DECIZIE nr. 221 din 3 iulie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981, modificat prin Legea nr. 198/1997



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981, modificat prin Legea nr. 198/1997, excepţie ridicată de Institutul de Cercetare şi Proiectare Tehnologică pentru Construcţia de Maşini din Bucureşti în Dosarul nr. 10.579/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.La apelul nominal a răspuns consilier juridic Ioana Carstoiu în calitate de reprezentant al Regiei Autonome de Distribuţie a Energiei Termice, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, partea prezenta pune concluzii de respingere a excepţiei. Se apreciază ca textul de lege criticat de autorul excepţiei este constituţional, deoarece nu contravine dispoziţiilor art. 16 şi 134 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, considerând ca prevederile art. 67 din Legea nr. 4/1981 nu contravin dispoziţiilor art. 16 din Constituţie referitoare la egalitatea în drepturi, dispoziţii care nu au incidenţa în cauza, întrucât sunt aplicabile în exclusivitate drepturilor şi obligaţiilor cetăţenilor, iar nu persoanelor juridice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 7 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 10.579/2000, Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981, modificat prin Legea nr. 198/1997, excepţie ridicată de Institutul de Cercetare şi Proiectare Tehnologică pentru Construcţia de Maşini din Bucureşti într-un dosar având ca obiect cererea adresată de Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice din Bucureşti instanţei de judecată pentru ca autorul excepţiei să fie obligat la plata majorărilor de întârziere corespunzătoare facturilor de energie termica neachitate în termen.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981, în redactarea rezultată după modificarea prin Legea nr. 198/1997, contravin principiului egalităţii în drepturi consacrat de art. 16 din Constituţie, deoarece prevăd obligaţia plăţii penalitatilor de întârziere doar pentru consumatori, „neinstituindu-se o obligativitate similară şi pentru furnizor, când acesta întârzie sau nu livreaza energia termica asa cum s-a angajat prin contract.” Se considera, de asemenea, ca textul de lege criticat încalcă şi prevederile art. 134 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin adoptarea sa „legiuitorul s-a substituit uneia din părţi, stabilind clauze contractuale obligatorii”.Tribunalul Bucureşti – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este nefondata, deoarece textul de lege criticat "este legal şi constituţional şi reprezintă cadrul general de aplicabilitate, ceea ce nu impieteaza asupra înţelegerii părţilor, concretizata în inserarea în contractul comercial a unei clauze penale în care să se stabilească un alt procent după care să se calculeze penalităţile de întârziere în cazul neexecutării obligaţiei asumate de parte sau executării ei cu întârziere".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 4/1981 este neîntemeiată. În acest sens se arata ca „art. 16 din Constituţie, referitor la egalitatea în drepturi, nu are incidenţa cu privire la soluţionarea cauzei, întrucât instituie un principiu aplicabil numai pentru domeniul drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor”. Se precizează, de asemenea, ca „stabilirea prin lege a cuantumului penalitatilor reprezentând majorările de întârziere […] este determinata de necesitatea protejării interesului public, în condiţiile economiei de piaţa”. În continuare se arata ca „nimic nu împiedica părţile contractante ca, la încheierea contractului, sa prevadă clauze privind plata de penalităţi de întârziere sau alte clauze sanctionatorii în sarcina prestatorului, în cazul în care acesta nu îşi respecta propriile obligaţii”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit prevederilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 48 din 9 iulie 1981, modificată prin Legea nr. 198/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997, având următorul conţinut:"Persoanele fizice şi persoanele juridice beneficiare ale serviciilor de gospodărie comunală sunt obligate sa achite valoarea facturilor în termen de 30 de zile de la înmânarea actului de plată. Plata se poate face şi din conturile curente deschise la Casa de Economii şi Consemnaţiuni sau la unităţi bancare.Întârzierea în achitarea sumelor datorate după expirarea termenului de plată atrage majorări de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, iar valoarea penalitatilor nu va depăşi cuantumul debitului.Dacă sumele datorate, inclusiv majorările prevăzute la alin. 2, nu au fost achitate în termen de 45 de zile de la expirarea termenului prevăzut la alin. 1, unitatea de gospodărie comunală prestatoare poate suspenda executarea contractului."Autorul excepţiei susţine ca aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile art. 16 şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţie. Din motivarea excepţiei însă rezultă ca s-a avut în vedere numai alin. (1) al art. 16 al alin. (1) şi art. 134. Prin urmare, controlul de constituţionalitate urmează să se exercite prin raportarea dispoziţiilor legale criticate la prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 134 alin. (1) din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 134 alin. (1): "Economia României este o economie de piaţa."1. Autorul excepţiei susţine ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece "a introdus doar pentru consumatori obligativitatea de a plati penalităţi pentru întârziere în plata, neinstituindu-se o obligativitate similară şi pentru furnizor, când acesta întârzie sau nu livreaza energia termica asa cum s-a angajat prin contract". Examinând aceasta critica, Curtea constata ca dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie nu sunt incidente în cauza. Principiul consacrat de acest text constituţional este aplicabil exclusiv în privinta egalităţii cetăţenilor "în faţa legii şi a autorităţilor", iar nu şi cu privire la drepturile unor persoane juridice, subiecte ale raporturilor juridice contractuale. Sub acest din urma aspect sunt incidente principiile şi reglementările legii civile, punându-se astfel problema aplicării legii, iar nu constituţionalitatea acesteia.2. În legătură cu critica potrivit căreia prin art. 67 din Legea nr. 4/1981 „legiuitorul s-a substituit uneia din părţi, stabilind clauze contractuale obligatorii, incalcand astfel art. 134 alin. (1) din Constituţie”, Curtea constata ca este, de asemenea, neîntemeiată. Dispoziţiile legale criticate, ca de altfel întreaga lege, nu conţin prevederi referitoare la încheierea obligatorie a contractului de prestări de servicii şi nu reglementează nici forma sau conţinutul acestuia. Beneficiarul serviciilor are posibilitatea sa refuze plata facturilor sau sa pretindă despăgubiri de la partea prestatoare, în cazul în care aceasta nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contract. Astfel art. 62 prevede că „Furnizarea apei potabile şi industriale, a energiei termice, preluarea în reţeaua publică de canalizare a apelor stradale şi a celor de aceeaşi categorie, precum şi prestarea altor servicii de gospodărie comunală, cu caracter permanent sau periodic, se efectuează pe bază de contract încheiat între unităţile de gospodărie comunală şi beneficiari.Contractele încheiate cu persoanele juridice sau fizice, beneficiare ale prestărilor de servicii de alimentare cu apa sau de canalizare, vor cuprinde condiţiile privind cantitatea şi calitatea apelor furnizate sau evacuate, precum şi măsurile ce se aplică, potrivit legii, în cazul nerespectării acestor condiţii."Legea prevede obligaţia beneficiarului serviciilor de gospodărie comunale de a achită în termen preţul serviciilor de care a beneficiat şi de a plati penalizările de întârziere, în cazul în care nu îşi îndeplineşte obligaţia de plată în termen de 30 de zile de la primirea facturii, precum şi dreptul prestatorului de servicii de a suspenda executarea contractului, dacă beneficiarul nu plăteşte preţul şi penalităţile nici într-un nou termen de 45 de zile după expirarea termenului iniţial de plată (art. 67). Aceste prevederi legale nu reprezintă însă clauze contractuale obligatorii, stabilite prin substituire în drepturile părţilor contractante, ci obligaţii legale, valabile indiferent de modul de formulare a clauzelor inserate în contract. Cu condiţia respectării acestor obligaţii legale părţile contractante au libertatea de a negocia şi de a stabili orice alte clauze, inclusiv clauze care să vizeze obligaţiile furnizorului de energie. Scopul evident al reglementărilor legale examinate este acela de a se asigura plata în termen a prestărilor de servicii de gospodărie comunale, pentru ca agentul economic furnizor să-şi poată continua activitatea de gospodărie comunală, la parametrii corespunzatori, către toţi beneficiarii, problema fiind de interes general. În acest context prevederile legale criticate sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora "(2) Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". … Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 67 din Legea gospodăriei comunale nr. 4/1981, modificat prin Legea nr. 198/1997, excepţie ridicată de Institutul de Cercetare şi Proiectare Tehnologică pentru Construcţia de Maşini din Bucureşti în Dosarul nr. 10.579/2000 al Tribunalului Bucureşti – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește