DECIZIE nr. 219 din 14 noiembrie 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 62/2000



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Giurgiu în Dosarul nr. 244/2000 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.La apelul nominal răspund autorul excepţiei, prin avocat Antonie Iorgovan, şi Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, reprezentat prin consilier juridic Nicolae Baciu, lipsind Guvernul României. Procedura este legal îndeplinită.Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei invoca excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive. Avocatul autorului excepţiei solicita respingerea acestei cereri, deoarece prin Încheierea din 16 mai 2000 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ a fost admisă cererea de intervenţie formulată de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei şi, pe cale de consecinţa, acesta are calitatea de parte în litigiul dedus judecaţii. Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive, deoarece Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei figurează ca parte în faţa instanţei de judecată, calitate pe care şi-o menţine şi în contenciosul constituţional.Curtea, deliberând, respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, întrucât în faţa Curţii Constituţionale au acces toate părţile litigiului aflat pe rolul instanţei judecătoreşti.Cauza fiind în stare de judecată, se da cuvântul pe fond aparatorului autorului excepţiei, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, sustinand ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 sunt contrare prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, referitoare la condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. De asemenea, se susţine ca art. I pct. 2 din ordonanţa de urgenţă menţionată, prin care a fost modificat art. 24 din Legea sanitară veterinara nr. 60/1974, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4), art. 134 alin. (2) lit. a), ale art. 138 alin. (2), prin raportare la art. 20 alin. (2) din Constituţie, cu trimitere la Carta europeană a autonomiei locale, solicitând admiterea excepţiei de neconstituţionalitate şi sub acest aspect. În sfârşit, se mai susţine ca în speta îşi găseşte aplicatia teoria drepturilor câştigate, în sensul că autorul excepţiei a avut un drept câştigat prin lege, şi anume dreptul de a concesiona serviciul public prevăzut la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 60/1974, veniturile astfel realizate revenind bugetului acestui consiliu.Reprezentantul Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca, în temeiul dispoziţiilor constituţionale ale art. 101 alin. (1), Guvernul "are competenţa sa aprecieze dacă o anumită activitate poate fi considerată ca fiind de interes naţional sau nu, hotărând în acest sens prin adoptarea unei ordonanţe de urgenţă care are puterea juridică a unei legi". De asemenea, se considera ca prevederile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 nu contravin dispoziţiilor constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind nefondata, apreciind ca dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 nu contravin Constituţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 16 mai 2000, pronunţată în Dosarul nr. 244/2000, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Giurgiu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 „este emisă cu încălcarea alin. (4) al art. 114 din Constituţie” şi ca totodată art. I pct. 2 din aceasta ordonanţa „încalcă principiile statului de drept, ale autonomiei locale şi ale democraţiei constituţionale”, invocandu-se art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2) art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4), art. 134 alin. (2) lit. a), art. 138 alin. (2), prin raportare la art. 20 alin. (2) din Constituţie, cu trimitere la Carta europeană a autonomiei locale.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia este intemeiata, "deoarece încalcă art. 119, 120, 121 şi 122 din Constituţie, care reglementează principiile de baza ale administraţiei publice locale".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în raport cu prevederile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4) art. 134 alin. (2) lit. a), art. 138 alin. (2) şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţie. Se arata ca dispoziţiile ordonanţei de urgenta au ca scop "apărarea sănătăţii animalelor şi sănătăţii publice, protecţia teritoriului tarii faţă de bolile transmisibile, precum şi crearea condiţiilor de derulare optima şi de securitate maxima a comerţului (import-export) de animale şi produsele acestora, în conformitate cu convenţiile şi acordurile internaţionale, scopul principal fiind evitarea, cat şi stoparea unor fenomene negative care într-o eventuala amploare pot constitui pericol public". Se apreciază totodată ca "asemenea măsuri sunt de natura sa reclame instituirea unei reglementări urgente şi adoptarea de soluţii imediate în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie ansamblul Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42 din 8 aprilie 1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 13 aprilie 1999 şi aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 62/2000), act normativ care, în opinia autorului excepţiei, încalcă art. 114 alin. (4) din Constituţie, precum şi, în mod special, dispoziţiile art. I pct. 2 din aceeaşi ordonanţa, dispoziţii de lege considerate a fi contrare prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4), art. 134 alin. (2) lit. a), art. 138 alin. (2), prin raportare la art. 20 alin. (2) din Constituţie, cu trimitere la Carta europeană a autonomiei locale.I. Principala critica de neconstituţionalitate priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, referitoare la condiţiile în care Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Potrivit acestor dispoziţii, "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu". Autorul excepţiei susţine ca emiterea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 nu a fost determinata de existenta unui caz excepţional şi ca „ea adauga o reglementare de alta natura, creând o stare de conflict în cazul unuia şi aceluiaşi articol de lege”.Examinând sub acest aspect excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 a fost adoptată cu respectarea cerinţelor prevăzute la art. 114 alin. (4) din Legea fundamentală. Cazul excepţional avut în vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonanţe a fost determinat de apărarea sănătăţii animalelor şi sănătăţii publice, protecţia teritoriului tarii faţă de bolile transmisibile, precum şi crearea condiţiilor de derulare optima şi de securitate maxima a comerţului de animale şi produse animaliere, în conformitate cu convenţiile şi acordurile internaţionale. Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă sub acest prim aspect. De altfel, la aceeaşi soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfăţişate în opinia separată, formulată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o menţin şi în cauza de faţa.II. Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51, 119, 121, art. 122 alin. (4), art. 134 alin. (2) lit. a) şi în art. 138 alin. (2), care au următoarea redactare:– art. 1 alin. (3): "România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme şi sunt garantate.";– art. 16 alin. (2): "Nimeni nu este mai presus de lege.";– art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie.";– art. 119: "Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiul autonomiei locale şi pe cel al descentralizării serviciilor publice.";– art. 121: "(1) Consiliul judeţean este autoritatea administraţiei publice pentru coordonarea activităţii consiliilor comunale şi orăşeneşti, în vederea realizării serviciilor publice de interes judeţean.(2) Consiliul judeţean este ales şi funcţionează în condiţiile legii."; … – art. 122 alin. (4): "Prefectul poate ataca, în faţa instanţei de contencios administrativ, un act al consiliului judeţean, al celui local sau al primarului, în cazul în care considera actul ilegal. Actul atacat este suspendat de drept.";– art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.";– art. 138 alin. (2): "Impozitele şi taxele locale se stabilesc de consiliile locale sau judeţene, în limitele şi în condiţiile legii."Dispoziţiile art. I pct. 2 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 42/1999, prin care art. 24 din Legea sanitară veterinara nr. 60/1974 a fost completat cu alin. 3, au următorul cuprins: „Activitatea de dezinfecţie de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat este de interes naţional, se efectuează şi se finanţează din surse proprii de către agenţi economici autorizaţi, potrivit legii, în baza contractului de concesiune încheiat cu Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, cu respectarea prevederilor Legii nr. 219/1998 privind regimul concesiunilor.”Curtea constata ca nici una dintre aceste dispoziţii legale nu aduce atingere principiului constituţional al autonomiei locale, instituit prin art. 119, 120, 121 şi 122 din Constituţie, principiu care se regaseste atât în activitatea fiecărei autorităţi comunale, orăşeneşti sau judeţene, cat şi în raporturile dintre aceste autorităţi. Acest principiu se realizează prin consiliile locale alese şi primării aleşi, în condiţiile legii, potrivit atribuţiilor şi competentelor stabilite prin Legea administraţiei publice locale nr. 69/1991, republicată. Totodată, acest principiu sta la baza raporturilor dintre autorităţile locale şi prefect, în calitate de reprezentant al Guvernului, între care nu exista un raport de subordonare, fără însă a exclude, în baza art. 101 alin. (1) din Constituţie, executarea de către Guvern a sarcinii sale de conducere generală a administraţiei publice.De asemenea, este de observat ca autorităţile administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală rezolva treburile publice în interesul colectivităţilor locale pe care le reprezintă şi fără a rezolva şi a gestiona activităţi de interes naţional, astfel cum sunt cele reglementate prin textul criticat. Asa fiind, statul este îndreptăţit sa intervină în situaţii care reclama un interes naţional, potrivit art. 134 alin. (2) din Constituţie, în scopul apărării intereselor naţionale în activitatea economică, iar agenţii economici trebuie să se integreze în acest cadru general, în concordanta cu apărarea unui interes public şi evitarea unui pericol public.Referitor la criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (2), art. 51 şi a art. 134 alin. (2) lit. a) din Legea fundamentală, Curtea constata ca acestea sunt nerelevante, întrucât prin textul criticat nu se reglementează raporturi sociale prin care să se nesocoteasca valorile supreme garantate de Constituţie (statul de drept, demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic). De asemenea, nu este pusă în discuţie încălcarea principiului potrivit căruia nimeni nu este mai presus de lege şi nici a dispoziţiilor constituţionale privind respectarea Constituţiei şi a legilor, precum şi a celor privind obligaţiile statului în economie.III. Autorul excepţiei a mai invocat şi încălcarea art. 20 alin. (1) din Constituţie (potrivit căruia "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte"), şi anume, ca urmare a violarii prevederilor Cartei europene a autonomiei locale (adoptată la Strasbourg la 15 octombrie 1985 şi ratificată prin Legea nr. 199/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 26 noiembrie 1997).Curtea constata ca nici acest motiv de neconstituţionalitate nu poate fi reţinut, deoarece Carta europeană a autonomiei locale, astfel cum rezultă din însuşi titlul sau, nu reglementează probleme de interes naţional, asa cum este activitatea de dezinfecţie de la punctele de control pentru trecerea frontierei de stat. De altfel, stabilirea unei activităţi ca fiind de interes naţional sau local constituie o prerogativa exclusiva a legiuitorului.În sfârşit, cu privire la susţinerea conform căreia autorul excepţiei a avut un drept câştigat prin lege, şi anume dreptul de a concesiona serviciul public prevăzut la art. 24 alin. (2) din Legea nr. 60/1994, Curtea constata ca în speta autorităţile publice (un minister şi un consiliu judeţean) au atribuţii şi competente, iar nu drepturi subiective, categorie la care se referă teoria drepturilor câştigate.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 42/1999 pentru completarea Legii sanitare veterinare nr. 60/1974, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 62/2000, excepţie ridicată de Consiliul Judeţean Giurgiu în Dosarul nr. 244/2000 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 noiembrie 2000.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește