DECIZIE nr. 226 din 10 septembrie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 333 din Codul de procedură penală



Nicolae Popa – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 333 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Romanovschi în Dosarul nr. 85/2002 al Judecătoriei Sinaia.La apelul nominal se prezintă avocat Constantin Visinescu, pentru autorul excepţiei, lipsind partea Dumitru Şerban Bolintineanu, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Autorul excepţiei, prin avocat, solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Arata ca dispoziţiile art. 333, coroborate cu cele ale art. 2 şi 6 din Codul de procedură penală, contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, referitoare la dreptul la acces liber la justiţie, precum şi prevederilor art. 24 din Constituţie, referitoare la dreptul la apărare, deoarece lasă la aprecierea instanţei, care constata ca urmărirea penală nu este completa, dacă urmărirea poate fi completată de ea, fără mare întârziere, sau dacă este necesară restituirea cauzei la procuror. De asemenea, se susţine ca aceleaşi dispoziţii sunt contrare şi prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 333 din Codul de procedură penală nu contravin prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 11 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 85/2002, Judecătoria Sinaia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 333 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Romanovschi în dosarul acelei instanţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine ca dispoziţiile art. 333, coroborate cu cele ale art. 2 şi 6 din Codul de procedură penală, încalcă prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie. Referindu-se la situaţia de fapt, el arata ca cererea sa, intemeiata pe numeroase argumente, de restituire a dosarului procurorului pentru completarea urmăririi penale, i-a fost respinsă de instanţa, în condiţiile art. 333 din Codul de procedură penală, cu motivarea ca urmărirea penală poate fi efectuată de aceasta. Or, susţine autorul excepţiei, în condiţiile în care actele de urmărire penală neefectuate sunt de competenţa organului de urmărire penală, iar nu de competenţa instanţei judecătoreşti, suntem în faţa unui motiv de nulitate absolută, care impune restituirea cauzei la procuror în vederea efectuării actului de urmărire penală de organul competent. Este neconstitutional să se considere ca dispoziţiile art. 333 din Codul de procedură penală ar permite comasarea celor două faze ale procesului penal şi transferul competentei de la organul de urmărire penală la instanţa de judecată.Judecătoria Sinaia apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 333 din Codul de procedură penală nu ingradesc dreptul persoanei de a se adresa justiţiei şi nici dreptul la apărare. Se arata ca, atâta timp cat dispoziţiile art. 333 din Codul de procedură penală permit instanţei sa evite tergiversarea procesului prin reluarea unei faze a acestuia şi să asigure soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, acestea sunt în deplina concordanta cu art. 20 din Constituţie raportat la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997 privind organizarea şi funcţionarea instituţiei Avocatul Poporului, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca dispoziţiile art. 333 din Codul de procedură penală sunt constituţionale şi considera excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispoziţiile legale criticate nu ingradesc accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare, întrucât, în sistemul Constituţiei României, justiţia constituie una dintre garanţiile exercitării reale a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Art. 21 din Constituţie realizează o delimitare între dreptul la acţiune în justiţie şi obligaţia constituţională de ocrotire a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime, fiind subinteles ca accesul liber la justiţie permite depunerea unei cereri a carei rezolvare este de competenţa autorităţilor judecătoreşti. Restituirea cauzei la procuror, prin aplicarea art. 333 din Codul de procedură penală, conduce la reluarea urmăririi penale potrivit art. 270 lit. b) din Codul de procedură penală. În măsura în care dispoziţiile art. 333 din Codul de procedură penală permit instanţelor sa evite tergiversarea procesului penal prin reluarea unei faze a acestuia şi soluţionarea procesului penal într-un termen rezonabil, aceste dispoziţii sunt în concordanta cu prevederile art. 21 şi 24 din Constituţie.În fapt, se susţine în acest punct de vedere, excepţia ridicată nu priveşte o problemă de constituţionalitate, ci una de interpretare a legii, de competenţa instanţei de judecată, deoarece lasă la aprecierea acesteia posibilitatea completării urmăririi penale în cursul cercetării judecătoreşti.Guvernul considera, de asemenea, ca excepţia este neîntemeiată, deoarece restituirea dosarului procurorului în vederea completării urmăririi penale reprezintă o instituţie procesuala la dispoziţia instanţei de judecată, în vederea lămuririi cauzei, sub toate aspectele, pe bază de probe. Legiuitorul a lăsat aceasta chestiune la latitudinea instanţei de judecată, întrucât instanţa soluţionează cauza şi este singura în măsura sa aprecieze dacă urmărirea penală nu este completa, precum şi dacă completarea în cursul judecaţii s-ar face cu mare întârziere. Aceasta procedura de judecată este stabilită de legiuitor în conformitate cu prevederile art. 125 alin. (3) din Constituţie. Nu se poate susţine ca se aduce atingere principiului accesului liber la justiţie, consacrat prin art. 21 din Constituţie, atunci când instanţa, considerând că nu se impune completarea urmăririi penale sau ca aceasta s-ar putea face în cursul judecaţii fără întârziere, nu dispune restituirea la cererea inculpatului.În ceea ce priveşte neconcordanta dintre textul legal criticat şi prevederile art. 24 din Constituţie, referitor la dreptul la apărare, se apreciază ca dispoziţiile art. 333 din Codul de procedură penală nu aduc atingere dreptului inculpatului de a formula cereri şi de a propune probe în apărare. Totodată, atunci când se poate evita restituirea dosarului, se asigura judecarea cauzei într-un termen rezonabil, cerinţa impusa prin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Avocatul Poporului apreciază ca dispoziţiile art. 333 din Codul de procedură penală "nu afectează cu nimic accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare. Însuşi faptul ca autorul are un apărător, ca are posibilitatea sa ceara şi sa propună probe în apărare, în procesul penal, denota convergenta dintre textul de lege criticat ca neconstitutional şi prevederile constituţionale. Restituirea pentru completarea urmăririi penale este un atribut exclusiv al instanţei, iar împotriva hotărârii de desesizare se poate face recurs de către procuror şi inculpat, cale de atac ce completează, o dată în plus, dreptul la apărare. Pe de altă parte, invocarea art. 2 din Codul de procedură penală, care instituie legalitatea în procesul penal, este în totală contradictie cu susţinerile autorului excepţiei, întrucât tocmai dispoziţiile acestui text impun respectarea art. 333 din Codul de procedură penală".Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor, Guvernului şi Avocatului Poporului, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi prevederile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 333 din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut: "În tot cursul judecaţii instanţa se poate desesiza şi restitui dosarul procurorului, când din administrarea probelor sau din dezbateri rezultă ca urmărirea penală nu este completa şi ca în faţa instanţei nu s-ar putea face completarea acesteia decât cu mare întârziere.Instanţa este obligată sa arate motivele pentru care, potrivit alineatului precedent, a dispus restituirea, indicând totodată faptele şi împrejurările ce urmează a fi constatate şi prin ce anume mijloace de proba.Dispoziţiile art. 332 alin. 3 şi 4 se aplică în mod corespunzător."Aceste prevederi sunt considerate neconstituţionale de autorul excepţiei, în raport cu dispoziţiile art. 21 şi 24 din Constituţie, precum şi în raport cu prevederile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca, prin textul de lege criticat, nu s-a adus nici o atingere dispoziţiilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. […]"Este evident ca dispoziţiile legale criticate, referitoare la posibilitatea instanţei de completare a urmăririi penale, nu pot fi considerate ca ar leza dreptul oricărei persoane de a fi judecata în mod echitabil, în public şi într-un termen rezonabil de o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege.De asemenea, Curtea mai constata că nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea accesului liber la justiţie, prevăzut la art. 21 din Constituţie [conform căruia: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."], deoarece prin prevederile legale criticate nu este îngrădită exercitarea acestui drept în condiţiile legii (Codul de procedură penală).Textul de lege criticat nu contravine nici dispoziţiilor constituţionale referitoare la dreptul la apărare. Din prevederile art. 24 din Constituţie rezultă ca legea fundamentală reglementează, în mod general, dreptul la apărare al oricărei persoane, precum şi dreptul părţilor de a fi asistate de un avocat în tot cursul procesului. Totodată dreptul la apărare este garantat şi prin obligaţia pe care o au organele judiciare de a asigura părţilor deplina exercitare a drepturilor procesuale, în condiţiile prevăzute de lege, precum şi prin dreptul de a administra probele necesare în apărare. Componentele dreptului la apărare, în cadrul procesului penal, sunt prevăzute în numeroase alte dispoziţii ale legii procesuale penale, printre care cele cuprinse în art. 6, 7, 8 şi 171 din Codul de procedură penală.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A. c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 333 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Mihai Romanovschi în Dosarul nr. 85/2002 al Judecătoriei Sinaia.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 septembrie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește