DECIZIE nr. 218 din 3 iulie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Luxten Lighting Company”-S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 5.548/C/2000 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere jurisprudenta Curţii Constituţionale cu privire la caracterul de urgenta al Ordonanţei nr. 40/1999, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 10 octombrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 5.548/C/2000, Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Luxten Lighting Company” – S.A. din Timişoara într-un proces având ca obiect obligarea acestei societăţi comerciale la încheierea contractului de închiriere a unei locuinţe.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca "Guvernul, în privinta căminelor muncitoresti, a emis o ordonanţa pe care nu avea dreptul sa o emita, neavând delegarea legislativă conform art. 114 alin. (4) din Constituţie, nefiind vorba de un caz excepţional". Se mai arata ca dispoziţia legală criticata "încalcă prevederile art. 49 din Constituţie prin aceea ca restrânge drepturile de dispoziţie ale proprietarului prevăzute de art. 480 din Codul civil, drepturi care sunt exclusive şi absolute, neexistand cele 6 excepţii prevăzute strict în art. 49 din Constituţie".Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată "este neîntemeiată, deoarece închirierea unei locuinţe nu aduce atingere prerogativelor dreptului de proprietate, neafectand atributul dispoziţiei, întrucât este un simplu act de administrare a proprietăţii". Se mai arata ca "ratiunea adoptării acestei ordonanţe a fost protecţia chiriaşilor şi prelungirea contractelor de închiriere".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispoziţia legală criticata "nu are ca obiect restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, situaţie reglementată de art. 49 din Constituţia României", şi ca ea nu restrânge dreptul de dispoziţie, "deoarece închirierea nu este un act de dispoziţie, ci de administrare". Se invoca şi art. 480 din Codul civil, potrivit căruia "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Excepţia are ca obiect dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, care au următorul conţinut: „Pentru imobilele – terenuri şi construcţii -, precum şi pentru suprafeţele locative cu destinaţia de locuinta, privatizate după 1 ianuarie 1990 o dată cu societăţile comerciale care le detineau în proprietate ca locuinţe, locuinţe de serviciu, cămine pentru salariaţi, aşezăminte social-culturale sau unităţi de învăţământ, proprietarul va încheia, la cererea chiriaşului sau a fostului chiriaş care ocupa efectiv locuinta, un contract de închiriere pe o durată de 5 ani.”Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind incalcate prin textul de lege criticat sunt următoarele:– Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu.";– Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii." … Cu privire la excepţia ridicată Curtea constata ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, inclusiv ale art. 5, au mai fost supuse controlului de constituţionalitate (de exemplu: Decizia nr. 107 din 13 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, Decizia nr. 42 din 6 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 19 aprilie 2001, sau Decizia nr. 88 din 20 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 298 din 7 iunie 2001). În considerentele acestor decizii s-a reţinut ca, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate în raport cu prevederile art. 114 alin. (4) din Constituţie, aceasta ordonanţa a fost adoptată cu respectarea cerinţelor din textul constituţional. Cazul excepţional avut în vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonanţe a fost necesitatea reglementării de urgenta a prelungirii contractelor de închiriere a căror valabilitate expira la data de 18 aprilie 1999, conform Legii nr. 17/1994.Referitor la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea prevederilor art. 49 din Constituţie, prin aceleaşi decizii Curtea a reţinut ca textul de lege criticat nu dispune restrangerea exerciţiului vreunor drepturi sau libertăţi. Aceste dispoziţii trebuie examinate sub aspectul respectării prevederilor constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii. Sub acest aspect dispoziţiile art. 5 din ordonanţa nu restrang exerciţiul dreptului de dispoziţie al proprietarului, ci reglementează într-un mod restrictiv exercitarea prerogativei folosinţei, obligând proprietarul sa încheie un contract de închiriere pe o perioadă determinata în cazul în care chiriaşul solicita aceasta. De altfel, instituirea unui regim juridic în privinta căminelor pentru salariaţi, identic cu acela al locuinţelor de serviciu şi al altor categorii de spaţii cu destinaţia de locuinţe, constituie opţiunea legiuitorului, fără ca prin aceasta să se încalce vreo norma constituţională.Temeiul constituţional al acestei reglementări legale îl constituie prevederile art. 41 alin. (1) potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege". De altfel, în acelaşi sens se dispune şi prin prevederile art. 480 din Codul civil.Curtea a mai reţinut ca scopul adoptării Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost acela de realizare a protecţiei chiriaşilor prin măsuri corespunzătoare prevederilor art. 43 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”.Considerentele şi soluţiile adoptate prin aceste decizii sunt valabile şi în prezenta cauza, neintervenind fapte sau elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Luxten Lighting Company” – S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 5.548/C/2000 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește