DECIZIE nr. 225 din 13 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Taxtomato Pres” – S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 2.999/320/2006 al Judecătoriei Târgu Mureş.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 2.999/320/2006, Judecătoria Târgu Mureş a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Taxtomato Pres” – S.R.L. din Târgu Mureş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (8). În acest sens, se susţine că măsura confiscării prevăzută de art. 6 din Legea nr. 12/1990 este neconstituţională, întrucât caracterul licit al dobândirii averii se prezumă, iar provenienţa bunurilor nu trebuie dovedită.Judecătoria Târgu Mureş apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând că dispoziţiile art. 44 alin. (8) teza a doua din Constituţie consacră o prezumţie relativă referitoare la caracterul licit al dobândirii averii, prezumţie care poate fi răsturnată prin dovedirea săvârşirii unei infracţiuni sau contravenţii, astfel încât probarea caracterului licit al dobândirii bunurilor cade în sarcina contravenientului sau a agentului economic.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că măsura confiscării dispusă de art. 6 din Legea nr. 12/1990 se întemeiază pe dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 44 alin. (9), care prevăd că bunurile destinate, folosite sau rezultate din contravenţii pot fi confiscate în condiţiile legii, şi se impune tocmai pentru că aceste bunuri au servit la săvârşirea contravenţiei.Avocatul Poporului apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 lit. e) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 133 din 20 iunie 1991, cu modificările şi completările ulterioare, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 1 lit. e): "Constituie activităţi comerciale ilicite şi atrag răspunderea contravenţională sau penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, următoarele fapte: […]e) efectuarea de acte sau fapte de comerţ cu bunuri a căror provenienţă nu este dovedită, în condiţiile legii. Documentele de provenienţă vor însoţi mărfurile, indiferent de locul în care acestea se află, pe timpul transportului, al depozitării sau al comercializării. Prin documente de provenienţă se înţelege, după caz, factura fiscală, factura, avizul de însoţire a mărfii, documentele vamale, factura externă sau orice alte documente stabilite prin lege."; … – Art. 6: "Mărfurile sau produsele care au servit sau au fost destinate să servească la săvârşirea vreuneia dintre faptele prevăzute la art. 1 lit. a), b), d), e), g) şi j), dacă sunt ale contravenientului sau ale agentului economic, precum şi sumele de bani şi lucrurile dobândite prin săvârşirea contravenţiei se confiscă şi se valorifică în condiţiile legii, contravaloarea lor făcându-se venit la bugetul administraţiei publice centrale.Veniturile obţinute ilicit de persoanele fizice sau juridice din activităţile prevăzute la art. 1, precum şi încasările în întregime din vânzarea mărfurilor a căror provenienţă nu este dovedită se confiscă şi se fac venit la bugetul administraţiei publice centrale."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (8), potrivit cărora "Averea dobândită licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezumă."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 429/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 5 decembrie 2003, sau prin Decizia nr. 304/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006, Curtea Constituţională, respingând excepţiile de neconstituţionalitate, a constatat că dispoziţiile art. 6 din Legea nr. 12/1990 se întemeiază tocmai pe prevederile textului art. 44 din Constituţie, care, la alin. (9), prevede că „Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii”. Prin deciziile menţionate s-a reţinut că textul de lege criticat nu instituie o prezumţie de dobândire ilicită a bunurilor a căror provenienţă nu poate fi justificată.De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în mod constant în jurisprudenţa sa că aplicarea şi executarea unor sancţiuni pecuniare, inclusiv a măsurii confiscării unor bunuri sau valori, cu toate că determină în mod direct diminuarea patrimoniului celui sancţionat, nu încalcă dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea proprietăţii private, întrucât sunt consecinţa unor încălcări ale legii. În acest sens este, de exemplu, Decizia nr. 56/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 20 mai 1999.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pe de altă parte, Curtea reţine că, potrivit Deciziei Curţii Supreme de Justiţie nr. I/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 16 mai 2002, prin care a fost admis recursul în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, referitor la aplicarea dispoziţiilor art. 1 lit. e) şi ale art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, republicată, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, în cazul plângerilor îndreptate împotriva actelor de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute la art. 1 lit. e) din Legea nr. 12/1990, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 126/1998, prezentarea ulterioară, în faţa instanţelor judecătoreşti, a actelor prin care se dovedeşte provenienţa licită a bunurilor ce nu erau însoţite, în momentul constatării contravenţiei, de astfel de documente atrage anularea procesului-verbal de contravenţie, exonerarea contravenientului de plată amenzii aplicate şi restituirea mărfii confiscate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 lit. e) şi art. 6 din Legea nr. 12/1990 privind protejarea populaţiei împotriva unor activităţi comerciale ilicite, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Taxtomato Pres” – S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 2.999/320/2006 al Judecătoriei Târgu Mureş.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește