DECIZIE nr. 225 din 7 decembrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicată de Maria Selariu în Dosarul nr. 8.751/1998 al Judecătoriei Brăila.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 30 noiembrie 1999, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 7 decembrie 1999.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 5 aprilie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 8.751/1998, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 178/1934, excepţie ridicată de Maria Selariu într-o cauza în care aceasta a fost trimisa în judecata pentru săvârşirea unui număr de 12 infracţiuni, dintre care 11 constau în fapte având legătură cu contractul de consignaţie reglementat de legea criticata. În motivarea excepţiei se susţine ca Legea nr. 178/1934, fiind promulgată printr-un decret regal, nu poate fi aplicată sub imperiul actualei Constituţii, care consacra o alta forma de guvernamant, şi în condiţiile altor realitati economice. Se mai arata ca în anumite texte ale legii se fac referiri la „Vechiul Regat” şi la „provinciile unite”, ceea ce contravine art. 1 alin. (1) din Constituţie. De asemenea, se susţine ca majoritatea prevederilor legii sunt în contradictie cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât consacra privilegii pentru una dintre părţile contractante, respectiv pentru deponent ori consignatar. O serie de articole din Legea nr. 178/1934 „contravin flagrant sistemului financiar-contabil actual, structurat şi organizat în baza legilor constituţionale nr. 27 şi nr. 87/1994”. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate se referă, în continuare, şi la dificultăţile derulării raporturilor decurgând din contractul de consignaţie atunci când obiectul acestui contract este constituit din produse electronice sau electrocasnice, deoarece asemenea produse nu existau la data adoptării Legii nr. 178/1934. Pentru motivele arătate autorul excepţiei considera ca Legea nr. 178/1934 contravine art. 1 alin. (1) şi (2), art. 16 alin. (1) şi alin. (2), art. 77 alin. (1)-(3) şi art. 78 din Constituţie.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca Legea nr. 178/1934 nu contravine Constituţiei şi, fiind în vigoare, urmează să fie aplicată în soluţionarea cauzei.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca dispoziţiile Legii nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie sunt în deplin acord cu prevederile constituţionale. Se arata ca instituţia contractului de consignaţie este perfect compatibila cu principiile economiei de piaţa, iar stabilirea unor măsuri sanctionatorii mai severe, pentru faptele săvârşite de consignatari, nu semnifica o ingradire a libertăţii comerţului, ci asigurarea ca, pe acest segment, activitatea comercială să se desfăşoare cu un plus de loialitate şi buna-credinţa din partea celui care are obligaţii contractuale sporite. Se mai arata ca „se poate discuta măsura în care dispoziţiile Legii nr. 178/1934 sunt corelate cu legislaţia de după 1989, dar aceasta reprezintă un aspect de politica legislativă şi nu unul de constituţionalitate”.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibila, întrucât în realitate, în speta, autorul excepţiei ridica o problemă de aplicare a legii, iar nu de constituţionalitate. În consecinţa, se considera ca instanţa de judecată ar fi trebuit sa respingă excepţia de neconstituţionalitate printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia cu care a fost legal sesizată. Examinând excepţia de neconstituţionalitate care priveşte dispoziţiile Legii nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera ca Legea nr. 178/1934 încalcă art. 1 alin. (1) şi (2) din Constituţie, prin aceea ca a fost promulgată printr-un decret regal, iar unele texte fac referire la „Vechiul Regat” şi la „provinciile unite”, or, susţine acesta, potrivit dispoziţiilor constituţionale invocate, „România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil. Forma de guvernamant a statului român este republica”.Criticile nu pot fi reţinute, întrucât îndeplinirea condiţiilor formale de validitate a Legii nr. 178/1934 trebuie raportată la reglementările constituţionale şi legale din momentul adoptării legii, potrivit principiului tempus regit actum. Pe de altă parte, conţinutul acestui act normativ nu contrazice prevederile şi principiile constituţionale, astfel încât Legea nr. 178/1934, deşi anterioară Constituţiei din 1991, este în vigoare, fiind aplicabile dispoziţiile art. 150 alin. (1) din legea fundamentală, potrivit cărora „Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii”.Curtea constata, de asemenea, ca prevederile cuprinse în Constituţie la art. 77 referitor la "Promulgarea legii" şi la art. 78 privind "Intrarea în vigoare a legii", invocate în susţinerea neconstitutionalitatii legii criticate, nu au legătură cu soluţionarea excepţiei ridicate în cauza.Legea nr. 178/1934 nu încalcă nici prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care consacra egalitatea cetăţenilor în faţa legii. Prin încheierea contractului de consignaţie nu se creează, asa cum susţine autorul excepţiei, o inegalitate a părţilor, ci se stabilesc drepturi şi obligaţii specifice, pe de o parte, ale consignantului, iar pe de altă parte, ale consignatarului, potrivit naturii contractului.De altfel acest aspect, ca şi susţinerile referitoare la neconcordanta dintre legile în vigoare în aceasta materie, nu sunt probleme de constituţionalitate şi, în consecinţa, Curtea nu este competenţa să se pronunţe asupra acestora.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 178/1934 pentru reglementarea contractului de consignaţie, excepţie ridicată de Maria Selariu în Dosarul nr. 8.751/1998 al Judecătoriei Brăila.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 1999.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește