DECIZIE nr. 222 din 11 iulie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcţii, ale art. 103 alin. 5 şi 6 şi ale art. 156 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, precum şi ale art. 12 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorLaurentiu Cristescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 2/1991, ale art. 103 alin. 5 şi 6 şi ale art. 156 din Legea nr. 92/1992, republicată, precum şi ale art. 12 din Legea nr. 50/1996, republicată, excepţie ridicată de Aurelian Tarniceriu în Dosarul nr. 1.016/2001 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ într-un litigiu având ca obiect pretenţii băneşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public arata ca potrivit prevederilor Legii nr. 2/1991 pot cumula pensia cu salariul pensionării reangajati după pensionare. Persoana angajata după pensionare se afla într-o alta situaţie decât cea care, deşi are decizie de pensionare, nu a încetat activitatea. Autorul excepţiei solicita de fapt o interpretare favorabilă lui a actului, a normei legale criticate, ceea ce nu poate face obiectul controlului constituţional. Solicita respingerea excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 3 aprilie 2002, pronunţată în Dosarul nr. 1.016/2001, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 2/1991, ale art. 103 alin. 5 şi 6 şi ale art. 156 din Legea nr. 92/1992, republicată, precum şi ale art. 12 din Legea nr. 50/1996, republicată, excepţie ridicată de Aurelian Tarniceriu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca la data de 26 iunie 1998 a obţinut decizia de stabilire a pensiei de serviciu, decizie care nu s-a pus în plata, întrucât el şi-a continuat activitatea. Conform dreptului legal de a cumula pensia cu salariul a solicitat plata pensiei pe întreaga perioadă de la data emiterii deciziei de pensionare şi până la încetarea raporturilor de muncă, solicitare ce i s-a refuzat pe motivul că nu i-a fost desfăcut contractul de muncă şi ca nici nu a fost reincadrat ulterior, invocandu-se dispoziţiile legale pe care le critica prin excepţia de neconstituţionalitate. Considera ca "printr-o asemenea interpretare restrictiva a dispoziţiilor legale invocate, se încalcă principiile constituţionale prevăzute de art. 1 alin. (3), art. 16, art. 38 şi art. 49 din Constituţie". Susţine ca sunt incalcate în special prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie prin aceea ca "se creează o inegalitate şi discriminare evidenta între magistraţii mentinuti în funcţie după stabilirea dreptului la pensie şi cei reincadrati în funcţie după pensionare".Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ constata ca, faţă de obiectul cauzei, sunt îndeplinite cerinţele prevăzute la art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, şi la art. 144 lit. c) din Constituţie pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 2/1991, ale art. 103 alin. 5 şi 6 şi ale art. 156 din Legea nr. 92/1992, republicată, precum şi ale art. 12 din Legea nr. 50/1996, republicată. Apreciază însă ca excepţia ridicată este nefondata, întrucât „dispoziţiile legale menţionate nu sunt contrare prevederilor art. 1 alin. (3), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 38 şi 49 din Constituţie, nefiind îngrădite drepturile şi libertăţile fundamentale şi nefiind o discriminare între persoanele fizice aflate în aceeaşi situaţie”. Instanţa suprema a respins, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 51 din Legea nr. 3/1977 şi ale art. 106 din Legea nr. 92/1992, republicată.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca dispoziţiile legale criticate "nu contravin în nici un fel principiului egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece toate persoanele pensionate pentru limita de vârsta pot fi angajate, cumuland pensia cu salariul". Apreciază, de asemenea, ca aceste dispoziţii "nu au nici o legătură cu regula restrângerii exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, deoarece nu este vorba de nici un drept recunoscut de lege al cărui exerciţiu să fie restrâns". Excepţia referitoare la dispoziţiile art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992, republicată, este inadmisibila, întrucât prin deciziile nr. 88 şi 89/1999 Curtea Constituţională a constatat deja neconstituţionalitatea acestora. Mai arata că nu sunt întemeiate nici criticile privitoare la art. 103 alin. 6 din Legea nr. 92/1992, republicată, întrucât aceste dispoziţii „vizează o precizare referitoare la drepturile prevăzute în ansamblu de art. 103 ale magistraţilor reincadrati după pensionare şi constituie o problemă de oportunitate şi de opţiune, exclusiv de competenţa autorităţii legiuitoare”.Avocatul Poporului apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate "nu s-a creat o discriminare între magistraţii pensionaţi cărora le-au încetat raporturile de serviciu şi cei care au continuat activitatea, ci, dimpotriva, continuarea activităţii a reprezentat un beneficiu lăsat de lege la aprecierea unităţii în care îşi desfăşoară activitatea persoana pensionata". Considera că nu a existat nici restrangerea exerciţiului vreunui drept şi, prin urmare, nu se poate retine nici încălcarea dispoziţiilor art. 49 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie următoarele dispoziţii legale:– Art. 3 din Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 8 ianuarie 1991, care prevede: „Pensionării pentru limita de vârsta, precum şi pensionării de invaliditate gradul III, pot fi angajaţi, în condiţiile prezentei legi, cumuland, pe perioada angajării, pensia cu salariul.Persoanele pensionate pe baza prevederilor Decretului-lege nr. 60/1990 privind pensionarea cu reducere de vârsta a unor salariaţi primesc, pe durata angajării, numai salariul corespunzător funcţiilor ocupate.Organele centrale şi locale ale administraţiei de stat, instituţiile şi celelalte unităţi, precum şi regiile autonome şi societăţile comerciale cu capital de stat, care au angajat persoane pensionate, au obligaţia sa organizeze în fiecare an, dar nu mai înainte de 6 luni, în condiţiile prevăzute de lege, concurs pentru ocuparea funcţiilor în care sunt angajate aceste persoane.";– Art. 103 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 259 din 30 septembrie 1997, cu modificările ulterioare, conform cărora:"Pensiile magistraţilor se actualizează în raport cu nivelul salariilor de baza ale magistraţilor în activitate.De aceste drepturi beneficiază şi magistraţii reincadrati după pensionare.";– Art. 156 din Legea nr. 92/1992, republicată, cu următorul conţinut: „La judecătorii, tribunale şi curţi de apel, precum şi la parchete vor putea fi numiţi, în funcţii de judecător sau procuror, şi fosti magistraţi pensionari, care nu depăşesc vârsta de 65 ani.Magistraţii încadraţi în condiţiile prevăzute la alin. 1 beneficiază de salariul integral, corespunzător funcţiei, de sporul de vechime în munca, precum şi de drepturile de pensie. La încetarea activităţii, aceste persoane au dreptul la recalcularea pensiei în funcţie de vechimea dobandita şi de salariile realizate după reincadrare.";– Art. 12 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 563 din 18 noiembrie 1999, cu modificările ulterioare, care prevede:"(1) Magistraţii pensionari pentru limita de vârsta, care sunt reincadrati potrivit legii, beneficiază de cumulul pensiei cu indemnizaţia de încadrare corespunzătoare funcţiei, de adaosul pentru vechime în magistratura prevăzut la art. 5 alin. (1), precum şi de celelalte drepturi reglementate de lege.(2) La încetarea activităţii magistraţii prevăzuţi la alin. (1) au dreptul la recalcularea pensiei, incluzandu-se în baza de calcul a pensiei vechimea în munca şi veniturile realizate din indemnizaţia de încadrare şi, după caz, adaosul pentru vechime în magistratura, realizate după data pensionării. … (3) Prevederile alin. (1) şi (2) sunt aplicabile şi magistraţilor care beneficiază de pensie de serviciu, potrivit Legii nr. 92/1992, republicată, cu modificările ulterioare.” … În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate, în interpretarea lor restrictiva data de autorităţile care le aplica, încalcă principiile constituţionale consacrate la art. 1 alin. (3), referitor la caracterul de stat de drept, democratic şi social al României, la art. 16, referitor la egalitatea în drepturi, la art. 38, referitor la dreptul la munca şi la protecţia socială a muncii, şi la art. 49, referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Considera ca cel mai evident sunt incalcate dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât se creează o inegalitate şi discriminare între magistraţii mentinuti în funcţii după stabilirea dreptului la pensie şi magistraţii reincadrati după pensionare.Curtea, examinând excepţia de neconstituţionalitate, constata următoarele:Nici o dispoziţie constituţională nu prevede că o persoană încadrată în munca se pensionează automat la atingerea limitei de vârsta, iar, dacă îşi continua activitatea, cumulează pensia cu salariul. Pensia pentru limita de vârsta se acordă la cererea persoanei îndreptăţite, iar dacă aceasta are calitatea de angajat, pensia se pune în plata începând de la data încetării activităţii.Legea nr. 2/1991, pentru celelalte categorii de cetăţeni, iar Legea nr. 92/1992 şi Legea nr. 50/1996, în mod special, pentru magistraţi, reglementează dreptul de a cumula pensia cu salariul, dar numai în situaţia reangajarii pensionarului, ceea ce presupune încetarea activităţii şi intrarea efectivă în drepturile pensionarului, iar apoi o noua angajare (reangajare), fără vreo condiţie de timp între cele doua momente. Astfel fiind, nu se poate retine ca aceasta reglementare legală ar contraveni vreunei norme constituţionale.De asemenea, Curtea nu poate retine ca prin dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 2/1991 sau prin cele ale art. 12 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, republicată, s-a instituit o discriminare, întrucât persoanele pensionate care mai întâi şi-au încetat activitatea, iar apoi s-au reangajat se afla în mod clar într-o situaţie diferita faţă de cele care, la data îndeplinirii condiţiilor de pensionare, au solicitat emiterea deciziei de stabilire a pensiei, dar nu au cerut punerea în plata a acesteia după încetarea activităţii, ci au continuat sa lucreze în aceleaşi condiţii, fără o noua angajare. Or, conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, astfel încât la situaţii diferite se justifica instituirea unui tratament juridic diferenţiat.În ceea ce priveşte interpretarea dispoziţiilor legale criticate, pe care o solicita autorul excepţiei, potrivit art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.Referitor la dispoziţiile art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992, republicată, Curtea constata ca prin Decizia nr. 88 din 1 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 325 din 8 iulie 1999, şi prin Decizia nr. 89 din 1 iunie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 322 din 6 iulie 1999, a constatat neconstituţionalitatea acestor dispoziţii. În aceasta situaţie, în conformitate cu art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, care prevede: „Nu pot face obiectul excepţiei […] prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, excepţia a devenit inadmisibila şi, în consecinţa, va fi respinsă ca atare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1, 2, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 din Legea nr. 2/1991 privind cumulul de funcţii, ale art. 103 alin. 6 şi ale art. 156 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, precum şi ale art. 12 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti, republicată, excepţie ridicată de Aurelian Tarniceriu în Dosarul nr. 1.016/2001 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.2. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 103 alin. 5 din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Laurentiu Cristescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește