DECIZIE nr. 22 din 20 ianuarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi a prevederilor art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorAurelia Popa – procurorIrina Loredana Lăpădat – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi a prevederilor art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Myriam Gabriela Făgărăşanu în Dosarul nr. 1.615/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei de neconstituţionalitate, prin avocat Luciana Preda, precum şi partea Constanţa Ana Herlea, personal. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicită admiterea acesteia. În acest sens, se susţine că foştii proprietari ai unor imobile cu destinaţia de locuinţe, care au beneficiat de legi reparatorii în vederea restituirii acestora, sunt supuşi, în temeiul prevederilor legale criticate, unor proceduri care au drept consecinţă limitarea dreptului de proprietate. Se mai arată că se realizează, în fapt, restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate, de către stat, ca urmare a lipsirii titularului acestui drept de atributul folosinţei, în scopul protejării unei anumite categorii de cetăţeni. Această restrângere a exerciţiului unui drept nu e justificată de nici una dintre cauzele limitativ prevăzute de art. 53 din Constituţie şi nici nu poate fi legitimată, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, de invocarea unui anumit context economic. De asemenea, se mai susţine încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, deoarece protecţia socială la care e obligat statul îi vizează numai pe chiriaşi, cu excluderea proprietarilor de imobile cu destinaţia de locuinţe, ce cad sub incidenţa textelor de lege criticate.Partea Constanţa Ana Herlea solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 iunie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.615/2004, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum şi a prevederilor art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Myriam Gabriela Făgărăşanu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale criticate încalcă dispoziţiile art. 16, 20 şi 44 din Constituţie. Se arată că prevederile art. 13 din Legea nr. 10/2001 încalcă dreptul de proprietate şi creează o poziţie de inegalitate juridică între chiriaşi şi proprietari. În ceea ce priveşte prevederile art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, se arată că acestea reglementează un drept de locaţiune asupra unui imobil aflat în proprietatea altei persoane, fără ca aceasta din urmă să-şi fi dat acordul în acest sens, fiind astfel încălcate reglementările privitoare la proprietate cuprinse în primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi dispoziţiile art. 20 din Constituţie.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată în acest sens că textele de lege criticate nu aduc nici o atingere dreptului de proprietate, ci acestea stabilesc condiţiile în care devin aplicabile prevederile legale privind contractele de închiriere a imobilelor restituite foştilor proprietari.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate. În acest sens, se arată că dispoziţiile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 conţin o reglementare justificată pe de o parte de „necesitatea ocrotirii intereselor unei anumite categorii de cetăţeni (…) (chiriaşii), într-un anumit context social-economic” şi pe de altă parte restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate este posibilă, cu respectarea dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Pentru aceleaşi considerente se apreciază că nu este încălcat nici art. 20 din Constituţie. Nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 16 din Constituţie, deoarece proprietarii şi chiriaşii se află în situaţii juridice distincte, ceea ce justifică aplicarea unui regim juridic diferit.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. Se arată că prevederile art. 13 din Legea nr. 10/2001 stabilesc un cadru juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, astfel încât acesta să nu vină în coliziune cu interesele legitime ale altor subiecte de drept sau cu interesele generale. Prin urmare, această reglementare este conformă cu dispoziţiile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, precum şi cu prevederile art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, se arată că textul de lege criticat nu contravine art. 16 din Constituţie, deoarece proprietarii imobilelor naţionalizate se află într-o situaţie diferită de cea a chiriaşilor, ceea ce justifică, în mod obiectiv şi rezonabil, aplicarea unui tratament juridic diferit. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, se consideră că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât „autorul excepţiei nu a indicat prevederile din instrumentele juridice internaţionale faţă de care textele de lege criticate ar fi în contradicţie”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 14 februarie 2001, precum şi prevederile art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.Prevederile legale criticate au următorul conţinut:– Art. 13 din Legea nr. 10/2001: „(1) În cazul imobilelor restituite prin procedurile administrative prevăzute de prezenta lege sau prin hotărâre judecătorească sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe.(2) Contractele de închiriere pentru imobilele restituite în natură, ocupate de misiunile diplomatice, oficiile consulare, reprezentanţele organizaţiilor internaţionale interguvernamentale acreditate în România şi de personalul străin al acestora, se prelungesc de drept pentru o perioadă de 5 ani, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului." … Art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999:– Art. 7: "Prelungirea contractelor de închiriere, realizată în baza prevederilor art. 1, rămâne valabilă şi în cazul redobândirii imobilelor respective de către foştii proprietari sau de moştenitorii acestora după intrarea în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.";– Art. 11: "(1) Nerespectarea de către proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriaşului sau a fostului chiriaş.(2) Lipsa unui răspuns scris sau refuzul nejustificat al chiriaşului sau al fostului chiriaş de a încheia un nou contract de închiriere în termen de 60 de zile de la primirea notificării îl îndreptăţeşte pe proprietar să ceară în justiţie evacuarea necondiţionată a locatarilor, cu plata daunelor interese, pe calea ordonanţei preşedinţiale."; … – Art. 14: "(1) La expirarea termenului de închiriere stabilit conform prezentei ordonanţe de urgenţă chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului, pentru aceeaşi perioadă, dacă părţile nu modifică prin acord expres durata închirierii.(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru următoarele motive: … a) locuinţa este necesară pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soţului, părinţilor ori copiilor oricăruia dintre aceştia, numai dacă sunt cetăţeni români cu domiciliul în România; … b) locuinţa urmează să fie vândută în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă; … c) chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere; … d) în cazurile prevăzute la art. 13 lit. f)-i). … (3) Proprietarul este obligat să îi notifice chiriaşului refuzul de a reînnoi contractul de închiriere cu cel puţin un an înainte de expirarea acestuia, pentru situaţiile prevăzute la alin. (2) lit. a) şi b). În cazurile prevăzute la alin. (2) lit. d) notificarea se face cu cel puţin 60 de zile înainte de expirarea contractului. … (4) Sunt permise mai multe reînnoiri succesive. … (5) Chiriaşul este obligat să părăsească locuinţa în termen de 60 de zile de la expirarea termenului contractual, dacă locaţiunea nu s-a reînnoit. Chiriaşul este obligat să plătească întreaga chirie, precum şi toate cheltuielile pentru servicii şi întreţinere aferente perioadei în care a ocupat efectiv locuinţa." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 – Egalitatea în drepturi, în art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului şi în art. 44 – Dreptul de proprietate privată.De asemenea, sunt invocate dispoziţiile cuprinse în art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, dispoziţii care au următorul conţinut:"Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. Din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate rezultă că este criticat numai alin. (1) al art. 13 din Legea nr. 10/2001, respectiv textul potrivit căruia, „În cazul imobilelor restituite (…) prin hotărâre judecătorească, sunt aplicabile prevederile privind contractele de închiriere cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe”.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie referitor la principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, deoarece creează o "inegalitate juridică" între chiriaşii imobilelor cu destinaţia de locuinţe şi proprietarii acestora.Curtea constată însă că finalitatea textului de lege criticat este de a reglementa situaţia contractelor de închiriere a imobilelor cu destinaţia de locuinţe, în scopul prevenirii unor stări litigioase între chiriaşi şi proprietari, iar reglementarea adoptată de legiuitor are caracterul unor măsuri de protecţie a chiriaşilor, cu caracter temporar.Critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate privind încălcarea, prin textul de lege criticat, a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie nu poate fi primită. Chiriaşii şi proprietarii imobilelor cu destinaţia de locuinţe fac parte din categorii juridice diferite, astfel încât statutul lor juridic nu poate fi identic. În sensul jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale (de exemplu Decizia nr. 70 din 15 decembrie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 27 decembrie 1993), principiul egalităţii nu este sinonim cu uniformitatea, prin urmare situaţia juridică diferită a anumitor categorii de persoane, respectiv chiriaşii imobilelor cu destinaţia de locuinţe şi proprietarii acestora, justifică aplicarea unui regim juridic diferit.II. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999, în opinia autorului excepţiei aceste texte de lege sunt contrare dispoziţiilor referitoare la dreptul de proprietate cuprinse în art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, şi implicit dispoziţiilor art. 20 din Constituţie referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului.Curtea constată că prevederile legale criticate reglementează anumite cazuri în care operează prelungirea de drept a contractului de închiriere, şi anume în cazul în care, după intrarea în vigoare a acestui act normativ, foştii proprietari sau moştenitorii acestora redobândesc imobilele respective pe cale administrativă sau prin hotărâre judecătorească (art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999), precum şi în cazul în care proprietarul nu-şi îndeplineşte obligaţia de notificare a chiriaşului, în vederea încheierii unui nou contract (art. 11). De asemenea, art. 14 alin. (1) din actul normativ criticat prevede dreptul chiriaşului la reînnoirea contractului pentru aceeaşi perioadă, dacă părţile nu modifică prin acord expres durata închirierii, iar în alin. (2) sunt reglementate motivele pentru care nu operează reînnoirea contractului, respectiv dacă locuinţa este necesară pentru a satisface nevoile de locuit ale proprietarului, ale soţului acestuia, părinţilor ori copiilor oricăruia dintre aceştia, dacă locuinţa urmează să fie vândută în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 sau chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutive.În consecinţă, aceste texte de lege, prin dispoziţiile pe care le conţin referitoare la prelungirea raporturilor contractuale în materia contractului de închiriere, nu sunt de natură a aduce atingere dreptului de proprietate, întrucât această reglementare se referă exclusiv la drepturile locative ale chiriaşilor, şi nu la exercitarea dreptului de proprietate. De altfel, aşa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, de exemplu prin Decizia nr. 6 din 11 noiembrie 1992, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 48 din 4 martie 1993, dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul de proprietate nu sunt aplicabile în materia contractului de închiriere. Cele statuate în decizia anterior menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Curtea constată astfel că este neîntemeiată critica referitoare la încălcarea prevederilor referitoare la protecţia proprietăţii cuprinse în art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Dimpotrivă, textele de lege criticate sunt în deplină concordanţă cu alin. (2) al acestui articol, potrivit căruia "Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general (…)".Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 13 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum şi a prevederilor art. 7, 11 şi 14 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Myriam Gabriela Făgărăşanu în Dosarul nr. 1.615/2004 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2005.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Irina Loredana Lăpădat––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește