DECIZIE nr. 222 din 14 noiembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Ana-Viorica Costi şi Viorel Dubestean în Dosarul nr. 3.230/2000 al Judecătoriei Arad.La apelul nominal se constata lipsa autorilor excepţiei, precum şi a Consiliului Judeţean Arad – Comisia pentru aplicarea Legii nr. 112/1995, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale care prin Decizia nr. 73/1995 a statuat ca dispoziţiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 sunt constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 18 iulie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.230/2000, Judecătoria Arad a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Ana-Viorica Costi şi Viorel Dubestean.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 sunt neconstituţionale în raport cu dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece creează o discriminare pe criteriul valorii reparatorii între persoanele care nu se afla în situaţiile prevăzute de lege pentru restituirea în natura a locuinţelor.Judecătoria Arad, exprimandu-şi opinia, apreciază ca sesizarea adresată Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate este intemeiata.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, arata ca dispoziţiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 au făcut obiectul controlului de neconstituţionalitate anterior promulgării legii, potrivit art. 144 lit. a) din Constituţie, Curtea Constituţională statuand prin Decizia nr. 73/1995 ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. Se mai arata ca asupra acestor dispoziţii Curtea Constituţională s-a pronunţat şi în cadrul controlului prevăzut la art. 144 lit. c) din Constituţie, prin deciziile nr. 2/1998, nr. 4/1998, nr. 48/1998 şi nr. 67/1999, constatandu-se, de asemenea, constituţionalitatea acestor prevederi legale. În concluzie, se considera ca excepţia este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia de neconstituţionalitate priveşte dispoziţiile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995, având următoarea redactare: „Valoarea totală a apartamentului restituit în natura şi a despăgubirilor cuvenite pentru apartamentele nerestituite în natura şi pentru terenurile aferente nu poate depăşi suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioadă de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii.”Autorii excepţiei considera ca aceasta limitare a valorii despăgubirilor, calculată potrivit dispoziţiilor legale criticate, creează o discriminare, deoarece, ca efect al plafonarii despăgubirii, unii proprietari vor primi despăgubirea integral, pentru ca ea se situeaza sub acest plafon, iar alţii o vor primi doar parţial, întrucât nu li se va acorda ceea ce depăşeşte plafonul, fapt care, în opinia lor, ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate a textului de lege criticat, Curtea observa ca limitarea despăgubirilor prevăzută la art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 are în vedere posibilităţile economice şi financiare existente în raport cu alte necesitaţi şi prioritati economice şi sociale, în a căror evaluare şi satisfacere legiuitorul este suveran. Textul acestui articol consacra, cu privire la modul de stabilire a despăgubirilor şi a întinderii acestora, soluţii care sunt în concordanta cu exigenţele reglementărilor internaţionale avute în vedere de art. 20 din Constituţie. În acest fel s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 73 din 19 iulie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 8 august 1995, şi prin Decizia nr. 67 din 27 aprilie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 30 iunie 1999.De asemenea, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 şi prin Decizia nr. 2 din 3 februarie 1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 146 din 10 aprilie 1998, retinand ca „aplicarea principiului egalităţii şi nediscriminarii nu poate avea un caracter nediferentiat şi formal, care, în cazul Legii nr. 112/1995, ar face imposibila chiar şi acordarea unor reparaţii parţiale, atâta vreme cat, sub aspect economic, nu se pot acorda reparaţii integrale”. Prin aceeaşi decizie, Curtea a mai reţinut ca „violarea principiului egalităţii şi nediscriminarii exista atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără se existe o motivare obiectivă şi rezonabila, sau dacă exista o disproportie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite”.Atât considerentele, cat şi soluţiile din aceste decizii sunt valabile şi în cauza de faţa, neexistand motive care să justifice modificarea jurisprudenţei Curţii.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. 2 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Ana-Viorica Costi şi Viorel Dubestean în Dosarul nr. 3.230/2000 al Judecătoriei Arad.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește