Informatii Document
Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 478 din 7 iunie 2005
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act | |
Nu exista actiuni induse de acest act | |
Acte referite de acest act: | |
Acte care fac referire la acest act: | |
referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală
Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004, excepţie ridicată de Ionel Rădulescu în Dosarul nr. 2.425/P/2004 al Tribunalului Argeş – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.425/P/2004, Tribunalul Argeş – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, excepţie ridicată de Ionel Rădulescu în dosarul menţionat având ca obiect soluţionarea recursului declarat de acesta împotriva încheierii de şedinţă din data de 7 decembrie 2004, pronunţată de Judecătoria Piteşti, prin care s-a respins cererea de recuzare a completului de judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate, potrivit cărora alin. 7 al art. 52 din Codul de procedură penală se abrogă, urmând ca încheierea instanţei de judecată prin care s-a respins cererea de recuzare să poată fi atacată numai o dată cu sentinţa sau decizia recurată, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale privind dreptul la apărare.Tribunalul Argeş – Secţia penală, exprimându-şi opinia asupra excepţiei, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât, "prin intrarea în vigoare a dispoziţiilor legale criticate, nu se aduce atingere dreptului la apărare al persoanei care a formulat o cerere de recuzare, ci s-a avut în vedere necesitatea eliminării neîntârziate a posibilităţii de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care ar impieta asupra desfăşurării în condiţii normale a procesului penal".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 legiuitorul a realizat o unitate de reglementare în materie penală şi civilă, consacrând o soluţie legislativă similară celei prevăzute în art. 34 din Codul de procedură civilă. Se arată, totodată, că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 se circumscriu domeniului de reglementare a procedurii de judecată, care, potrivit dispoziţiilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, este atributul exclusiv al legiuitorului.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Faptul că, prin dispoziţiile legale criticate, se elimină calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare nu este de natură să aducă atingere dreptului la apărare. Exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor o dată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei oferă părţilor suficiente garanţii procesuale pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime. Se arată, totodată, că textele legale criticate sunt norme de procedură şi reprezintă opţiuni ale legiuitorului, conforme cu prevederile art. 126 alin. (2) din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55 din 25 iunie 2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, având următorul cuprins: „Articol unic – Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă.”Aceste dispoziţii sunt considerate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale în raport cu prevederile art. 24 din Constituţie, potrivit cărora: "(1) Dreptul la apărare este garantat. (2) în tot cursul procesului, părţile au dreptul să fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004, în raport cu alte prevederi din Legea fundamentală decât cele invocate de autorul excepţiei de faţă, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 555 din 16 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, precum şi, mai recent, prin Decizia nr. 181 din 29 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 12 mai 2005, statuând că acest act normativ este constituţional. Cu acel prilej, s-a reţinut că «recursul constituie una dintre căile de atac prevăzute de lege, cu privire la care Constituţia statuează, în art. 129, că se poate exercita, „în condiţiile legii”. Deplina competenţă în ceea ce priveşte stabilirea acestor condiţii revine legiuitorului, în acest sens fiind prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”. Abrogarea, prin actul normativ criticat, a dispoziţiilor procedural penale care reglementau recursul împotriva încheierii de respingere a recuzării s-a realizat, aşadar, de către legiuitor în temeiul prerogativelor sale constituţionale, fiind determinată de raţiuni de politică penală, respectiv de „necesitatea eliminării neîntârziate a posibilităţii de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, care impietează asupra desfăşurării în condiţii normale a procesului penal şi poate conduce la punerea în libertate a unor infractori periculoşi”, astfel cum se menţionează în mod expres în preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004. Aşa fiind, actul normativ criticat nu numai că nu aduce atingere prevederilor constituţionale, ci constituie o aplicare a acestora, legiuitorul fiind preocupat de asigurarea exigenţelor unui proces echitabil, prin împiedicarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale şi prin asigurarea celerităţii procesului penal (soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil fiind una dintre exigenţe)». Aceste considerente îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În speţă, faptul că încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare nu poate fi atacată separat cu recurs nu aduce nici o atingere dreptului la apărare, consacrat de prevederile art. 24 din Constituţie, câtă vreme dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 nu înlătură în nici un mod posibilitatea părţilor de a-şi angaja un apărător, de a fi asistate de acesta şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale prevăzute de lege. Dimpotrivă, în temeiul prevederilor art. 361 alin. 2 şi ale art. 385 1 alin. 2 din Codul de procedură penală, partea interesată are la dispoziţie căile de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin care se soluţionează fondul cauzei, putând să îşi exercite pe deplin dreptul la apărare.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004, excepţie ridicată de Ionel Rădulescu în Dosarul nr. 2.425/P/2004 al Tribunalului Argeş – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 aprilie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu____________