DECIZIE nr. 22 din 23 ianuarie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1999



Florin Bucur Vasilescu – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla judecarea excepţiei de neconstituţionalitate a Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „VOGEL amp; NOOT AGROROM” Fabrica de maşini agricole – S.A. din Arad în Dosarul nr. 1.380/1999 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ, având ca părţi autorul excepţiei, precum şi Ministerul Finanţelor, Direcţia Generală a Vamilor şi Direcţia Regionala Vamală Arad.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca inadmisibila, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2-7 din Legea nr. 105/1997, şi ca nefondata, în ceea ce priveşte celelalte prevederi criticate ale legii. Se arata ca dispoziţiile din lege care se referă la procedura prealabilă în faţa organelor financiare au mai fost examinate de Curtea Constituţională şi s-a constatat neconstituţionalitatea acestora.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 8 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.380/1999, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „VOGEL amp; NOOT AGROROM” – Fabrica de maşini agricole – S.A. din Arad, în cauza având ca obiect judecarea recursului declarat de autorul excepţiei împotriva unei sentinţe civile a Curţii de Apel Timişoara prin care i s-a respins acţiunea introdusă în baza Legii nr. 105/1997.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca prevederile Legii nr. 105/1997 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 48 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 11 privind dreptul internaţional şi dreptul intern, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În esenta, se susţine ca Legea nr. 105/1997 instituie un sistem de proceduri administrativ-jurisdicţionale care nu asigura un termen rezonabil pentru judecarea cauzelor şi „amana în mod nepermis perioada când partea se poate adresa instanţei pentru apărarea dreptului vătămat […]”. Totodată autorul excepţiei considera ca „prin taxele impuse, uneori exorbitante, constituie o condiţionare efectivă a exercitării dreptului constituţional al părţii de a se adresa justiţiei”.Exprimandu-şi opinia, Curtea Suprema de Justiţie Secţia de contencios administrativ apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 105/1997 este nefondata.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În legătură cu susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate contravin prevederilor art. 48 din Constituţie, se arata ca Legea nr. 105/1997 este o lege specială având ca obiect soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor. Aceasta materie, potrivit art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, vizând „cererile privitoare la stabilirea şi scăderea impozitelor şi a taxelor”, este data în competenţa organelor prevăzute „în legea specială şi în condiţiile stabilite de aceasta”. În legătură cu critica privind pretinsa încălcare a dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, care instituie liberul acces la justiţie, se apreciază ca aceasta nu poate fi reţinută, întrucât, potrivit art. 9 alin. 1 din Legea nr. 105/1997, „împotriva deciziei Ministerului Finanţelor se poate face acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea deciziei, la instanţa judecătorească”. În acest sens se face trimitere şi la jurisprudenta Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte încălcarea art. 11 din Constituţie Guvernul considera ca nici aceasta critica nu poate fi reţinută, întrucât dispoziţiile constituţionale respective nu au legătură cu obligaţiile instituite pentru agenţii economici prin actul normativ criticat pentru neconstituţionalitate. Referitor la „asa-zisa încălcare a art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale” Guvernul apreciază ca „procedura instituită prin Legea nr. 105/1997 nu contravine textului menţionat, compatibilitatea sa urmând să fie evaluată în lumina caracteristicilor constitutive ale acestei proceduri, persoanele interesate având posibilitatea neingradita de a utiliza procedura respectiva în formele şi modalităţile instituite de lege şi, în final, de a se adresa instanţei judecătoreşti competente”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Legii nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor privind sumele constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 136 din 30 iunie 1997. Alin. 1 al art. 3 din Legea nr. 105/1997 a fost modificat prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 29 ianuarie 1999.Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei în susţinerea criticilor sale de neconstituţionalitate a Legii nr. 105/1997 au următorul conţinut:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 48: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. … (3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale."; … – Art. 11: "(1) Statul român se obliga sa îndeplinească întocmai şi cu buna-credinţa obligaţiile ce-i revin din tratatele la care este parte.(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern." … Invocand art. 11 din Constituţie, autorul excepţiei susţine ca au fost incalcate şi dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificată de România, text care are următorul conţinut: "Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanţa independenta şi impartiala, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzatii în materie penală îndreptate împotriva sa. Hotărârea trebuie să fie pronunţată în mod public, dar accesul în sala de şedinţa poate fi interzis presei şi publicului pe întreaga durata a procesului sau a unei părţi a acestuia în interesul moralităţii, al ordinii publice, ori al securităţii naţionale într-o societate democratica, atunci când interesele minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor la proces o impun, sau în măsura considerată absolut necesară de către instanţa atunci când, în împrejurări speciale, publicitatea ar fi de natura sa aducă atingere intereselor justiţiei."I. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea retine ca autorul acesteia susţine, în esenta, ca prevederile Legii nr. 105/1997, prin care se instituie procedura administrativ-jurisdicţională prealabilă de soluţionare a obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor privind sumele constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, sunt contrare prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Sub acest aspect Curtea constata ca dispoziţiile referitoare la procedura administrativ-jurisdicţională prealabilă de soluţionare a obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor formulate de contestatori împotriva actelor de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor sunt cuprinse în art. 2-7 din Legea nr. 105/1997, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1999.Referitor la aceste prevederi legale Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 208 din 25 octombrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 27 decembrie 2000, şi a decis ca dispoziţiile cuprinse în art. 2-7 din Legea nr. 105/1997, care se referă la procedura prealabilă administrativ-jurisdicţională în faţa organelor din sistemul financiar, sunt neconstituţionale, întrucât contravin art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text ce se referă la dreptul oricărei persoane la un „proces echitabil”, care să se desfăşoare într-un „termen rezonabil”. Cu acel prilej s-a reţinut, în esenta, ca, deşi în sine procedura administrativ-jurisdicţională prealabilă nu este în contradictie cu exigenţele convenţiei, totuşi, prin modul în care este reglementată în art. 2-7 din Legea nr. 105/1997, aceasta procedura „împiedica desfăşurarea unui lt; lt;proces echitabil gt; gt;, întrucât sunt stabilite trei faze intermediare similare”.Asa fiind, rezultă ca în prezenta cauza, în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile legale a căror constituţionalitate a fost stabilită potrivit art. 145 alin. (1) din Constituţie sau prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, coroborate cu cele ale art. 23 alin. (6) din aceeaşi lege, excepţia de neconstituţionalitate având ca obiect prevederile art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 urmează să fie respinsă ca devenită inadmisibila.II. Autorul excepţiei considera, de asemenea, ca prevederile Legii nr. 105/1997, în ansamblu, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, precum şi celor ale art. 48 din Constituţie privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.Examinând aceste critici Curtea constata ca Legea nr. 105/1997 nu contravine art. 48 din Constituţie, care se referă la posibilitatea persoanei vătămate într-un drept al său printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri de a obţine recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei, în condiţiile prevăzute prin lege organică. Conform prevederilor art. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, care este legea organică la care se referă textul constituţional, „Cererile privitoare la stabilirea şi scăderea impozitelor şi a taxelor, precum şi a amenzilor prevăzute în legile de impozite şi taxe se rezolva de către organele prevăzute de legea specială şi în condiţiile stabilite de aceasta”. Legea specială este Legea nr. 105/1997, criticata pentru neconstituţionalitate. Or, potrivit art. 9 din Legea nr. 105/1997, după parcurgerea procedurilor cu caracter prealabil, administrativ-jurisdicţionale, împotriva deciziei Ministerului Finanţelor „[…] se poate face acţiune, în termen de 15 zile de la comunicarea acesteia, la instanţa judecătorească prevăzută în legea specială de instituire a impozitelor şi taxelor contestate”, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate de judecătorie sau de curtea de apel se poate face recurs la tribunal sau la Curtea Suprema de Justiţie, după caz, în termen de 15 zile de la comunicare. În aceste condiţii este evident ca dispoziţiile Legii nr. 105/1997 nu contravin prevederilor art. 21 din Constituţie, întrucât textul legii speciale prevede în mod expres accesul liber la justiţie şi în cazul acestor litigii de natura fiscală. Pe de altă parte, nici prevederea unor taxe pentru exercitarea căilor de atac în faza prealabilă, administrativ-jurisdicţională, a procedurii de contestare, prevăzută de lege, nu reprezintă un temei pentru a se constata încălcarea principiului liberului acces la justiţie. În aceasta privinta în jurisprudenta Curţii Constituţionale s-a statuat în mod constant ca instituirea unei taxe de timbru pentru exercitarea căilor administrativ-jurisdicţionale nu este neconstitutionala. În acest sens sunt, de exemplu, Decizia nr. 41 din 12 aprilie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 17 ianuarie 1996, precum şi Decizia nr. 75 din 17 aprilie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 258 din 29 septembrie 1997. Considerentele şi soluţiile cuprinse în aceste decizii cu privire la taxele de timbru percepute în cadrul procedurilor administrativ-jurisdicţionale îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţa.În consecinţa, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca neîntemeiată în ceea ce priveşte celelalte dispoziţii ale Legii nr. 105/1997.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6), precum şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:I. Respinge, ca devenită inadmisibila, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2-7 din Legea nr. 105/1997 pentru soluţionarea obiectiunilor, contestaţiilor şi a plangerilor asupra sumelor constatate şi aplicate prin actele de control sau de impunere ale organelor Ministerului Finanţelor, modificată prin Ordonanţa Guvernului nr. 13/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „VOGEL amp; NOOT AGROROM” – Fabrica de maşini agricole – S.A. din Arad în Dosarul nr. 1.380/1999 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia de contencios administrativ.II. Respinge excepţia de neconstituţionalitate a celorlalte prevederi ale Legii nr. 105/1997, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 ianuarie 2001.PREŞEDINTE,conf. univ. dr. Florin Bucur VasilescuÎntrucât domnul judecător Florin Bucur Vasilescu se afla în imposibilitate de a semna, în locul sau semnează, în temeiul art. 261 alin. 2 din Codul de procedură civilă,PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește