DECIZIE nr. 222 din 9 martie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, în ansamblul său, cât şi ale art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din aceasta, în special



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, în ansamblul său, cât şi ale art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din aceasta, în special, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aflux Publiprod” – S.A din Bucureşti în Dosarul nr. 25.711/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei, având în vedere că asupra textelor de lege criticate Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în jurisprudenţa sa, de pildă prin Decizia nr. 1.490/2009 sau Decizia nr. 1.480/2009.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 15 iulie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 25.711/3/2009, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, în ansamblul său, cât şi ale art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din aceasta, în special.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială "Aflux Publiprod" – S.A din Bucureşti într-o cauză având ca obiect emiterea unei ordonanţe de plată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 reglementează o procedură specială de soluţionare a unei cereri având ca obiect pretenţii, reprezentând, totodată, o modalitate de eludare a procedurii de drept comun prevăzute de Codul de procedură civilă, şi, deci, de „modificare a prevederilor dintr-o lege organică”. Or, în cadrul acestei proceduri speciale, procesul de justiţie este „sumar şi superficial”, deoarece, de pildă, nu este prevăzută decât obligativitatea depunerii de către creditorul reclamant a tuturor înscrisurilor pentru dovedirea pretenţiilor sale, în timp ce, potrivit Codului de procedură civilă, pentru soluţionarea unei cauze cu acelaşi obiect este necesară administrarea unor probe pertinente, concludente şi utile. Dispoziţiile art. 13 înlocuiesc calea de atac a apelului sau recursului, prevăzută de Codul de procedură civilă, cu cererea în anulare, ceea ce este inechitabil şi contrar drepturilor de acces liber la justiţie şi la apărare.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a comercială apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 transpune în dreptul intern Directiva nr. 35/2000 a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale şi instituie o procedură simplificată şi accelerată în acest domeniu, fără ca principiul egalităţii şi dreptul de acces liber la justiţie sau la apărare să fie încălcate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007. Totodată, autorul excepţiei are în vedere în mod special dispoziţiile art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din aceasta, astfel cum au fost modificate prin pct. 4 şi 6 ale articolului unic din Legea nr. 118/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008, şi care au următorul cuprins:– Art. 5: "(1) Cererea privind creanţa de plată a preţului se depune la instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă.(2) În cazul litigiilor privitoare la obligaţii de plată rezultând din contracte comerciale nu este necesară parcurgerea, în prealabil, a etapei concilierii directe prevăzute la art. 720^1 din Codul de procedură civilă. … (3) Cererea privind creanţa de plată a preţului rezultând dintr-un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanţa de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluţionarea cauzei prevederile prezentei ordonanţe de urgenţă. … (4) Judecătorul verifică din oficiu competenţa instanţei, procedând conform legii."; … – Art. 6: "(1) Cererea introdusă potrivit prevederilor art. 5 cuprinde:a) numele şi domiciliul sau, după caz, denumirea şi sediul creditorului; … b) numele şi domiciliul debitorului persoană fizică, iar în cazul debitorului persoană juridică, denumirea şi sediul, precum şi, după caz, numărul certificatului de înmatriculare în registrul comerţului, codul fiscal şi contul bancar; … c) suma ce face obiectul creanţei, temeiul de fapt şi de drept al obligaţiilor de plată, perioada la care se referă acestea, termenul la care trebuia făcută plata şi orice element necesar pentru determinarea datoriei; … d) semnătura creditorului. … (2) La cerere se anexează înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate şi orice alte înscrisuri doveditoare ale acesteia. (3) Cererea şi actele anexate la aceasta se depun în copie în atâtea exemplare câte părţi sunt, plus unul pentru instanţă."; … – Art. 7: "(1) Pentru soluţionarea cererii, judecătorul dispune citarea părţilor, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă referitoare la pricinile urgente, pentru explicaţii şi lămuriri, precum şi pentru a stărui în efectuarea plăţii sumei datorate de debitor ori pentru a se ajunge la o înţelegere a părţilor asupra modalităţilor de plată. Citaţia va fi înmânată părţii cu 3 zile înaintea termenului de judecată.(2) Când creditorul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a izbutit să afle domiciliul sau sediul pârâtului, preşedintele instanţei va dispune citarea acestuia prin publicitate. Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, sau într-un ziar de largă circulaţie se fac cu 5 zile înainte de data fixată pentru judecată. … (3) La citaţia pentru debitor se vor anexa, în copie, cererea creditorului şi actele depuse de acesta în dovedirea pretenţiilor. … (4) În citaţie se va preciza că până cel mai târziu în ziua fixată pentru înfăţişare, debitorul este obligat să depună întâmpinare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică. În cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului."; … – Art. 10: "(1) În cazul în care, ca urmare a verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse, a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, constată că cererea este întemeiată, instanţa emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată.(2) Dacă debitorul recunoaşte o parte a pretenţiilor creditorului, instanţa emite o ordonanţă de plată parţială pentru suma ce corespunde părţii necontestate a creanţei, stabilind termenul de plată. … (3) Termenul de plată nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei de plată. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată decât dacă părţile se înţeleg în acest sens. … (4) Ordonanţa de plată se va comunică fiecărei părţi de îndată, potrivit prevederilor Codului de procedură civilă."; … – Art. 11: "În cazul în care instanţa, examinând probele cauzei, pronunţă o ordonanţă de plată numai pentru o parte din creanţa pretinsă, creditorul poate formula cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a obţine obligarea debitorului la plata restului datoriei.";– Art. 13: "(1) Împotriva ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în anulare, în termen de 10 zile de la data comunicării acesteia.(2) Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa competentă pentru judecarea fondului cauzei în primă instanţă. … (3) Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă. … (4) Dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa de plată, pronunţând o hotărâre irevocabilă. Prevederile art. 9 alin. (3) se aplică în mod corespunzător. … (5) Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este irevocabilă." … În opinia autorului excepţiei, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 24 – Dreptul la apărare şi ale art. 53 – Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale a mai fost supusă controlului de constituţionalitate fie parţial, fie în integralitatea sa.În acest sens, Curtea a pronunţat, de pildă, Decizia nr. 1.490 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, prin care, analizând constituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, a respins excepţia şi a statuat că „prevederile de lege criticate sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la soluţionarea pricinilor în primă instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea părţilor. Împrejurarea că, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi stăruie în efectuarea plăţii sumei datorate înseamnă că hotărârea se va pronunţa numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţă prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanţa de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând că cererea este întemeiată”.Prin Decizia nr. 871 din 16 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 11 august 2009, şi Decizia nr. 1.480 din 10 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 44 din 20 ianuarie 2010, Curtea, analizând critici de neconstituţionalitate asemănătoare celor formulate în prezenta cauză, a statuat, pentru argumentele acolo expuse, că dispoziţiile art. 5 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (2), art. 7 alin. (1), art. 10, art. 11 şi ale art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 respectă exigenţele dreptului la apărare şi ale dreptului la un proces echitabil.Întrucât, faţă de cele examinate de Curtea Constituţională, nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei la care s-a făcut referire, cele statuate prin deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, în ansamblul său, cât şi ale art. 5, 6, 7, 10, 11 şi 13 din aceasta, în special, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Aflux Publiprod” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 25.711/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VI-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 martie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește