DECIZIE nr. 224 din 3 iunie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorAurelia Popa – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Doicescu în Dosarul nr. 2.090/C/2002 al Tribunalului Vrancea – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, personal şi asistat de avocat, precum şi părţile Marioara Anghelescu, prin procurator, şi Marioara Teodorescu, personal, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei solicita Curţii constatarea neconstitutionalitatii art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, întrucât textul de lege criticat încalcă prevederile art. 128 din Constituţie privind exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Astfel, se apreciază ca neprevederea posibilităţii de a ataca cu recurs încheierea prin care s-a respins cererea privind suspendarea judecării procesului creează o situaţie discriminatorie între părţile aflate în proces, contravenind totodată şi dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, întrucât partea interesată nu se poate adresa justiţiei pentru valorificarea dreptului ei la calea de atac.Celelalte părţi prezente susţin respingerea criticii de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei, întrucât, reglementand în mod diferit momentul de exercitare a căilor de atac, nu creează nici o situaţie juridică de natura a contraveni prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor, în art. 21 referitor la accesul liber la justiţie sau în art. 128 privind exercitarea căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti. Se invoca în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 324/2002.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 11 decembrie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 2.090/C/2002, Tribunalul Vrancea – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Doicescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi accesul liber la justiţie, întrucât art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă creează în mod evident o discriminare a părţilor cu privire la calea de atac a recursului, care poate fi exercitată împotriva unei încheieri prin care s-a admis cererea de suspendare a cauzei, dar nu poate fi promovata împotriva încheierii de respingere a cererii de suspendare, un astfel de recurs fiind respins ca inadmisibil.Tribunalul Vrancea – Secţia civilă apreciază ca excepţia este intemeiata, întrucât calea de atac a recursului este deschisă numai în ceea ce priveşte încheierile prin care se suspenda judecata, iar nu şi cu privire la cele prin care cererile de suspendare au fost respinse, acestea din urma putând fi atacate numai o dată cu fondul, potrivit dispoziţiilor art. 282 alin. 2 raportate la art. 316 din Codul de procedură civilă. Se apreciază ca regulile speciale de procedura, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale nu pot crea discriminări între părţi, chiar dacă legiuitorul, care are competenţa exclusiva, este în măsura a institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca textul de lege criticat nu contravine art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, arătând ca în practica judiciară a Curţii Constituţionale s-a decis în mod constant ca accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite în considerarea unor situaţii diferite. În consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate este considerată ca fiind neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază ca diferentierea de tratament juridic are un caracter raţional şi obiectiv, întemeiat pe faptul ca în cele doua cazuri încheierea de admitere a suspendării judecaţii şi, respectiv, cea de respingere a cererii de suspendare au efecte diferite, astfel încât este evidenta grija legiuitorului de a nu întârzia judecarea cauzei, prin exercitarea căilor de atac împotriva încheierilor prin care s-a respins cererea de suspendare. Se mai arata ca principiul egalităţii şi al nediscriminarii nu are semnificatia unei uniformizari a soluţiilor legislative şi, prin urmare, nu sunt incalcate prevederile constituţionale şi nici dispoziţiile internaţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului şi cel al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Textul legal criticat are următorul conţinut:– Art. 244^1 alin. 2: "Recursul se poate declara cat timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cat şi împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de repunere pe rol a procesului."Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile legale criticate încalcă următoarele prevederi constituţionale:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … În argumentarea criticii formulate, autorul excepţiei susţine, în esenta, ca, prin limitarea dreptului de a ataca cu recurs numai încheierile de respingere a cererilor de suspendare a judecaţii, art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă creează o discriminare în modalitatea de exercitare a drepturilor procesuale, incalcandu-se totodată principiul constituţional al accesului liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca s-a mai pronunţat asupra criticii având ca obiect dispoziţiile art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă prin Decizia nr. 324/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 938 din 20 decembrie 2002. Cu acel prilej, instanţa constituţională a reţinut ca textul legal criticat nu conţine nici o dispoziţie discriminatorie, regimul juridic diferit – constând în aceea ca numai încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecaţii poate fi atacată cu recurs separat, în vreme ce încheierea prin care s-a respins cererea de suspendare poate fi atacată doar o dată cu fondul – fiind determinat de deosebirea de situaţii care impune soluţii legislative diferite, ambele fiind determinate de asigurarea celeritatii soluţionării cauzelor aflate pe rolul instanţelor. Asa fiind, nu se poate retine nici o încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie.Reglementarea procedurala dedusă controlului nu contravine nici art. 21 din Constituţie, întrucât, chiar dacă încheierea de respingere a cererii de suspendare nu poate fi atacată cu recurs separat, ea poate fi atacată o dată cu fondul, potrivit prevederilor art. 282 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care constituie reglementarea de drept comun în materie.Soluţia adoptată în decizia sus-menţionată, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa, întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în aceasta materie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 244^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Nicolae Doicescu în Dosarul nr. 2.090/C/2002 al Tribunalului Vrancea – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iunie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește