DECIZIE nr. 222 din 17 iunie 1997

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorVictor Dan Zlatescu – judecătorRaul Petrescu – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Matac Constanta, Manea Florica şi Georgescu Dinu Constantin împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 25 din 5 februarie 1997*).Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 3 iunie 1997, în prezenta reprezentantului Ministerului Public şi în lipsa părţilor legal citate, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 10 iunie 1997 şi apoi, datorită imposibilităţii întrunirii completului, pentru data de 17 iunie 1997.––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 25 din 5 februarie 1997 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 23 octombrie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Curtea Suprema de Justiţie – Secţia civilă, prin Încheierea din 20 noiembrie 1996, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a 330^1 din Codul de procedură civilă, Matac Constanta, Manea Florica şi Georgescu Dinu Constantin. Prin Decizia nr. 25 din 5 februarie 1997, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Aceasta soluţie s-a fundamentat pe Decizia Curţii Constituţionale nr. 96 din 24 septembrie 1996, definitivă, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993. Împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 25 din 5 februarie 1997 au declarat recurs, în termen legal, Matac Constanta, Manea Florica şi Georgescu Dinu Constantin pentru următoarele motive: Curtea nu a ţinut seama ca în speta recurentii au depus dovezi ca imobilul, obiect al litigiului, a fost demolat; în speta, hotărârea judecătorească atacată cu recurs în anulare este definitivă de peste 2 ani; dispoziţiile art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale, deoarece, recursul în anulare, putând fi declarat oricând, lezeaza grav norme de drept consacrate şi respectate în întreaga lume. Se mai susţine ca neconstituţionalitatea acestor dispoziţii legale este demonstrata şi de modificarea lor prin Hotărârea Guvernului nr. 11/1997 şi Decretul nr. 51/1997, în sensul limitării dreptului procurorului general de a declara recurs în anulare la 6 luni.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este neîntemeiat, deoarece excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din codul de procedura civilă este lipsită de obiect, ca urmare a modificării acestui text prin Legea nr. 17/1997.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Primele doua motive de recurs prin care se susţine ca instanţa de fond nu a ţinut seama de situaţia de fapt din acest dosar, respectiv ca imobilul, obiect al litigiului, a fost demolat şi ca recursul în anulare a fost declarat împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive, de peste 2 ani, nu sunt întemeiate şi urmează a fi respinse. Potrivit art. 29 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 190 din 7 august 1992, aceasta nu statuează decât asupra problemelor de drept. În consecinţa, în mod constant, în practica jurisdicţională a Curţii, s-a statuat ca aspectele privind situaţia de fapt şi justificarea drepturilor subiective ale părţilor sunt de competenţa instanţelor judecătoreşti. Recurentii nu invoca elemente noi care să justifice schimbarea practicii Curţii.Cel de-al treilea motiv de recurs, prin care se susţine neconstituţionalitatea art. 330, art. 330^1, art. 330^2, art. 330^3 şi a art. 330^4 din Codul de procedură civilă, deoarece procurorul general poate declara oricând recurs în anulare împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive, urmează a fi admis cat priveşte dispoziţiile art. 330^1. Se constata ca prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate, instituindu-se un termen de 6 luni pentru exercitarea recursului în anulare. În aceste condiţii, urmează a admite recursul referitor la dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, a se modifica decizia atacată şi, pe fond, a se respinge excepţia de neconstituţionalitate, întrucât, prin instituirea termenului de 6 luni, aceasta a rămas fără obiect.Excepţiile de neconstituţionalitate privind art. 330, art. 330^2, art. 330^3 şi art. 330^4 din Codul de procedură civilă, invocate în susţinerea acestui motiv de recurs, urmează a fi respinse, deoarece ele au fost ridicate pentru prima data în faţa Curţii, în recurs.Potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, Curtea Constituţională hotărăşte "asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor".Rezultă, pe cale de interpretare, ca ea nu hotărăşte asupra excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate direct în faţa ei. Soluţia contrară nu poate fi primită şi pentru faptul ca astfel s-ar încalcă prevederile art. 23 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în sensul cărora, în faţa instanţei judecătoreşti, părţile sunt în drept sa dezbata excepţia, depunând dovezile şi probele pe care le cred de cuviinţă şi exercitandu-şi astfel drepturile procesuale ce le aparţin, ca în orice cauza pendinte pe rolul unei instanţe judecătoreşti. În finalul acestei faze de dezbatere contradictorie, instanţa însăşi este obligată să-şi exprime opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate şi sa sesizeze, prin încheiere, Curtea Constituţională. Dacă aceste reguli se referă la condiţiile în care poate fi sesizată Curtea pentru judecata în fond, este limpede ca ele nu pot fi eludate în cazul în care Curtea soluţionează pricina în recurs. Ceea ce imperativ nu este admisibil la judecata în fond nu poate deveni admisibil ca urmare a exercitării caii de atac a recursului. Admiterea posibilităţii de a invoca excepţia de neconstituţionalitate pentru prima data în recursul declarat la Curtea Constituţională ar înlesni exercitarea abuzivă a caii de atac de către cel care, nesocotind legea, ar pune instanţa în situaţia de a se pronunţa în legătură cu noi probleme litigioase ce nu au fost avute în vedere la judecata în fond.În sensul celor arătate sunt şi deciziile Curţii Constituţionale nr. 97 din 24 octombrie 1995 şi nr. 77 din 25 iunie 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996 şi, respectiv, nr. 165 din 26 iulie 1996. De altfel, argumentele invocate în susţinerea neconstitutionalitatii acestor dispoziţii privesc exclusiv art. 330^1 din Codul de procedură civilă, asupra căruia Curtea s-a pronunţat prin prezenta decizie.Pentru motivele arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 25 şi al art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite recursul declarat de Matac Constanta, Manea Florica şi Georgescu Dinu Constantin privind dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 25 din 5 februarie 1997, în sensul că respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ca fiind lipsită de obiect.Respinge recursul declarat cu privire la dispoziţiile art. 330, art. 330^2, art. 330^3 şi ale art. 330^4 din Codul de procedură civilă.Definitivă.Pronunţată în şedinţa din 17 iunie 1997. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu ––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește