DECIZIE nr. 22 din 8 februarie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificat şi completat prin Legea nr. 112/1998 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a art. 3 alin. (1) şi (2), a art. 6 alin. (1) lit. a) şi a art. 24 lit. r) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificate şi completate prin Legea nr. 112/1998 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a art. 3 alin. (1) şi (2), a art. 6 alin. (1) lit. a) şi a art. 24 lit. r) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, excepţie ridicată de Petre Marculescu, Mihaela Roze Marculescu şi Radu Popescu în Dosarul nr. 11.905/1998 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă avocat Viorel Florescu pentru Aneta Ionovici şi Doru Cristian Ionovici, precum şi Decebal Emanoil David, lipsind autorii excepţiei, Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi Societatea Comercială "Herastrau Nord" – S.A. din Bucureşti, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, avocat Viorel Florescu solicita respingerea excepţiei, iar Decebal Emanoil David lasă la aprecierea Curţii Constituţionale modul de soluţionare a excepţiei.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea, ca fiind neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, arătând ca textul de lege criticat este conform cu prevederile constituţionale. În ceea ce priveşte art. 3 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (1) lit. a) şi art. 24 lit. r) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, solicita respingerea, ca fiind inadmisibila, a excepţiei ridicate, deoarece dispoziţiile criticate nu fac parte din categoria prevederilor legale care pot constitui obiectul controlului de constituţionalitate, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie şi art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 11 iunie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 11.905/1998, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) şi ale art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi ale art. 3 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (1) lit. a) şi ale art. 24 lit. r) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, excepţie ridicată de Petre Marculescu, Mihaela Roze Marculescu şi Radu Popescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din notele scrise, depuse la dosarul instanţei de judecată, se susţine ca dispoziţiile "art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi art. 3 alin. (1) şi (2), art. 6 alin. (1) lit. a) şi art. 24 lit. r) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997” încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, ale art. 11 referitor la efectele juridice ale tratatelor internaţionale, ale art. 15 alin. (1) care reglementează principiul universalitatii drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la efectele juridice ale tratatelor internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, ale art. 49 alin. (1) referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 51 privind respectarea Constituţiei şi legilor, ale art. 53 care reglementează contribuţiile financiare, ale art. 54 referitor la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, ale art. 123 privind înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiile art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, contrar prevederilor art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, nu şi-a exprimat opinia asupra excepţiei ridicate. În temeiul dispoziţiilor legale menţionate, precum şi în conformitate cu art. 15 din regulamentul sau de organizare şi funcţionare, Curtea Constituţională a solicitat Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti completarea Încheierii de sesizare din 11 iunie 1999 cu opinia sa, dar instanţa nu a dat curs acestei solicitări.În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 138 din Constituţie, care prevăd ca taxele datorate bugetului de stat se stabilesc numai prin lege, nu interzic însă ca în anumite cazuri să se acorde scutiri de astfel de taxe. Se mai arata ca prevederile Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, criticate ca fiind neconstituţionale, nu pot face obiectul unei excepţii de neconstituţionalitate, deoarece Curtea Constituţională, potrivit art. 144 lit. c) din Constituţie, hotărăşte numai asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind legile şi ordonanţele.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise ale autorilor excepţiei, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Art. 144 din Constituţie, enumerand atribuţiile Curţii Constituţionale, prevede la lit. c) ca aceasta "hotărăşte asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor", dispoziţie preluată şi de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Aceste dispoziţii constituţionale şi legale sunt de stricta interpretare.În cauza de faţa excepţia de neconstituţionalitate vizează, astfel cum rezultă din Încheierea din 11 iunie 1999 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, pe de o parte, dispoziţiile art. 15 lit. r) şi ale art. 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificate şi completate prin Legea nr. 112/1998 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, iar pe de altă parte, prevederile art. 3 alin. (1) şi (2), ale art. 6 alin. (1) lit. a) şi ale art. 24 lit. r) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999.Referitor la prevederile art. 3 alin. (1) şi (2), ale art. 6 alin. (1) lit. a) şi ale art. 24 lit. r) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, Curtea constata ca excepţia ridicată nu se încadrează în dispoziţiile art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, iar potrivit alin. (6) al aceluiaşi articol, instanţa de judecată trebuia sa o respingă ca fiind inadmisibila, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza Curtea Constituţională. Întrucât instanţa de judecată nu a aplicat aceste dispoziţii legale, Curtea urmează sa respingă aceasta excepţie ca fiind inadmisibila.În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect al excepţiei de neconstituţionalitate, din analiza notelor scrise depuse de autorii excepţiei rezultă ca, în realitate, aceasta vizează doar prevederile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. Ca urmare, Curtea Constituţională se va pronunţa numai asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii legale, iar nu şi asupra dispoziţiilor cuprinse în art. 20 din Legea nr. 146/1997.Dispoziţiile art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificate şi completate prin Legea nr. 112/1998 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 9 iunie 1998, au următorul conţinut: „Sunt scutite de taxe judiciare de timbru acţiunile şi cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la: [……]r) cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente." … Autorii excepţiei de neconstituţionalitate considera ca aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, ale art. 11 referitor la efectele juridice ale tratatelor internaţionale, ale art. 15 alin. (1) care reglementează principiul universalitatii drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 referitor la efectele juridice ale tratatelor internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (1) privind accesul liber la justiţie, ale art. 49 alin. (1) referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 51 privind respectarea Constituţiei şi legilor, ale art. 53 alin. (2) care reglementează contribuţiile financiare, ale art. 54 referitor la exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi ale art. 123 privind înfăptuirea justiţiei, precum şi dispoziţiilor art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului, fără însă a expune motivele pe care se întemeiază aceste sustineri.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata că nu pot fi reţinute susţinerile potrivit cărora textul de lege criticat ar contraveni prevederilor art. 16 alin. (1) şi ale art. 20 alin. (1) din Constituţie, precum şi ale art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice şi ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.Potrivit art. 16 alin. (1) din Constituţie "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări". În sensul art. 4 alin. (2) din Legea fundamentală, constituie criterii nediscriminatorii: rasa, naţionalitatea, originea etnică, limba, religia, sexul, opinia, apartenenţa politică, averea sau originea socială. În temeiul art. 20 alin. (1) din Constituţie "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte". Rezultă ca prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie se corelează şi se interpretează în raport cu prevederile cuprinse în instrumentele juridice internaţionale în domeniul drepturilor omului. În acest fel sunt aplicabile dispoziţiile art. 26 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, potrivit cărora: "Toate persoanele sunt egale în faţa legii şi au, fără discriminare, dreptul la o ocrotire egala din partea legii. În aceasta privinta legea trebuie să interzică orice discriminare şi sa garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egala şi eficace contra oricărei discriminări, în special de rasa, culoare, sex, limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie, origine naţionala sau socială, avere, naştere sau intemeiata pe orice alta împrejurare."În raport cu dispoziţiile legale menţionate se poate observa ca art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997, modificat şi completat prin Ordonanţa Guvernului nr. 11/1998, aprobată prin Legea nr. 112/1998, care stabileşte ca sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi cererile accesorii şi incidente, nu încalcă principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece textul, instituind scutiri de taxe de timbru pentru anumite categorii de cereri, nu face nici o diferentiere între contribuabili. Sub acest aspect Curtea Constituţională a reţinut în mod constant ca principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. În acest sens este şi practica jurisdicţională a Curţii, astfel cum rezultă, de exemplu, din deciziile nr. 70/1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993, şi nr. 49/1998, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 23 aprilie 1998, în concordanta cu practica constituţională din alte tari, precum şi cu jurisprudenta Curţii Europene a Drepturilor Omului.În legătură cu invocarea încălcării normelor constituţionale prevăzute la art. 11 privind efectele juridice ale tratatelor internaţionale, art. 15 alin. (1) care reglementează principiul universalitatii drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 49 referitor la restrangerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 51 privind respectarea Constituţiei şi legilor, art. 53 privind contribuţiile financiare, art. 54 care reglementează exercitarea drepturilor şi a libertăţilor şi la art. 123 privind înfăptuirea justiţiei, Curtea constata ca aceste critici sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei de faţa, neavând incidenţa cu obiectul cauzei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 lit. r) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificate şi completate prin Legea nr. 112/1998 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 11/1998 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, excepţie ridicată de Petre Marculescu, Mihaela Roze Marculescu şi Radu Popescu în Dosarul nr. 11.905/1998 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.2. Respinge, ca fiind inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 3 alin. (1) şi (2), ale art. 6 alin. (1) lit. a) şi ale art. 24 lit. r) din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 760/C/1999, excepţie ridicată de aceiaşi autori în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 februarie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește