DECIZIE nr. 220 din 11 iulie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 din Codul penal



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 din Codul penal, excepţie ridicată de Alexandru Pantea în Dosarul nr. 28.642/2000 al Judecătoriei Craiova.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine ca dispoziţiile art. 73 lit. a) din Codul penal, referitoare la depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate, încalcă prevederile constituţionale referitoare la dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică, apreciind ca, în practica, starea de legitima apărare este greu de dovedit. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 73 lit. b), autorul considera ca provocarea, fiind săvârşită prin violenta, reprezintă un atac material, direct, imediat şi injust, specific legitimei apărări.Reprezentantul Ministerului Public considera ca susţinerile autorului excepţiei, referitoare la dovedirea legitimei apărări, reprezintă o problemă de aplicare şi de interpretare a legii, care este de competenţa instanţei de judecată. De asemenea, se apreciază ca dispoziţiile legale criticate prevăd circumstanţele atenuante legale, determinate de voinţa legiuitorului, şi nu de cea a instanţei de judecată. În ceea ce priveşte prevederile art. 2 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la viaţa, reprezentantul Ministerului Public apreciază ca acestea nu sunt incalcate prin instituirea de către legiuitor a unor circumstanţe atenuante. Ca urmare, se solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 19 decembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 28.642/2000, Judecătoria Craiova a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 din Codul penal, excepţie ridicată de Alexandru Pantea într-o cauza având ca obiect săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală grava, prevăzută la art. 182 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 22 privind dreptul la viaţa şi la integritate fizica şi psihică, deoarece "caracteristicile legitimei apărări şi ale provocarii sunt stabilite de către instanţele de judecată, în mod subiectiv, de multe ori printr-o apreciere eronată a probelor", precum şi prevederile art. 2 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, fără a explica în ce mod se realizează aceasta încălcare.Judecătoria Craiova apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate, referitoare la depăşirea legitimei apărări şi a stării de necesitate şi la provocare, reprezintă, contrar susţinerilor autorului, o garantare a dreptului la viaţa şi la integritate fizica şi psihică. De altfel, în considerarea acestui drept art. 44 din Codul penal include printre cauzele care inlatura caracterul penal al faptei şi legitima apărare. Instanţa apreciază ca "legiuitorul este singurul în măsura sa decidă asupra oportunităţii modificării textului de lege, în sensul prevederii unor noi cazuri în care fapta săvârşită de inculpat să poată fi considerată în stare de legitima apărare sau provocare".Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale. Legiuitorul este singurul în măsura sa decidă cu privire la oportunitatea textului de lege, în sensul prevederii unor noi cazuri în care o faptă poate fi considerată a fi săvârşită în stare de legitima apărare sau de provocare.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 din Codul penal, care reglementează circumstanţele atenuante legale, în raport cu prevederile art. 22 alin. (1) din Constituţie, este neîntemeiată. Afirmatia autorului excepţiei în sensul că instanţele pot da o apreciere eronată probelor din dosar, retinand circumstanţă atenuantă a provocarii în loc de starea de legitima apărare, nu poate fi primită, întrucât într-o astfel de situaţie se pune în discuţie o chestiune de aplicare a legii, care excede controlului constituţional.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 73 din Codul penal, care au următorul conţinut: "Următoarele împrejurări constituie circumstanţe atenuante:a) depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate; … b) săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinata de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenta, printr-o atingere grava a demnităţii persoanei sau prin alta acţiune ilicită grava." … În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispoziţiile legale criticate sunt incalcate prevederile constituţionale ale art. 22: "(1) Dreptul la viaţa, precum şi dreptul la integritate fizica şi psihică ale persoanei sunt garantate.(2) Nimeni nu poate fi supus torturii şi nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant. … (3) Pedeapsa cu moartea este interzisă." … De asemenea, în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul invoca şi dispoziţiile art. 2 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care au următorul conţinut: "Dreptul la viaţa al oricărei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzată cuiva în mod intentionat, decât în executarea unei sentinţe capitale pronunţate de un tribunal în cazul în care infracţiunea este sancţionată cu aceasta pedeapsa prin lege."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile legale criticate reglementează împrejurările care constituie circumstanţe atenuante. Textul de lege stabileşte condiţiile în care persoana care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, depasind limitele legitimei apărări sau limitele stării de necesitate ori aflându-se în stare de provocare, poate beneficia de aceste circumstanţe atenuante, la momentul individualizarii pedepsei. Depăşirea limitelor legitimei apărări sau ale stării de necesitate presupune existenta acestor stări asa cum ele sunt caracterizate de lege, prin art. 44, respectiv art. 45 din Codul penal. Fapta săvârşită în aceste împrejurări fie reprezintă o depasire nejustificată, dar totuşi scuzabila, a limitelor legitimei apărări, fie are drept consecinţa cauzarea unor urmări vadit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă pericolul nu era înlăturat.Pe de altă parte, provocarea sau scuza provocarii presupune săvârşirea unei infracţiuni de către o persoană aflată într-o stare de puternica tulburare sau emotie, determinata de conduita persoanei vătămate, produsă prin violenta, printr-o atingere grava a demnităţii persoanei sau prin alta acţiune ilicită grava. Condiţiile de existenta a provocarii sunt uşor de recunoscut în fapta concretă, astfel încât nu se poate susţine ca acestea sunt lăsate la aprecierea instanţelor judecătoreşti. Chiar dacă provocarea este săvârşită prin violenta, aceasta nu poate fi confundata cu atacul material, direct, imediat şi injust, care pune în pericol grav persoana celui atacat şi care creează o stare de legitima apărare – cauza de inlaturare a caracterului penal al faptei, prevăzută la art. 44 din Codul penal.Prin urmare, Curtea constata ca prevederea de către legiuitor a unor stări, situaţii, împrejurări care constituie circumstanţe atenuante reprezintă tocmai o garanţie a dreptului la viaţa şi la integritate fizica şi psihică, astfel încât susţinerile autorului conform cărora modul actual de reglementare a circumstanţelor atenuante ar fi contrar prevederilor art. 22 din Constituţie şi dispoziţiilor art. 2 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sunt neintemeiate.Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 73 din Codul penal, excepţie ridicată de Alexandru Pantea în Dosarul nr. 28.642/2000 al Judecătoriei Craiova.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește