DECIZIE nr. 218 din 7 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 lit. A din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Safir” – S.R.L. din Văleni în Dosarul nr. 3.509/2005 al Tribunalului Vaslui.La apelul nominal răspunde avocat Paula Iacob pentru autorul excepţiei, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Societatea Comercială "Safir" – S.R.L. solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. În acest sens arată că textul de lege criticat creează discriminări între angajatori, astfel că angajatorii care plătesc mai multe salarii sunt obligaţi să suporte şi mai multe zile de plată a indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă. Pentru acest motiv consideră că sunt încălcate dispoziţiile art. 16, 4 şi 20 din Constituţie în raport cu prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care arată că, în funcţie de numărul de angajaţi, angajatorii se găsesc în situaţii obiectiv diferite, care justifică tratamentul juridic diferenţiat instituit de textul de lege criticat. De asemenea, consideră că dispoziţiile art. 16 din Constituţie se adresează cetăţenilor, persoane fizice, iar nu persoanelor juridice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.509/2005, Tribunalul Vaslui a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Safir” – S.R.L. din Văleni într-o cauză civilă având ca obiect un litigiu de asigurări sociale.În motivarea excepţiei autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000 contravin dispoziţiilor constituţionale care consacră egalitatea în drepturi. Astfel, consideră că textul de lege criticat îi favorizează pe angajatorii care au un număr mai mic de angajaţi, deoarece aceştia sunt obligaţi să plătească indemnizaţiile pentru incapacitate temporară de muncă pentru o perioadă mai redusă decât angajatorii care au peste 100 de angajaţi. În acest context, precizează că numărul de angajaţi depinde de raţiuni obiective, cum sunt necesităţile economice, specificul activităţii desfăşurate sau puterea financiară, iar nu de raţiuni subiective. De asemenea, consideră că părţi ale raportului juridic de asigurare sunt asiguratul şi asigurătorul, astfel că nu se explică obligaţia de plată a indemnizaţiei de asigurare ce cade în sarcina angajatorului.Tribunalul Vaslui apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu creează efecte discriminatorii între angajatori, în înţelesul prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul arată că art. 101 din Legea nr. 19/2000 a fost abrogat prin dispoziţiile art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, dar soluţia legislativă criticată a fost preluată în art. 12 al actului normativ abrogator. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, arată că dispoziţiile art. 16 din Constituţie nu îi sunt aplicabile acestuia, întrucât este persoană juridică. De asemenea, critica de neconstituţionalitate vizează, în fapt, politica pe care legiuitorul a înţeles să o adopte în domeniul asigurărilor sociale, aspect ce nu reprezintă o problemă de constituţionalitate. Pentru aceste argumente, apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000 sunt constituţionale. În acest sens arată că aceste dispoziţii reprezintă norme cu caracter tehnic, ce nu contravin prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, având în vedere că situaţiile obiectiv diferite justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţia României, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, aşa cum au fost modificate prin articolul unic pct. 30 din Legea nr. 338/2002 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 49/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 446 din 25 iunie 2002. Textul de lege criticat are următoarea redactare: „Indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă se suportă astfel:A. de către angajator, în funcţie de numărul de angajaţi avut la data ivirii incapacităţii temporare de muncă, astfel:a) până la 20 de angajaţi, din prima zi până în a 7-a zi de incapacitate temporară de muncă; … b) între 21-100 de angajaţi, din prima zi până în a 12-a zi de incapacitate temporară de muncă; … c) peste 100 de angajaţi, din prima zi până în a 17-a zi de incapacitate temporară de muncă;". … În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacră egalitatea în drepturi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, anterior sesizării, textul de lege criticat a fost abrogat în ceea ce priveşte dispoziţiile referitoare la accidente de muncă şi boli profesionale prin dispoziţiile art. V din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 107/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 346/2002 privind asigurarea pentru accidente de muncă şi boli profesionale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 747 din 26 octombrie 2003, aprobată prin Legea nr. 598/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 936 din 24 decembrie 2003.De asemenea, art. 60 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.074 din 29 noiembrie 2005, abrogă şi celelalte dispoziţii ale art. 101 lit. A din Legea nr. 19/2000 referitoare la indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă, actul abrogator preluând însă, cu un conţinut identic, prevederile legale criticate în art. 12 lit. A.Având în vedere că, în speţă, este vorba de plată unei indemnizaţii pentru incapacitate temporară de muncă ce se încadrează în una dintre situaţiile reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, precum şi faptul că, în jurisprudenţa sa, instanţa de contencios constituţional a statuat în mod constant că, atunci când dispoziţia legală criticată pentru neconstituţionalitate nu mai este în vigoare, excepţia este admisibilă în măsura în care noua reglementare menţine în substanţa sa reglementarea anterioară, Curtea urmează să se pronunţe asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 lit. A din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005.Examinând pe fond temeinicia excepţiei ridicate, Curtea constată că diferenţele de tratament juridic instituite de textul de lege criticat au în vedere situaţiile obiectiv diferite în care se află diferiţii angajatori în funcţie de posibilităţile lor financiare şi, mai ales, de fondurile alocate pentru cheltuieli de personal.Conform jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, în acord cu cele statuate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, principiul egalităţii în drepturi nu trebuie interpretat în sensul uniformităţii, astfel că situaţiile obiectiv diferite justifică instituirea unor tratamente juridice rezonabil diferite.În ceea ce priveşte susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia angajatorul nu este parte a raportului juridic de asigurare, astfel că nu se explică obligaţia de plată a indemnizaţiei de asigurare ce cade în sarcina sa, Curtea reţine că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate nu stabilesc drepturi sau îndatoriri pentru cetăţeni, ci obligaţii pentru anumite persoane fizice sau juridice în calitate de angajator, fapt ce nu contravine prevederilor constituţionale invocate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 lit. A din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Safir” – S.R.L. din Văleni în Dosarul nr. 3.509/2005 al Tribunalului Vaslui.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește