DECIZIE nr. 223 din 7 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicată de Florina Tatiana Căuş şi alţii în Dosarul nr. 2.598/2005 al Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă, de Szatmari Ladislau Ludovic şi alţii în Dosarul nr. 8.473/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă şi de Lazăr Ştefan şi alţii în Dosarul nr. 2.597/2005 al Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 21 februarie 2006 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunţării mai întâi la data de 28 februarie 2006, iar apoi la data de 7 martie 2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 21 septembrie 2005, 14 octombrie 2005 şi 8 noiembrie 2005, pronunţate în dosarele nr. 2.598/2005 al Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă, nr. 8.473/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă şi nr. 2.597/2005 al Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă, Curtea Constituţională a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicată de Florina Tatiana Căuş, Szatmari Ladislau Ludovic, Lazăr Ştefan şi alţii în cauze având ca obiect soluţionarea unor contestaţii în anulare împotriva unor decizii şi a unui recurs împotriva unei sentinţe civile, pronunţate în litigii de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile art. 60^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 aduc atingere dispoziţiilor art. 16 alin. (1) şi (2) şi ale art. 154 alin. (1) din Constituţie. În acest sens arată, în esenţă, că textul de lege criticat privilegiază persoanele încadrate ca salariaţi la unităţile prevăzute în anexa nr. 2 la ordonanţă, discriminând totodată persoanele disponibilizate care au prestat activitate la unităţile care nu sunt cuprinse în această anexă.Curtea de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă apreciază că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece "nu toate persoanele disponibilizate în condiţiile Legii nr. 312/2001 de aprobare şi modificare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 beneficiază de facilităţile acestei legi, ci doar cele disponibilizate de la unităţile cuprinse în anexa nr. 2 la lege, ceea ce evident este o discriminare”.Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, întrucât "persoane disponibilizate în aceeaşi perioadă şi pentru aceleaşi motive beneficiază de tratament diferenţiat în funcţie de faptul că figurează sau nu în anexa nr. 2 la Legea nr. 312/2001„.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, potrivit dispoziţiilor art. 41 alin. (2) din Constituţie, este de competenţa exclusivă a legiuitorului să reglementeze măsurile de protecţie socială de care pot beneficia salariaţii în cazul concedierilor colective, ca urmare a restructurării unităţilor în care şi-au desfăşurat activitatea în baza contractelor individuale de muncă.Totodată, Guvernul apreciază că prin acceptarea criticilor formulate de autorii excepţiei Curtea ar deveni legislator pozitiv, în contradicţie cu prevederile constituţionale cuprinse în art. 61 alin. (1), precum şi cu prevederile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 154 din Constituţie, invocate de asemenea de autorii excepţiei, se consideră că acestea nu au incidenţă în cauză.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 60^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 sunt constituţionale, întrucât „dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere sub nici un aspect principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Stabilirea prin acestea a categoriilor de persoane disponibilizate care beneficiază de plăţi compensatorii acordate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj intră în competenţele legiuitorului, potrivit opţiunii sale libere, în raport cu resursele financiare ce pot fi destinate acestui scop în diferite perioade”. De asemenea, Avocatul Poporului arată că „nici o dispoziţie din Legea fundamentală nu consacră dreptul persoanelor disponibilizate la plăţi compensatorii”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorii-raportori, susţinerile reprezentantului părţii Societatea Comercială "Electrocentrale" – S.A. din Oradea, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din examinarea încheierii de sesizare, precum şi a concluziilor scrise formulate de autorii excepţiei, îl constituie dispoziţiile art. 60^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 303 din 29 iunie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 312 din 18 iunie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 6 iulie 2001, cu modificările ulterioare.Textul de lege criticat are următorul cuprins:Art. 60^1: "(1) Începând cu data de 22 iunie 2000 beneficiază de plăţi compensatorii acordate din bugetul Fondului pentru plata ajutorului de şomaj numai persoanele disponibilizate prin concedieri colective din unităţile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor şi de reconversie profesională (RICOP), cuprinse în anexa la legea de aprobare a prezentei ordonanţe de urgenţă, care devine anexa nr. 2 «Lista cuprinzând unităţile prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor şi de reconversie profesională (RICOP)»."Textele constituţionale invocate de autorii excepţiei în susţinerea acesteia sunt art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi art. 154 alin. (1) privind conflictul temporal de legi.Critica de neconstituţionalitate constă, în esenţă, în susţinerea că textul criticat instituie privilegii pentru unii cetăţeni, respectiv pentru cei încadraţi ca salariaţi la unităţile prevăzute în anexa nr. 2 la ordonanţa de urgenţă, discriminând totodată persoanele disponibilizate care au prestat activitatea la unităţile ce nu sunt cuprinse în această anexă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională reţine următoarele:Dreptul la plata plăţilor compensatorii nu este un drept constituţional, legiuitorul dispunând de o marjă de apreciere în stabilirea măsurilor de protecţie socială diferenţiate pe categorii de salariaţi.Aşa fiind, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 312/2001, legiuitorul a adoptat soluţii diferite cu privire la măsurile de protecţie aplicabile salariaţilor încadraţi cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, care sunt disponibilizaţi prin concedieri colective, efectuate în procesele de restructurare, reorganizare, închidere operaţională parţială sau totală a activităţii, privatizare sau lichidare, de către societăţi comerciale, companii naţionale, societăţi naţionale, precum şi regii autonome, societăţi comerciale ori alte unităţi aflate sub autoritatea administraţiei publice centrale sau locale, unităţi şi instituţii finanţate din fonduri bugetare şi extrabugetare.Curtea reţine că prin textul care formează obiectul criticii de neconstituţionalitate s-au prevăzut măsuri speciale pentru salariaţii disponibilizaţi din anumite unităţi, prevăzute în Planul de restructurare în vederea aplicării Programului de restructurare a întreprinderilor şi de reconversie profesională (RICOP), fără ca prin aceasta să se aducă atingere prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie.Programul în cauză a făcut obiectul Memorandumului de finanţare din 30 decembrie 1999 dintre Guvernul României şi Comisia Europeană, ratificat prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 248 din 5 iunie 2000, aprobată prin Legea nr. 207/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 618 din 30 noiembrie 2000.Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, principiul egalităţii nu exclude aplicarea unor tratamente juridice diferite în situaţii care sunt, de asemenea, diferite, dacă aceasta se justifică în mod raţional şi obiectiv.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 154 alin. (1) din Constituţie, invocate în susţinerea excepţiei, Curtea constată că acestea nu au incidenţă în cauză, deoarece textul de lege criticat nu este preconstituţional.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/1999 privind protecţia socială a persoanelor ale căror contracte individuale de muncă vor fi desfăcute ca urmare a concedierilor colective, excepţie ridicată de Florina Tatiana Căuş şi alţii în Dosarul nr. 2.598/2005 al Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă, de Szatmari Ladislau Ludovic şi alţii în Dosarul nr. 8.473/C/2005 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă şi de Lazăr Ştefan şi alţii în Dosarul nr. 2.597/2005 al Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește