DECIZIE nr. 222 din 21 aprilie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorNicoleta Grigorescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicată de Mihail Venghiac în Dosarul nr. 1.072/P/2004 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât autorul acesteia nu a motivat-o, încălcând astfel dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 noiembrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.072/P/2004, Curtea de Apel Constanţa Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicată de Mihail Venghiac în cadrul judecării recursului penal declarat împotriva Deciziei nr. 526 din 21 septembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Constanţa. Autorul excepţiei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute şi pedepsite de art. 208-209 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 83 din Codul penal, potrivit cărora, dacă în cursul termenului de încercare condamnatul a săvârşit din nou o infracţiune, are loc revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, ceea ce încalcă "prevederile referitoare la egalitatea în drepturi şi imparţialitatea justiţiei prevăzute de art. 16, art. 124 şi art. 126 din Constituţie".Curtea de Apel Constanţa – Secţia penală arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece "dispoziţiile art. 83 din Codul penal nu contravin vreunui drept fundamental sau vreunui principiu constituţional".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile de lege criticate nu creează nici privilegii, nici discriminări, neîncălcând vreunul dintre criteriile egalităţii în drepturi, enumerate în art. 4 din Constituţie. De asemenea, apreciază că dispoziţiile constituţionale ale art. 124 şi art. 126 nu au incidenţă în cauză.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional. În acest sens, arată că revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei infracţiuni nu aduce atingere sub nici o formă prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii. Cât priveşte pretinsa neconstituţionalitate a prevederilor legale criticate faţă de art. 124 şi art. 126 din Constituţie, consideră că dispoziţiile invocate din Legea fundamentală, prin conţinutul reglementării lor, nu au incidenţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 83 din Codul penal, conform cărora: "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpă, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplică sporul prevăzut de lege pentru recidivă."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste dispoziţii legale contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei, precum şi celor ale art. 126 privind instanţele judecătoreşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că autorul acesteia, deşi a solicitat instanţei judecătoreşti – la termenul de judecată din data de 23 noiembrie 2004 – amânarea pronunţării "în vederea motivării în scris a excepţiei", nu formulează nici un argument prin care să susţină neconstituţionalitatea textului de lege criticat, ci se limitează doar la indicarea textelor constituţionale pretins încălcate.Curtea reţine că, potrivit art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, sesizările adresate Curţii Constituţionale pot fi făcute în formă scrisă şi motivate. Coroborând acest text de lege cu prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că de esenţa controlului de constituţionalitate este exercitarea acestuia numai în limitele sesizării. Prin urmare, Curtea Constituţională nu se poate substitui părţii cu privire la invocarea unor motive de neconstituţionalitate, raportând dispoziţiile legale criticate la textele constituţionale indicate de către autor. Acest fapt ar avea semnificaţia exercitării unui control de constituţionalitate din oficiu, ceea ce este inadmisibil în raport cu dispoziţiile Legii nr. 47/1992.În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu Decizia nr. 212 din 7 noiembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 5 ianuarie 2001.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicată de Mihail Venghiac în Dosarul nr. 1.072/P/2004 al Curţii de Apel Constanţa – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 aprilie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu_____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește