DECIZIE nr. 224 din 4 martie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Chen Zhenling în Dosarul nr. 6.520/302/2007 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă, cauză ce face obiectul Dosarului nr. 1.303D/2007 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, însoţit de traducătorul desemnat de limbă chineză, dl. Ioan Budura. Lipseşte partea Oficiul Român pentru Imigrări – Direcţia azil şi integrare, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.381D/2007, nr. 1.382D/2007 şi nr. 1.383D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Lin Feiyue, Moyor Phillip şi Lin Cong în dosarele nr. 21.331/3/2007, nr. 10.959/302/2006 şi nr. 21.334/3/2007 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspund autorii Lin Feiyue şi Lin Cong, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.417D/2007, nr. 1.418D/2007 şi nr. 1.484D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Sun Yumei, Brojani Amir Houshang şi Zhou Guanglin în dosarele nr. 5.954/302/2007, nr. 6.349/302/2007 şi nr. 6.139/302/2007 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, Brojani Amir Houshang, însoţit de traducătorul desemnat de limba persană, dl. Heidari Abdolreza, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Partea prezentă formulează, prin intermediul interpretului, o cerere de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a cererii, întrucât cauza se află la al doilea termen de judecată, autorul excepţiei beneficiind deja de o amânare pentru aceleaşi motive invocate şi la acest termen.Deliberând, Curtea respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.531D/2007, având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate, ridicată de Ye Weiycong în Dosarul nr. 16.630/302/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere identitatea dintre obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele sus-menţionate, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Părţile prezente, prin intermediul interpreţilor, susţin că sunt de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este, de asemenea, de acord cu propunerea de conexare a dosarelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.531D/2007, nr. 1.484D/2007, nr. 1.418D/2007, nr. 1.417D/2007, nr. 1.383D/2007, nr. 1.382D/2007 şi nr. 1.381D/2007 la Dosarul nr. 1.303D/2007, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autorilor prezenţi ai excepţiei de neconstituţionalitate, care susţin, de principiu, admiterea acesteia, arătând că legea română nu oferă suficientă protecţie faţă de situaţia de fapt specifică fiecăruia dintre ei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, motivând, în acest sens, că în prezentele cauze nu au intervenit elemente noi care să modifice jurisprudenţa în materie a Curţii, astfel că cele reţinute prin Decizia nr. 597/2007 îşi găsesc aplicarea şi în aceste dosare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 august 2007, pronunţată în Dosarul nr. 6.520/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.Excepţia a fost ridicată de Chen Zhenling într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări – Direcţia de azil şi integrare de respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme subsidiare de protecţie.Prin încheierile din 20 septembrie 2007, 13 septembrie 2007 şi, respectiv, 20 septembrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 21.331/3/2007, nr. 10.959/302/2006 şi nr. 21.334/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.Excepţiile au fost ridicate de Lin Feiyue, Moyor Phillip şi Lin Cong în cauze având ca obiect soluţionarea unor recursuri împotriva unor sentinţe civile prin care au fost respinse plângerile împotriva refuzului Oficiului Naţional pentru Refugiaţi (în prezent, Oficiul Român pentru Imigrări) de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie subsidiară.Prin încheierile din 2 octombrie 2007 şi 5 octombrie 2007, pronunţate în dosarele nr. 5.954/302/2007, nr. 6.349/302/2007 şi, respectiv, nr. 6.139/302/2007, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.Excepţiile au fost ridicate de Sun Yumei, Brajani Amir Houshang şi Zhou Guanglin în cauze având ca obiect soluţionarea unor plângeri împotriva hotărârilor prin care le-a fost respinsă cererea de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme subsidiare de protecţie.Prin Încheierea din 11 octombrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 16.630/302/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România.Excepţia a fost ridicată de Ye Weiycong într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui recurs împotriva unei sentinţe judecătoreşti prin care a fost respinsă plângerea împotriva refuzului Oficiului Naţional pentru Refugiaţi (Oficiul Român pentru Imigrări) de acordare a statutului de refugiat sau a unei forme de protecţie subsidiară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut identic, se susţine, de principiu, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale datorită impreciziei cu privire la spectrul motivelor de pedepse şi tratamente inumane care permit acordarea protecţiei subsidiare. Astfel, acestea limitează sfera de aplicabilitate a interdicţiei cuprinse în textele art. 22 alin. (2) din Constituţie şi art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale doar la riscul de tortură şi tratamente inumane şi degradante survenit ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecuţie prevăzute de Convenţia din 1951 privind Statutul refugiaţilor (rasa, religia, naţionalitatea, opinia politică şi apartenenţa la un anumit grup social). Or, conform prevederilor constituţionale şi convenţionale invocate şi avându-se în vedere practica jurisprudenţială în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, rezultă, în opinia autorilor excepţiei, că spectrul motivelor de pedepse şi tratamente inumane este mult mai larg, acesta putând surveni din orice cauze, fără a permite limitări de natura celor invocate de Oficiul Român pentru Imigrări.În plus, în Dosarul nr. 1.381D/2007, autorul excepţiei susţine că textele de lege examinate contravin prevederilor art. 26 alin. (1) din Constituţie, raportate la dispoziţiile art. 8 din Convenţie, şi jurisprudenţei în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului, şi anume Hotărârea din 18 mai 2006, pronunţată în Cauza Lupşa împotriva României, contradicţie ce vizează dreptul persoanei la respectul vieţii de familie, drept garantat prin normele mai sus indicate. Se mai arată că orice ingerinţă a autorităţilor statului în exercitarea dreptului invocat trebuie să fie prevăzută de lege printr-o normă suficient de clară şi accesibilă, iar măsura să fie necesară într-o societate democratică, să corespundă unei nevoi imperioase şi să fie proporţională cu scopul urmărit.În sfârşit, în cuprinsul fiecărei motivări scrise sunt menţionate aspecte particulare specifice cauzei deduse judecăţii, corespunzătoare situaţiei de fapt în care se află fiecare dintre autorii excepţiei.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă şi Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul, în argumentarea punctului său de vedere, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, astfel cum s-a pronunţat şi Curtea Constituţională în numeroase rânduri, de exemplu prin deciziile nr. 597/2007, nr. 407/2007, nr. 717/2006 şi nr. 799/2006.Avocatul Poporului, prin punctul de vedere transmis Curţii Constituţionale, apreciază că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, modificată, sunt constituţionale. Protecţia subsidiară reprezintă un beneficiu acordat de statul român cetăţenilor străini sau apatrizilor care îndeplinesc cerinţele legale specifice, condiţii care sunt conforme reglementărilor internaţionale referitoare la statutul şi regimul refugiaţilor.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2007 privind înfiinţarea Oficiului Român pentru Imigrări prin reorganizarea Autorităţii pentru străini şi a Oficiului Naţional pentru Refugiaţi, precum şi modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 26 iunie 2007. Textele de lege criticate au următoarea redactare:Art. 26. – Protecţia subsidiară: "(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: (…) … 2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante."În opinia autorilor excepţiei, aceste texte legale contravin prevederilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi, prin raportare la art. 11 alin. (2), art. 20 alin. (2) şi art. 148 din aceasta, încalcă şi art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, reglementări care instituie şi garantează dreptul persoanei la protecţie împotriva torturii, pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante. Totodată, este invocată şi contradicţia faţă de art. 26 alin. (1) din Constituţie şi art. 8 din Convenţie, norme prin care se instituie şi se garantează dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, precum şi faţă de jurisprudenţa în materie a Curţii Europene a Drepturilor Omului.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că textele de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate în numeroase rânduri, prin raportare la aceleaşi norme constituţionale şi convenţionale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de critici similare. De exemplu, prin deciziile nr. 648/2006, nr. 162/2007, nr. 383/2007, nr. 597/2007 şi nr. 978/2007, Curtea a reţinut, în mod constant, pentru argumentele acolo expuse, că dispoziţiile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România nu contravin textelor constituţionale şi convenţionale referitoare la interzicerea torturii şi la protejarea vieţii private şi de familie.Întrucât faţă de cele statuate de Curtea Constituţională prin deciziile menţionate nu au intervenit elemente noi care să justifice modificarea jurisprudenţei indicate, soluţia şi considerentele ce stau la baza acesteia îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte aspectele de fapt, ce ţin de situaţia fiecărui solicitant, invocate în aceste cauze, precum şi cele de interpretare şi aplicare a legii, Curtea Constituţională a stabilit în mod constant, în jurisprudenţa sa, că acestea constituie un atribut suveran al instanţei judecătoreşti.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Chen Zhenliang, Sun Yumei, Brojani Amir Houshang şi Zhou Guanglin în dosarele nr. 6.520/302/2007, nr. 5.954/302/2007, nr. 6.349/302/2007 şi nr. 6.139/302/2007 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă, precum şi de Lin Feiyue, Moyor Phillip, Lin Cong şi Ye Weiycong în dosarele nr. 21.331/3/2007, nr. 10.959/302/2006, nr. 21.334/3/2007 şi nr. 16.630/302/2006 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 martie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește