DECIZIE nr. 222 din 13 martie 2012

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 5.154/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care constituie obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 217D/2011.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 16 februarie 2012 şi au fost consemnate în încheierea de la acea dată, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunţarea la data de 6 martie 2012, iar apoi, pentru acelaşi motiv, la data de 7 martie şi 13 martie 2012.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 februarie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 5.154/99/2009, Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României.Excepţia a fost ridicată de Corneliu Căileanu cu prilejul soluţionării unei acţiuni în contencios administrativ şi fiscal având ca obiect recursul formulat împotriva Sentinţei nr. 768/CA/22 septembrie 2010 a Tribunalului Iaşi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care prevăd că decizia de sancţionare a medicului stabilită de Comisia superioară de disciplină de pe lângă Colegiul Medicilor din România poate fi atacată în contencios administrativ de către medicul sancţionat, sunt contrare dispoziţiilor constituţionale şi internaţionale care consacră dreptul de acces liber la justiţie, având totodată un caracter discriminatoriu. Astfel, aceste dispoziţii nu prevăd dreptul persoanei care a declanşat procedura răspunderii disciplinare a medicului la aceeaşi cale de atac. Deşi răspunderea disciplinară nu înlătură răspunderea penală, contravenţională sau civilă a medicului, totuşi decizia Comisiei de disciplină stabileşte existenţa culpei medicului. Prin urmare, dacă se constată inexistenţa culpei medicului, atunci soluţia acţiunilor în justiţie penală, civilă ori contravenţională va fi de respingere.Curtea de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, dispoziţii potrivit cărora „Împotriva deciziei de sancţionare a Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază îşi desfăşoară activitatea.”De asemenea, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 672 din 4 octombrie 2010, dispoziţii potrivit cărora „Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, cu modificările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: […] La articolul 29, alineatul (5) se abrogă”.Autorul excepţiei consideră că aceste texte de lege contravin următoarelor dispoziţii din Constituţie: art. 1 privind statul român, art. 5 privind cetăţenia, art. 15 referitor la universalitate, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 52 referitor la dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, art. 57 privind exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, art. 73 privind categoriile de legi, art. 126 alin. (6) referitor la controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, art. 142 alin. (1) privind structura Curţii Constituţionale şi art. 146 lit. d) referitor la atribuţiile Curţii Constituţionale. De asemenea, sunt invocate dispoziţiile art. 11 şi art. 20 din Constituţie prin raportare la prevederile art. 6 paragraful 1 şi art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la procesul echitabil şi interzicerea discriminării, dar şi în raport cu prevederile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 12 la convenţia mai sus amintită referitoare la interzicerea generală a discriminării.Examinând motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 451 din Legea nr. 95/2006 au mai fost supuse analizei de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Legea fundamentală şi critici asemănătoare în prezenta cauză. Astfel, prin Decizia nr. 871 din 10 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 580 din 1 august 2008, Curtea a reţinut că „răspunderea disciplinară a medicilor îşi are temeiul în obligaţiile ce izvorăsc din prevederile legilor şi regulamentelor profesiei medicale, ale Codului de deontologie medicală şi ale regulilor de bună practică profesională, ale Statutului Colegiului Medicilor din România ori ale deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, obligaţii a căror nerespectare prejudiciază onoarea şi prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România. Prin urmare, această formă specială de răspundere vizează strict raporturile dintre medic, pe de o parte, şi categoria profesională din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din România, ale căror interese sunt prejudiciate, de cealaltă parte.Acest cadru al răspunderii disciplinare justifică soluţia legislativă criticată care consacră dreptul de a ataca în justiţie decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancţionat prin această decizie.Aceasta nu are însă semnificaţia restrângerii dreptului persoanei care a formulat plângerea împotriva medicului de a obţine în justiţie repararea drepturilor sau intereselor sale vătămate prin conduita medicului. În acest sens, trebuie observat că art. 442 din Legea nr. 95/2006 prevede că «Răspunderea disciplinară a membrilor Colegiului Medicilor din România, potrivit prezentei legi, nu exclude răspunderea penală, contravenţională sau civilă, conform prevederilor legale.»”În prezenta cauză, însă, autorul excepţiei nu se plânge de faptul că nu ar avea acces la justiţie pe calea unei acţiuni penale, contravenţionale sau civile, ci că exercitarea anterioară a acţiunii disciplinare lipseşte de efect aceste acţiuni. În acest sens, arată faptul că decizia Comisiei superioare de disciplină, prin care să reţinut că medicul împotriva căruia s-a iniţiat acţiune disciplinară nu săvârşise o abatere disciplinară, a constituit motivul de neîncepere a urmării penale împotriva acestuia.Un astfel de argument suplimentar nu este de natură a schimba soluţia deciziei Curţii Constituţionale mai sus amintite.Astfel, Curtea apreciază că, în realitate, aspectele invocate de autorul excepţiei ţin de modul de aplicare a legii. Acţiunea disciplinară nu doar că nu împiedică exercitarea acţiunilor penală, contravenţională sau civilă, dar nu poate constitui nici temeiul admiterii ori respingerii pe fond a acţiunii penale, întrucât aceasta din urmă se bucură de prioritate în soluţionare. Altfel spus, penalul ţine în loc disciplinarul, aşa cum ţine în loc şi civilul. O astfel de soluţie se impune având în vedere deosebirea graduală a normelor sociale pretins lezate. De altfel, niciun text din Legea nr. 95/2006 nu condiţionează exercitarea acţiunilor penale, civile ori contravenţionale de către persoana pretins a fi vătămată de exercitarea şi soluţionarea anterioară a acţiunii disciplinare.Cât priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010, Curtea constată că acestea abrogă prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, prevederi potrivit cărora „Pe perioada soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate judecarea cauzei se suspendă”.Asupra conformităţii dispoziţiilor art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 1.610 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 7 martie 2012, în care a arătat că prevederile legale criticate nu îngrădesc posibilitatea părţilor interesate de a se adresa instanţelor judecătoreşti şi de a valorifica în acest cadru toate garanţiile dreptului la un proces echitabil, întrucât, aşa cum rezultă din chiar conţinutul prevederilor criticate, în măsura în care s-a admis o excepţie de neconstituţionalitate, aceasta poate constitui motiv de revizuire a unei hotărâri definitive pronunţate, dacă soluţia dată s-a întemeiat pe dispoziţia declarată neconstituţională sau pe alte dispoziţii din actul atacat, care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate de prevederile menţionate în sesizare. În plus, prin continuarea judecăţii în cauzele în care a fost ridicată o excepţie de neconstituţionalitate, se dă expresie exigenţei constituţionale consacrate de art. 21 alin. (3) potrivit căreia părţile au dreptul la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii şi ale art. I pct. 3 din Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă şi a Codului de procedură penală al României, excepţie ridicată de Corneliu Căileanu în Dosarul nr. 5.154/99/2009 al Curţii de Apel Iaşi – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2012.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește