DECIZIE nr. 22 din 18 ianuarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Iuliana Nedelcu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan Şoman în Dosarul nr. 2553.1.1/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2553.1.1/325/2007, Judecătoria Timişoara a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice.Excepţia a fost ridicată de Ioan Şoman într-o cauză penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 115 alin. (4), deoarece, pe de o parte, "reglementarea infracţiunilor şi pedepselor se realizează numai prin lege organică, nu şi pe calea ordonanţelor de urgenţă", iar, pe de altă parte, "ordonanţele de urgenţă se adoptă de Guvern numai în situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, acesta având obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora". Autorul excepţiei arată că, printre altele, a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 35 din Decretul nr. 328/1966 privind circulaţia pe drumurile publice, republicat, abrogat în temeiul art. 118 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, ordonanţă care în art. 77 preia reglementarea cuprinsă în art. 35 din decret. De asemenea, consideră că, „întrucât dispoziţiile art. 77 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 sunt neconstituţionale, nici Legea nr. 49/2006 pentru aprobarea acesteia nu poate fi considerată în acord cu Legea fundamentală, tinzând la validarea unui act neconstituţional”. În final, autorul excepţiei arată că interesul pe care îl justifică în promovarea acestei excepţii „rezidă în aceea că, în condiţiile în care dispoziţiile art. 77 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 vor fi declarate neconstituţionale, iar Decretul nr. 328/1966 a fost abrogat, infracţiunea reglementată de art. 35 din decret va fi considerată dezincriminată, deoarece textul abrogat nu a fost preluat concomitent de un alt act normativ valid”.Judecătoria Timişoara apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art.1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 77 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 958 din 28 decembrie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 49/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 246 din 20 martie 2006, dispoziţii potrivit cărora: „Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.”Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 a fost republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, iar în urma renumerotării art. 77 alin. (2) a devenit art. 85 alin. (2), asupra căruia urmează să se pronunţe Curtea Constituţională.Critica vizează motive de neconstituţionalitate extrinsecă, şi anume adoptarea ordonanţei criticate cu încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 73 alin. (3) lit. h) şi art. 115 alin. (4).Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că nu poate primi susţinerea autorului acesteia conform căreia este neconstituţională reglementarea unor infracţiuni printr-o ordonanţă de urgenţă, nesocotindu-se astfel prevederile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie. În legătură cu acest aspect, în jurisprudenţa sa Curtea Constituţională a statuat în mod constant că interdicţia de a emite ordonanţe în domeniul legilor organice priveşte exclusiv ordonanţele adoptate în temeiul unei legi speciale de abilitare, nu şi ordonanţele de urgenţă.De asemenea, din examinarea conţinutului expunerii de motive la proiectul de lege pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea constată că au fost întrunite exigenţele constituţionale prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie pentru adoptarea ordonanţei de urgenţă, şi anume existenţa situaţiei extraordinare şi a urgenţei reglementării. Guvernul a precizat în documentul menţionat că „amplificarea continuă a fenomenului infracţional, care a căpătat un caracter tot mai dinamic şi mai complex, a reclamat soluţii viabile de contracarare, concretizate în acest proiect de act normativ, pe de o parte, prin înăsprirea sancţiunilor penale, iar pe de altă parte, prin incriminarea ca infracţiuni a unor noi fapte”. Totodată, s-a arătat că promovarea unui proiect de act normativ asupra regimului circulaţiei pe drumurile publice sub forma unei ordonanţe de urgenţă „a fost determinată de necesitatea reglementării pe baze noi şi în acord cu noile reglementări europene, în cel mai scurt timp, a relaţiilor sociale dintr-un domeniu foarte important pentru societatea românească, prelungirea procedurii legislative având consecinţe nedorite, uneori dramatice, vizibile pe toate drumurile ţării. Promovarea în regim de urgenţă este determinată, nu în ultimul rând, şi de necesitatea îndeplinirii, la termenele convenite, a angajamentelor asumate de România în procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu aquis-ul comunitar”.În practica sa jurisdicţională, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în acelaşi sens prin Decizia nr. 245 din 10 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 612 din 14 iulie 2005.Cu privire la critica dispoziţiilor Legii nr. 49/2006, Curtea constată că adoptarea acestei legi s-a realizat cu respectarea art. 115 alin. (5) teza finală din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1)”, acest din urmă text constituţional stabilind că „Legile organice şi hotărârile privind regulamentele Camerelor se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere”.Astfel, potrivit art. III din Legea nr. 49/2006: „Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (1) din Constituţia României, republicată.”Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 85 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice şi ale Legii nr. 49/2006 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Ioan Şoman în Dosarul nr. 2553.1.1/325/2007 al Judecătoriei Timişoara.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește