DECIZIE nr. 224 din 7 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Viorica Cărpineanu şi Rudolf Calo în Dosarul nr. 4.241/2005 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 7 februarie 2006, iar în urma deliberării Curtea a dispus amânarea pronunţării prin încheierile din 14, 21, 28 februarie 2006 şi, respectiv, 7 martie 2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 octombrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 4.241/2005, Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 102 alin. (2) lit. d) raportat la lit. b) şi la art. 51 şi art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România”. Excepţia a fost ridicată de Viorica Cărpineanu şi Rudolf Calo în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect acţiunea în contencios administrativ privind anularea unei dispoziţii de părăsire a teritoriului României.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii susţin că dispoziţiile "art. 102 alin. (2) lit. d) raportat la lit. b) şi la art. 51 şi art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002” contravin „art. 26 din Constituţie, raportat şi la art. 48” din aceasta.În esenţă, se arată că dispoziţiile de lege criticate încalcă dreptul la viaţă familială şi privată al persoanei căsătorite cu un cetăţean român, asupra căreia s-a dispus părăsirea teritoriului României. Chiar dacă pentru această situaţie art. 102 alin. (2) lit. d) din ordonanţă prevede reducerea la jumătate a limitelor de timp pentru care se aplică interdicţia de intrare în România, autorii excepţiei consideră că această măsură ar trebui înlăturată în totalitate şi înlocuită eventual cu amendă sau sancţiune contravenţională.Totodată, se mai arată că prin aplicarea dispoziţiilor de lege criticate, conţinute de o "simplă ordonanţă de Guvern", nu se pot nesocoti "valori fundamentale în sistemul nostru de drept", cum sunt familia şi viaţa privată. În sensul acestei susţineri nu este indicat vreun text constituţional care ar fi încălcat.Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Dispoziţiile de lege criticate, fără a nega valoarea principiului fundamental privind viaţa de familie, izvorât din art. 26 alin. (1) din Constituţie, şi fără a face abstracţie de obligaţiile asumate prin documentele internaţionale la care România este parte, nu fac altceva decât să reglementeze măsuri de interdicţie dispuse de autorităţile competente, ca urmare a nerespectării normelor legale privind regimul străinilor în România. Mai mult, interdicţiile aplicate se reduc la jumătate în cazul străinului căsătorit cu un cetăţean român. În speţă însă autoarea excepţiei s-a căsătorit cu cetăţeanul român Rudolf Calo după ce şederea ei pe teritoriul României a devenit ilegală.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51, ale art. 80 alin. (1) lit. a) şi ale art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 este neîntemeiată. În esenţă, se arată că nerespectarea de către străini a obligaţiilor faţă de statul român poate atrage fie anularea, fie revocarea dreptului de şedere în România sau chiar îndepărtarea acestora de pe teritoriul ţării şi interzicerea de a intră în România, astfel că nu se poate susţine în mod temeinic încălcarea drepturilor referitoare la ocrotirea vieţii de familie, consacrate de art. 26 şi 48 din Constituţie. Mai mult, dispoziţiile art. 102 alin. (2) din ordonanţă prevăd pentru străinii căsătoriţi cu cetăţeni români reducerea la jumătate a limitelor interdicţiilor de intrare în România, tocmai în considerarea întregirii familiei şi a respectării principiului fundamental privind ocrotirea vieţii de familie.În ceea ce priveşte susţinerile autorilor excepţiei referitoare la posibilitatea înlocuirii interdicţiilor prevăzute de textul de lege criticat cu alte sancţiuni, se menţionează că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, aceasta nu poate modifica sau completa dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 80 alin. (1) lit. a) şi ale art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 nu contravin sub nici un aspect prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa intimă, familială şi privată.După cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, respectarea şi ocrotirea vieţii intime, familiale şi private nu se asigură în detrimentul altor cetăţeni sau al autorităţilor, iar dreptul la respectarea vieţii private poate fi exercitat numai atunci când el corespunde cerinţelor moralei şi ordinii publice şi nu aduce atingere drepturilor altora.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, după cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile "art. 102 alin. (2) lit. d) raportat la lit. b) şi la art. 51 şi art. 80 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România”. Din motivarea autorilor excepţiei rezultă că în realitate aceştia au în vedere numai dispoziţiile art. 102 alin. (2) lit. d) din ordonanţă, analizate însă prin coroborare cu prevederile art. 51, art. 80 alin. (1) lit. a) şi ale art. 102 alin. (1) lit. b) din aceasta. Prin urmare, Curtea se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004, modificate prin prevederile art. I pct. 50 din Legea nr. 482/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.116 din 27 noiembrie 2004, având următorul conţinut: „(2) Limitele interdicţiilor prevăzute la alin. (1) se reduc la jumătate pentru străinii care: […] d) sunt căsătoriţi cu cetăţeni români ori sunt părinţi ai unor minori, cetăţeni români.”Dispoziţiile la care textul enunţat face trimitere şi la care se raportează critica autorilor excepţiei sunt cele ale art. 102 alin. (1) lit. b), care au următoarea redactare: "Împotriva străinilor care au intrat legal în România, dar a căror şedere a devenit ilegală, durata interdicţiei de intrare în România va fi după cum urmează: […] b) 2 ani – în cazul unei şederi ilegale de la 1 an la 2 ani."De asemenea, autorii excepţiei se raportează în motivarea excepţiei şi la prevederile art. 51 din ordonanţă, referitoare la procedura necesară solicitării prelungirii dreptului de şedere temporară, precum şi la cele ale art. 80 alin. (1) lit. a), care dispun următoarele: "Dispoziţia de părăsire a teritoriului României constituie decizia Autorităţii pentru străini sau a formaţiunilor sale teritoriale, care obligă un străin să părăsească teritoriul României într-un termen stabilit, după cum urmează: a) străinul căruia i s-a anulat sau revocat viza, precum şi cel a cărui şedere a devenit ilegală, în termen de maximum 10 zile."În motivarea excepţiei se invocă încălcarea dispoziţiilor "art. 26 alin. (1) din Constituţie, raportat la art. 48" din aceasta, ambele texte privind dreptul persoanei la respectarea şi ocrotirea de către autorităţile publice a vieţii intime, familiale şi private.Examinând textul de lege criticat, raportat la prevederile constituţionale pretins a fi încălcate, Curtea Constituţională constată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Statul, prin autorităţile sale, ocroteşte dreptul la viaţa intimă, familială şi privată, însă în condiţiile în care persoana fizică, în exercitarea dreptului de a dispune de ea însăşi, consfinţit de art. 26 alin. (2) din Constituţie, nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri. Totodată, statul trebuie să asigure ordinea publică, în special prin exercitarea unui drept de control asupra intrării şi stabilirii străinilor pe teritoriul său. În situaţia în care un străin nu se supune reglementărilor în materie, respectiv celor privind dreptul de intrare, şedere sau ieşire pe teritoriul sau de pe teritoriul României, acesta urmează să suporte măsurile legale instituite în scopul protejării siguranţei şi ordinii publice, adoptate în cadrul politicii de control al migraţiei şi în conformitate cu obligaţiile asumate de România prin documentele internaţionale la care este parte. Pentru cazuri speciale, cum ar fi cel de faţă, în care străinului căsătorit cu un cetăţean român i-a expirat dreptul legal de şedere pe teritoriul României, dispoziţiile de lege criticate prevăd reducerea la jumătate a perioadei pentru care se dispune interdicţia intrării în ţară, ceea ce reprezintă tocmai expresia preocupării legiuitorului pentru respectarea dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, potrivit prevederilor art. 26 şi 48 din Constituţie.În sfârşit, Curtea constată că întreaga motivare formulată de autorii excepţiei priveşte în realitate aspectele de fapt specifice speţei şi expuse în faţa instanţei de judecată, fără ca acestea să se constituie într-o adevărată critică de neconstituţionalitate şi cu privire la care, potrivit competenţei sale, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 102 alin. (2) lit. d) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Viorica Cărpineanu şi Rudolf Calo în Dosarul nr. 4.241/2005 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește