DECIZIE nr. 225 din 16 noiembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 25/1969 privind regimul străinilor



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 25/1969 privind regimul străinilor, excepţie ridicată de Matar Doureid în Dosarul nr. 299/2000 al Curţii Supreme de Justiţie Secţia de contencios administrativ.La apelul nominal a răspuns avocat Constantin Zarnescu pentru autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită, şi anume: Ministerul de Interne şi Direcţia generală de paşapoarte, străini şi probleme de migrari.Cauza fiind în stare de judecată, avocatul autorului excepţiei arata ca dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 25/1969 contravin prevederilor constituţionale ale art. 19 alin. (3). De asemenea, sunt invocate prevederile art. 150 alin. (1) din Constituţie, apreciindu-se ca dispoziţiile legale criticate sunt abrogate. În concluzie se solicita admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea excepţiei, deoarece considera ca art. 20 din Legea nr. 25/1969 este abrogat prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituţie, fiind contrar prevederilor constituţionale ale art. 19 privind extrădarea şi expulzarea.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 5 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 299/2000, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 25/1969, excepţie ridicată de Matar Doureid.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prin art. 20 din Legea nr. 25/1969 este încălcat art. 19 alin. (3) din Constituţie, care prevede că expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie. De aceea se considera ca dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 25/1969 sunt abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Constituţie, abrogarea fiind rezultatul contrarietatii textului de lege criticat cu prevederile Legii fundamentale.Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia invocată este nefondata.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia este intemeiata, deoarece dispoziţiile legale criticate contravin prevederii constituţionale înscrise în art. 19 alin. (3), astfel încât, în raport cu dispoziţiile art. 150 alin. (1) din Constituţie, ele trebuie considerate implicit abrogate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate se referă la art. 20 din Legea nr. 25/1969 privind regimul străinilor (publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 17 decembrie 1969), text care prevede: „Ministrul afacerilor interne poate ridica sau limita dreptul de şedere în România strainului care a încălcat legea română, precum şi aceluia care prin atitudinea sau comportarea sa a adus prejudicii intereselor statului român.”Autorul excepţiei considera ca prin art. 20 din Legea nr. 25/1969 au fost incalcate dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora „Expulzarea sau extrădarea se hotărăşte de justiţie”.Măsura expulzării presupune dreptul statului de a interzice unui străin continuarea şederii pe teritoriul naţional, obligandu-l sa părăsească teritoriul statului în care îşi are reşedinţa. În acest sens dreptul internaţional impune anumite condiţii de exercitare a dreptului statului de a expulza străinii. Astfel, de exemplu, art. 13 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212/1974, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974, stabileşte ca: „Un străin care se afla în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul pact nu poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea şi, dacă ratiuni imperioase de securitate naţionala nu se opun, el trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta considerentele care pledeaza împotriva expulzării sale şi de a obţine reexaminarea cazului sau de către o autoritate competentă ori de către una sau mai multe persoane special desemnate de aceasta autoritate, fiind reprezentat în acest scop.”Deşi în prevederile art. 20 din Legea nr. 25/1969 sunt folosite expresiile „ridicare” sau „limitare” a dreptului de şedere în România pentru strainul care a încălcat legea română sau a adus prejudicii statului, iar nu expresia „expulzare”, art. 21 alin. (3) din aceeaşi lege permite totuşi ministrului de interne sa dispună „expulzarea” strainului atunci când acesta nu se conformează ordinului de a părăsi ţara.Faţa de aceasta situaţie Curtea constata ca dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 25/1969, în temeiul cărora ministrul de interne poate ridica sau limita dreptul de şedere în România a unui străin, pot avea ca efect expulzarea sa, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 19 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora expulzarea se hotărăşte de justiţie.Întrucât dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 25/1969 (act normativ preconstitutional) sunt contrare prevederilor constituţionale, Curtea Constituţională constata ca acestea sunt abrogate în temeiul art. 150 alin. (1) din Legea fundamentală, conform căruia „Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii”.În consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie admisă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 150 alin. (1) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Matar Doureid în Dosarul nr. 299/2000 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ şi constata ca dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 25/1969 privind regimul străinilor nu mai sunt în vigoare potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie.Definitivă şi obligatorie.Decizia se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 noiembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește