DECIZIE nr. 221 din 15 februarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Victoria Surdu şi Mioara Angela Lontieş în Dosarul nr. 3.163/40/2007 al Tribunalului Botoşani – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, dat fiind că dreptul de asociere nu este un drept absolut. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 778/2006.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.163/40/2007, Tribunalul Botoşani – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Victoria Surdu şi Mioara Angela Lontieş într-o cauză civilă având ca obiect dizolvare societate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 reglementează o procedură de înfiinţare a asociaţiilor şi fundaţiilor total nelegală, fiind extrem de restrictivă şi îngrădind, astfel, libertatea de constituire a acestora. De asemenea, consideră că reglementările cuprinse în actul normativ criticat sunt neconstituţionale, întrucât stabilesc un cadru de funcţionare limitativ, şi anume constituirea unor organe de conducere: adunare generală, consiliu director şi comisie de cenzori. Totodată, Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 este apreciată a fi neconstituţională şi datorită faptului că impune organizarea unui control financiar intern al asociaţiilor. În final, arată că prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 aduc atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 40, întrucât cadrul restrictiv prevăzut de această ordonanţă conduce la imposibilitatea dizolvării sau lichidării voluntare a asociaţiilor.Tribunalul Botoşani – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată. În acest sens, invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, şi anume Decizia nr. 593/2009.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, în integralitatea sa, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, ordonanţă aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005.Autorii excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 40 referitoare la dreptul de asociere.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că o critică similară a mai făcut obiect al controlului instanţei de contencios constituţional, aparţinând aceloraşi autori ca în prezenta cauză. În acest sens, este Decizia nr. 593/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 mai 2009, prin care Curtea a statuat că prevederile art. 54, art. 55, art. 56 şi art. 57 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, precum şi cele ale art. 294 şi art. 295 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Victoria Surdu şi Mioara Angela Leontieş în Dosarul nr. 3.163/40/2007 al Tribunalului Botoşani – Secţia civilă, sunt constituţionale.Faţă de aspectele criticate, prin Decizia nr. 897/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 561 din 10 august 2010, Curtea a reţinut că art. 6 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 prevede că pentru constituirea unei asociaţii sau fundaţii şi înscrierea în registrul acestora este necesar a fi respectate condiţiile pentru dobândirea personalităţii juridice: organizarea de sine stătătoare, patrimoniu propriu şi un scop licit, toate prevăzute în actul constitutiv numit statut. Statutul cuprinde, potrivit art. 6 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000, sub sancţiunea nulităţii absolute, printre altele, şi precizarea „scopului şi a obiectivelor asociaţiei, modul de dobândire şi de pierdere a calităţii de asociat, drepturile şi obligaţiile asociaţilor, atribuţiile organelor de conducere, administrare şi control ale asociaţiei, precum şi destinaţia bunurilor, în cazul dizolvării asociaţiei.” Existenţa statutului denotă grija legiuitorului ca asociaţiile să se conducă după un set de reguli stabilite pentru buna funcţionare a acestora. Nerespectarea statutului atrage un climat de instabilitate la nivelul funcţionării asociaţiei, lucru ce echivalează cu modificarea de facto a prevederilor acestuia.De asemenea, prin Decizia nr. 354/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 420 din 19 iunie 2009, Curtea a reţinut că prevederile cap. IX din ordonanţă instituie o procedură specială de dizolvare, urmată de lichidarea asociaţiilor, fundaţiilor şi federaţiilor, ce are drept scop îndestularea corespunzătoare a creditorilor, transmiterea bunurilor rămase în urma lichidării şi radierea acestor forme asociative din Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor. Instituirea unei asemenea proceduri speciale este rezultatul faptului că asociaţiile şi fundaţiile, astfel cum prevede art. 1 alin. (2) din ordonanţă, sunt persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial şi, de aceea, dizolvarea poate avea loc şi pentru alte motive decât cele economice.În acest context, Curtea a apreciat că nu poate fi reţinută contrarietatea prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii faţă de dispoziţiile art. 40 din Constituţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Victoria Surdu şi Mioara Angela Lontieş în Dosarul nr. 3.163/40/2007 al Tribunalului Botoşani – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 februarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește