DECIZIE nr. 220 din 14 noiembrie 2000

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 970 alin. 2 din Codul civil



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 970 alin. 2 din Codul civil, ridicată de Societatea Comercială "Şantierul Naval" – S.A. din Brăila în Dosarul nr. 2.409/R/2000 al Tribunalului Brăila – Secţia comercială.La apelul nominal se prezintă Societatea Comercială "Vascoremo Company" – S.R.L. din Brăila, prin reprezentant legal, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Partea prezenta solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata, întrucât prevederile art. 970 alin. 2 din Codul civil nu contravin dispoziţiilor art. 49 şi 135 din Constituţie. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, arătând ca textul de lege criticat este în concordanta cu dispoziţiile constituţionale pretins incalcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 5 iulie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 2.409/R/2000, Tribunalul Brăila – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 970 alin. 2 din Codul civil.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Şantierul Naval" – S.A. din Brăila, având calitatea de pârât într-un proces civil al cărui obiect îl constituie acţiunea de obligare a sa la plata diferenţei valorice, rezultată din reactualizarea preţului prestaţiilor executate în baza unui contract.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile art. 970 alin. 2 din Codul civil "aduc atingere libertăţii contractuale şi principiului consensualismului, incalcand prevederile art. 49 din Constituţie care garantează dreptul agenţilor economici de a-şi exprima liber voinţa de a contracta fără a le impune obligaţii faţă de alte persoane juridice, obligaţii pe care nu şi le-au asumat, la care nu au consimţit". Se mai susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin şi prevederilor art. 134 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie.Tribunalul Brăila – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia nu este intemeiata, deoarece dispoziţiile art. 970 alin. 2 din Codul civil sunt norme de interpretare a convenţiei părţilor, iar "Temeiul de drept al acţiunii reclamantei îl constituie dispoziţiile art. 969, art. 1073 şi art. 1084 din Codul civil, iar pentru aceste dispoziţii nu s-a invocat neconstituţionalitatea".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, pentru următoarele motive: Dispoziţiile art. 970 alin. 2 din Codul civil, adoptat în anul 1864, nu au "nimic comun cu intervenţia statului în economie. Acest text care se integreaza perfect în mecanismul contractual general, configurat de Codul civil român, evoca ideea raportarii oricărei convenţii la nivelul socioeconomic, în cadrul căreia a fost încheiată". De asemenea, dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 134 alin. (1) şi alin. (2) lit. a) din Constituţie, ci împreună tind să contribuie la păstrarea echilibrului dintre partenerii unui contract, fără sa altereze voinţa exprimată de aceştia la încheierea contractului. Aceleaşi prevederi îşi au "izvorul şi în dispoziţiile art. 54 din Constituţie, conform cărora cetăţenii trebuie să îşi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu buna-credinţa, fără sa încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi". Alin. 2 al art. 970 din Codul civil este în relaţie directa cu primul alineat al aceluiaşi articol, care prevede condiţia executării contractelor cu buna-credinţa a părţilor contractante. "Or, aspectele referitoare la necesitatea observarii efectelor juridice produse de echitate, obicei şi lege reprezintă o consecinţa şi o prelungire a bunei-credinţe, pe care trebuie să o manifeste partenerii contractuali. În felul acesta, elementele menţionate se integreaza textului general existent în art. 54 din Constituţie. Prin urmare, prevederile art. 970 alin. 2 din Codul civil sunt compatibile cu cele ale art. 134 şi cu cele ale art. 135 alin. (1) din Constituţie." În sfârşit, se mai arata ca textul de lege criticat nu are semnificatia unei restrangeri a exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, fiind în concordanta cu dispoziţiile art. 49 din Constituţie.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată pentru următoarele motive: Efectul imediat al oricărui contract este acela de a da naştere unor drepturi şi obligaţii. În scopul determinării intelesului exact al clauzelor contractului este necesar uneori, din partea celui chemat să le aplice, un efort de adaptare, prin interpretarea acestora în cazul concret, adică "prin cercetarea manifestării de voinţa a părţilor, în strânsă corelatie cu voinţa lor interna". Printre regulile generale de interpretare a contractelor se înscrie şi dispoziţia prevăzută la art. 970 alin. 2 din Codul civil, potrivit căreia convenţiile obliga părţile nu numai la ceea ce este prevăzut expres în clauzele contractuale, ci şi la toate urmările pe care le impune obligaţiei, după natura sa, legea, echitatea sau obiceiul. Din aceasta rezultă ca, pe lângă efectele expres arătate, contractul produce şi alte efecte ce ţin de însăşi natura sa. Se susţine ca art. 970 alin. 2 din Codul civil este o regulă de interpretare, care nu contrazice principiul obligativitatii contractului prevăzut la art. 969 din Codul civil, ci, dimpotriva, aceasta regula de interpretare este în strânsă legătură cu principiul amintit, întrucât interpretarea corecta a clauzelor contractului permite determinarea exactă a conţinutului obligaţiei insesi, astfel cum aceasta a fost concepută de părţile contractante. Se mai susţine ca art. 970 alin. 2 din Codul civil nu contravine nici dispoziţiilor art. 49 din Constituţie şi nici principiului libertăţii contractuale. În ceea ce priveşte acest principiu se arata ca încheierea oricărui contract este libera, însă el trebuie să fie înţeles în sensul sau exact, şi anume acela de libertate condiţionată de viaţa socială şi de dispoziţiile legale. Or, includerea unor reguli de interpretare a contractelor nu reprezintă în nici un caz o limitare a acestei libertăţi, ci, dimpotriva, o modalitate de garantare a acesteia. Se considera ca în speta nu este relevanta invocarea principiului consensualismului sau încălcarea dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 970 alin. 2 din Codul civil, care au următorul cuprins: "Ele [convenţiile] obliga nu numai la ceea ce este expres într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligaţiei după natura sa."Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt următoarele:– Art. 49 alin. (2): "Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii.";– Art. 134 alin. (1): "Economia României este economie de piaţa.";– Art. 135 alin. (1): "Statul ocroteşte proprietatea."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine, în esenta, ca textul de lege criticat este contrar acestor dispoziţii din Legea fundamentală, întrucât aduce atingere principiului libertăţii contractuale şi celui al consensualismului.Analizând excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 970 alin. 2 din Codul civil în raport cu dispoziţiile art. 49 din Constituţie, Curtea constata ca dispoziţiile constituţionale nu au nici o relevanta în cauza, deoarece acestea privesc restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi fundamentale şi nicidecum restrangerea drepturilor civile, cum este, spre exemplu, libertatea contractuală, la care se referă textul de lege criticat.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate intemeiata pe încălcarea dispoziţiilor art. 134 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) din Constituţie, Curtea retine, de asemenea, ca nici acestea nu au vreo legătură cu dispoziţia legală examinata, întrucât ele prevăd funcţiile statului de a susţine economia de piaţa şi de a ocroti proprietatea, iar pe de altă parte, textul art. 970 alin. 2 din Codul civil cuprinde unele dispoziţii generale privitoare la efectul convenţiilor civile.Nu poate fi primită nici critica potrivit căreia prevederile legale menţionate sunt contrare principiului consensualismului, care este un principiu de drept civil, deoarece controlul de constituţionalitate poate fi exercitat numai prin raportarea unor prevederi legale la dispoziţii sau principii constituţionale.Faţa de cele arătate, se constată că prevederile art. 970 alin. 2 din Codul civil sunt constituţionale şi deci ca ele nu au fost abrogate prin efectul dispoziţiilor art. 150 alin. (1) din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 970 alin. 2 din Codul civil, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Şantierul Naval" – S.A. din Brăila în Dosarul nr. 2.409/R/2000 al Tribunalului Brăila – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent şef,Claudia Miu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește