriva oricărei provocări la o asemenea discriminare."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea observă că, ulterior sesizării sale cu această excepţie, prin Decizia nr. 176 din 24 martie 2005 a admis excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă. în motivarea soluţiei se arată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 129 şi ale art. 126 alin. (2) din Constituţia României, exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt stabilite prin lege. Din aceste prevederi constituţionale rezultă că legiuitorul are libertatea de a stabili cazurile şi condiţiile în care părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac. Având în vedere întregul sistem normativ al Constituţiei, Curtea constată totodată că libertatea legiuitorului de a stabili condiţiile de exercitare a căilor de atac şi procedura de judecată nu este absolută, limitele libertăţii de reglementare fiind determinate şi în aceste cazuri de obligativitatea respectării normelor şi principiilor privind drepturile şi libertăţile fundamentale şi a celorlalte principii consacrate prin Legea fundamentală şi prin actele juridice internaţionale la care România este parte.Astfel, potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept.În reglementarea exercitării acestui drept, legiuitorul are posibilitatea să impună anumite condiţii de formă, ţinând de natura şi de exigenţele administrării justiţiei, fără însă ca aceste condiţionări să aducă atingere substanţei dreptului sau să-l lipsească de efectivitate.În sensul considerentelor expuse mai sus, Curtea Constituţională are în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că scopul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale este "să apere nu drepturi teoretice sau iluzorii, ci concrete şi efective" (Cazul Airey contra Irlandei, 1979, şi Cazul Artico contra Italiei, 1980).Într-o cauză similară celei deduse controlului de constituţionalitate, Curtea de la Strasbourg a statuat prin Hotărârea din 9 noiembrie 2004, pronunţată în Cazul Saez Maeso contra Spaniei, că a existat o violare a art. 6 paragraful 1 din Convenţie, atunci când normele referitoare la formele ce trebuie respectate pentru introducerea unui recurs şi aplicarea lor îi împiedică pe justiţiabili să se prevaleze de căile de atac disponibile. în considerentele hotărârii, Curtea a precizat că, deşi accesul la o instanţă de judecată nu este un drept absolut, ci este susceptibil de limitări, în special în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate a unei căi de atac, totuşi, aceste limitări nu trebuie să restrângă accesul deschis unui justiţiabil de o asemenea manieră sau până la un asemenea punct încât dreptul să fie atins în însăşi substanţa lui.În lumina acestor considerente, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, prin care se sancţionează cu nulitate absolută omisiunea de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi – dacă recurentul locuieşte în străinătate – "domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul", apar ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac şi să restrângă nejustificat accesul liber la justiţie.Pe de altă parte, în sistemul Codului de procedură civilă, recursul este conceput ca o cale extraordinară de atac, altfel spus, ca un ultim nivel de jurisdicţie în care părţile în litigiu îşi pot apăra drepturile lor subiective, înlăturând efectele hotărârilor pronunţate în condiţiile celor 10 cazuri de nelegalitate prevăzute de art. 304 din Codul de procedură civilă. Or, instituirea sancţiunii nulităţii pentru neîndeplinirea acestor cerinţe de formă în însuşi cuprinsul cererii de recurs, fără nici o posibilitate de remediere a omisiunii, îl lipseşte pe recurent, fără o justificare rezonabilă, de posibilitatea de a se examina, pe calea recursului, susţinerile sale întemeiate privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a soluţionat, prin hotărârea atacată, litigiul în care este parte.Având în vedere aceste efecte ale aplicării prevederilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, Curtea constată că, prin sancţiunea nulităţii pe care o instituie, textul de lege atacat încalcă atât dispoziţiile art. 21, cât şi pe cele ale art. 129 şi ale art. 24 alin. (1) din Constituţie.În concluzie, Curtea constată că textul de lege atacat este neconstituţional în ceea ce priveşte sancţionarea cu nulitate absolută a omisiunii de a se preciza în cuprinsul cererii de recurs "numele, domiciliul sau reşedinţa părţilor ori, pentru persoanele juridice, denumirea şi sediul lor, precum şi, după caz, numărul de înmatriculare în registrul comerţului sau de înscriere în registrul persoanelor juridice, codul unic de înregistrare sau, după caz, codul fiscal şi contul bancar", precum şi – dacă recurentul locuieşte în străinătate – "domiciliul ales în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul".Întrucât Curtea a constatat printr-o decizie anterioară neconstituţionalitatea dispoziţiei de lege criticate, aceasta, în temeiul art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, nu mai poate face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate. Constatând însă că decizia de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă a fost pronunţată ulterior sesizării instanţei de contencios constituţional, aceasta urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca devenită inadmisibilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂîn numele legiiDECIDE:Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 302^1 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Uzinele Sodice Govora" – S.A. în Dosarul nr. 1.713/civ/2004 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia civilă, Aurel Bălău, Carolina Bălău în Dosarul nr. 5.210/2004 al Curţii de Apel Alba Iulia – Secţia civilă, Societatea Comercială "CET" – S.A. Iaşi în Dosarul nr. 5.926/2004 al Tribunalului Iaşi şi Asociaţia familială Dane din Salcia în Dosarul nr. 38/CA/2005 al Tribunalului Teleorman – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 aprilie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește