DECIZIE nr. 217 din 20 aprilie 2005

privind sesizările de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b) şi alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 şi art. 36 din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate



În temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992 pentru organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, Avocatul Poporului a solicitat Curţii Constituţionale, la data de 1 aprilie 2005, să constate neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b), art. 17 alin. (4) şi art. 28 alin. (1) din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.Sesizarea face obiectul Dosarului nr. 295A/2005.În sesizare sunt reţinute următoarele critici de neconstituţionalitate:1. Prevederile referitoare la cetăţenii români minori din cuprinsul art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b) şi alin. (4) şi art. 28 alin. (1) din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţia României.În contradicţie cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, legea criticată "condiţionează dreptul de a călători în străinătate al minorilor prin obligaţia de a fi însoţiţi, acordul prealabil al părinţilor ori al însoţitorilor legali, fapt ce creează o discriminare între persoane aflate în situaţii identice". Aceste prevederi "se aplică şi femeii măritate care nu a împlinit vârsta de 18 ani, mai ales că legea stabileşte limita superioară a majoratului, or, art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice prevede că «minorul care se căsătoreşte dobândeşte prin aceasta capacitate deplină de exerciţiu»”. Mai mult, prevederile art. 4 din Codul familiei stabilesc limitele minime de vârstă la care se poate încheia căsătoria, prevăzându-se expres că femeia se poate căsători „numai dacă a împlinit şaisprezece ani”, iar pentru motive temeinice „se poate încuviinţa căsătoria femeii care a împlinit cincisprezece ani”. În consecinţă, minora de şaisprezece ani, respectiv cincisprezece ani, dobândeşte capacitate deplină de exerciţiu prin efectul căsătoriei. Se arată că, potrivit art. 51 alin. (1) din Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, copilul beneficiază de protecţie specială până la data dobândirii capacităţii depline de exerciţiu.Astfel, femeia minoră, ca efect al căsătoriei, dobândeşte capacitate deplină de exerciţiu şi trebuie să i se aplice acelaşi tratament juridic cu privire la exerciţiul drepturilor şi libertăţilor constituţionale ca şi persoanelor care au împlinit vârsta de 18 ani (cu excepţiile prevăzute în legile electorale). Aceste dispoziţii contravin şi prevederilor art. 16 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România în anul 1974, care stabileşte că "orice om are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridică".Dispoziţiile criticate "instituie discriminare între femeia minoră măritată care are capacitate deplină de exerciţiu şi celelalte persoane cu capacitate deplină de exerciţiu".2. Aceleaşi dispoziţii legale criticate contravin şi prevederilor art. 25 alin. (1) din Constituţia României, care reglementează libera circulaţie, drept fundamental care asigură libertatea de mişcare a cetăţeanului, prin aceea că restrâng dreptul la liberă circulaţie al femeii minore măritate, care, deşi are capacitate deplină de exerciţiu, s-ar impune să fie însoţită, să aibă acordul prealabil al părinţilor ori al reprezentanţilor legali. Aceste prevederi contravin şi dispoziţiilor art. 2 pct. 2 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora "Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa", prevederi vizând persoanele care au capacitate deplină de exerciţiu.Această reglementare are semnificaţia unei restrângeri a exerciţiului dreptului la liberă circulaţie al persoanei cu capacitate deplină de exerciţiu, iar restrângerea poate fi dispusă, într-o atare situaţie, numai de instanţa judecătorească competentă, cu respectarea prevederilor art. 53 din Legea fundamentală. Exercitarea acestor drepturi poate fi restrânsă numai dacă "sunt prevăzute de lege, constituie măsuri necesare pentru apărarea valorilor unei societăţi democratice, pentru menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, desfăşurarea instrucţiei penale", restricţii care trebuie să fie "proporţionale cu scopul pentru care au fost prevăzute, în anumite limite şi fără a se aduce atingere înseşi existenţei dreptului sau a libertăţii".Restrângerea exerciţiului dreptului la liberă circulaţie în condiţiile de mai sus, şi nu de o instanţă judecătorească, determină caracterul neconstituţional al dispoziţiilor legale criticate.3. Dispoziţiile legale criticate încalcă şi prevederile art. 26 alin. (2) din Constituţia României, potrivit cărora "Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri". Astfel, "condiţionarea voinţei unei persoane cu capacitate deplină de exerciţiu, aşa cum este femeia minoră măritată, de obligaţia de a fi însoţită, exprimarea acordului părinţilor ori al reprezentanţilor legali, restrânge dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi". Restrângerea exerciţiului acestui drept nu se justifică prin nici una dintre situaţiile sau motivele prevăzute în art. 53 alin. (1) din Constituţie, referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Aceste dispoziţii contravin şi prevederilor art. 16 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România în anul 1974, care stabileşte că "orice om are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridică".4. Dispoziţiile legale criticate încalcă şi prevederile art. 48 alin. (1) din Constituţie, care consacră egalitatea între soţi. Considerentele avute în vedere de legiuitor nu justifică "în mod obiectiv şi raţional instituirea unui tratament diferenţiat între soţie şi soţ, cu prilejul exercitării dreptului la liberă circulaţie, ceea ce conduce la concluzia că singura justificare a diferenţei de tratament se întemeiază pe diferenţa de sex".În finalul sesizării se atrage atenţia că dispoziţiile art. 21 alin. (3) din legea criticată fac trimitere la un text de act normativ abrogat, respectiv Legea contenciosului administrativ nr. 29/1990, însă, în acelaşi timp, se menţionează că aceasta este o problemă de aplicare a legii în timp.La data de 4 aprilie 2005, în temeiul aceluiaşi art. 146 lit. a) din Constituţie, Preşedintele României a sesizat Curtea Constituţională cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 18 alin. (3), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 şi art. 36 din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, aşa cum a fost modificată ca urmare a Cererii de reexaminare formulate de Preşedintele României la data de 5 noiembrie 2004.Sesizarea formează obiectul Dosarului nr. 309A/2005.Prin această sesizare se solicită să se constate că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, deoarece, în esenţă, se stabileşte "un regim juridic diferit referitor la libera circulaţie a cetăţenilor români minori şi un altul pentru cetăţenii români majori, fără a distinge în funcţie de capacitatea de exerciţiu a persoanei". În acest fel, potrivit acestei legi speciale, va fi restrâns exerciţiul dreptului la liberă circulaţie, stabilit de art. 25 din Constituţie, pentru minorii care au dobândit capacitate de exerciţiu deplină înainte de împlinirea vârstei de 18 ani, prin obligarea lor să călătorească însoţiţi şi să respecte celelalte condiţii impuse minorilor.Măsura de limitare a liberei circulaţii impusă de lege persoanelor care au deplină capacitate de exerciţiu "nu se înscrie în nici unul din cazurile prevăzute expres de Constituţie în articolul 53". Această măsură este discriminatorie, întrucât persoanele având capacitate de exerciţiu deplină sunt tratate diferit pe criteriu de vârstă, fiind contrară dispoziţiilor art. 16 şi celor ale art. 53 din Constituţie. În final se arată că prevederile legale criticate sunt neconstituţionale "în lipsa precizării că regimul stabilit de această lege pentru minori nu se aplică celor care au dobândit capacitate de exerciţiu deplină".În conformitate cu dispoziţiile art. 17 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, sesizările de neconstituţionalitate au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.Guvernul a transmis Curţii Constituţionale, cu adresele nr. 5/2.041/C.P.T. şi nr. 2.085/C.P.T. din 19 aprilie 2005, punctele sale de vedere cu privire la sesizarea de neconstituţionalitate formulată de Avocatul Poporului şi cu privire la sesizarea formulată de Preşedintele României, în sensul că acestea sunt neîntemeiate pentru următoarele motive:a) Cu privire la susţinerea că dispoziţiile art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b), art. 17 alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 şi art. 36 din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, se arată, în esenţă, că acestea nu se referă la femeia măritată care nu a împlinit vârsta de 18 ani, întrucât prin căsătorie femeia dobândeşte capacitate de exerciţiu deplină şi se impune să fie tratată în mod egal cu persoanele care au împlinit vârsta de 18 ani. Se arată că majoratul civil coincide cu majoratul matrimonial în privinţa bărbatului, iar, în privinţa femeii, majoratul matrimonial este la împlinirea vârstei de 16 ani, iar cel civil la împlinirea vârstei de 18 ani. Conform "prevederilor art. 8 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954, prin căsătorie, femeia măritată dobândeşte şi majoratul civil, respectiv capacitatea deplină de exerciţiu”, astfel încât femeia măritată nu mai este considerată, din punct de vedere juridic, ca fiind minoră. Prevederile cuprinse la art. 2 alin. (2) din legea criticată se referă la persoanele minore, ele reprezentând o reglementare de protecţie a minorului în timpul călătoriei în străinătate şi fiind în consonanţă cu principiul constituţional consacrat la art. 49 din Constituţia României, potrivit căruia „Copiii şi tinerii se bucură de un regim special de protecţie şi de asistenţă în realizarea drepturilor lor”. Întrucât prevederile de lege criticate nu „instituie nici o discriminare între femeia sub 18 ani măritată, care are capacitate deplină de exerciţiu, şi celelalte persoane cu capacitate deplină de exerciţiu”, ele nu sunt contrare dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie. … b) Referitor la criticile potrivit cărora prevederile art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b), art. 17 alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 şi art. 36 din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate contravin dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Constituţie, se susţine că aceste prevederi nu restrâng dreptul femeii măritate la libera circulaţie, deoarece, dobândind capacitate deplină de exerciţiu ca efect al căsătoriei, beneficiază de toate drepturile recunoscute persoanelor cu capacitate deplină de exerciţiu. Prevederile art. 2 alin. (2) din legea criticată se aplică numai minorilor, nu şi femeii căsătorite cu vârsta mai mică de 18 ani. … c) În legătură cu susţinerea că prevederile art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b), art. 17 alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 şi art. 36 din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate sunt contrare dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Constituţie, se arată că prevederile criticate nu restrâng exerciţiul drepturilor femeii cu vârsta sub 18 ani, ce au fost dobândite prin încheierea căsătoriei, cum ar fi şi dreptul de a dispune de ea însăşi. … d) În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate potrivit căreia prevederile art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b), art. 17 alin. (4) şi art. 28 alin. (1) din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate încalcă dispoziţiile art. 48 alin. (1) din Constituţie, se arată că este neîntemeiată, deoarece "egalitatea între soţie şi bărbat", consacrată în această dispoziţie constituţională, este în consonanţă cu dispoziţiile din Codul familiei care "reglementează expres egalitatea femeii cu bărbatul", prevăzând la art. 1 alin. (4) că: "În relaţiile dintre soţi, precum şi în exerciţiul drepturilor faţă de copii, bărbatul şi femeia au drepturi egale", la art. 25: "bărbatul şi femeia au drepturi şi obligaţii egale în căsătorie", iar la art. 97 alin. (1): "Ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori […]". … e) Cât priveşte precizarea că dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate fac trimitere la un act normativ abrogat, consideră că acest aspect nu poate constitui obiectul unei sesizări de neconstituţionalitate, deoarece nu încalcă nici o dispoziţie a Constituţiei. … Preşedintele Camerei Deputaţilor şi cel al Senatului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând sesizările de neconstituţionalitate, punctele de vedere ale Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile criticate din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi ale art. 15 din Legea nr. 47/1992, Curtea a fost legal sesizată şi este competentă să soluţioneze sesizările de neconstituţionalitate formulate de Avocatul Poporului şi de Preşedintele României.Curtea constată că obiectul controlului de constituţionalitate îl constituie dispoziţiile criticate pentru neconstituţionalitate în cele două sesizări, după cum urmează: art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b), art. 17 alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 28 alin. (1), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1), art. 32 şi art. 36 din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, care au următorul cuprins:– Art. 2 alin. (2): "Cetăţenii români minori pot călători în străinătate numai însoţiţi, cu acordul părinţilor ori al reprezentanţilor legali, în condiţiile prezentei legi. În sensul prezentei legi, prin reprezentant legal se înţelege persoana desemnată, potrivit legii, să exercite drepturile şi să îndeplinească obligaţiile părinteşti faţă de minor.";– Art. 17 alin. (1) lit. b): "Minorilor cetăţeni români, care nu se află în una dintre situaţiile de suspendare a exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate, li se eliberează paşapoarte simple în următoarele condiţii:[…]b) în cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani, la cererea acestuia, numai cu acordul ambilor părinţi, a părintelui supravieţuitor, a părintelui căruia i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă sau, după caz, a reprezentantului legal."; … – Art. 17 alin. (4): "În cazul minorului care a împlinit vârsta de 14 ani şi se află în situaţia prevăzută la alin. (3) lit. a), dar care nu prezintă acordul nici unuia dintre părinţi, autorităţile competente vor emite paşaportul numai cu avizul Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului, emis în condiţiile stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi.";– Art. 18 alin. (3): "Pentru minorii care au împlinit vârsta de 14 ani, paşapoartele se pot elibera, la cererea părinţilor, cu o valabilitate mai mică decât cea prevăzută la alin. (1) lit. b), cu condiţia să nu depăşească data la care titularul împlineşte vârsta de 18 ani.";– Art. 28 alin. (1): "Organele poliţiei de frontieră permit cetăţenilor români care au împlinit vârsta de 18 ani şi sunt titulari de documente de călătorie valabile să iasă de pe teritoriul României, dacă nu se află în una dintre situaţiile de limitare a exercitării dreptului la liberă circulaţie în străinătate.";– Art. 30 alin. (1): "Organele poliţiei de frontieră permit ieşirea din ţară a cetăţenilor români minori numai dacă sunt însoţiţi de o persoană fizică majoră, în următoarele condiţii:a) în cazul minorului care este înscris în documentele de călătorie ale ambilor părinţi sau, după caz, este titular al unui document de călătorie individual şi călătoreşte în străinătate însoţit de aceştia, i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu aceştia; … b) în cazul minorului care este înscris în paşaportul unui părinte şi călătoreşte în străinătate împreună cu acesta sau, după caz, este titular al unui paşaport individual şi călătoreşte împreună cu unul dintre părinţi, i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta, numai dacă părintele însoţitor prezintă o declaraţie a celuilalt părinte, din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea călătoriei respective în statul sau statele de destinaţie, precum şi cu privire la perioada acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte; … c) în cazul minorului care este înscris în paşaportul unui părinte şi călătoreşte în străinătate împreună cu acesta sau, după caz, este titular al unui paşaport individual şi călătoreşte împreună cu unul dintre părinţi, i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta, fără a mai fi necesară declaraţia celuilalt părinte, numai dacă părintele însoţitor face dovada faptului că minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă; … d) în cazul minorului care este titular al unui paşaport individual şi călătoreşte însoţit de o altă persoană fizică majoră, i se permite ieşirea în aceleaşi condiţii şi împreună cu acesta, numai dacă persoana însoţitoare prezintă o declaraţie a ambilor părinţi sau, după caz, a părintelui căruia minorul i-a fost încredinţat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă, a părintelui supravieţuitor ori a reprezentantului său legal, care să cuprindă acordul acestora cu privire la efectuarea călătoriei respective de către minor, la statul sau statele de destinaţie, la perioada în care urmează să se desfăşoare călătoria, precum şi datele de identitate a însoţitorului respectiv."; … – Art. 31 alin. (1): "În situaţia în care organele poliţiei de frontieră constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta lege pentru ca minorul să iasă din România, vor întrerupe călătoria acestuia. Dacă minorul nu este însoţit de cel puţin unul dintre părinţi, vor proceda la informarea imediată a acestora, punându-le în vedere să îl preia de îndată ce este posibil. În cazul în care nu este posibilă informarea părinţilor, organele poliţiei de frontieră vor anunţa de îndată Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului, care va iniţia procedura aplicabilă minorilor neînsoţiţi, potrivit legii.";– Art. 32: "(1) Până la preluarea minorului de către părinte sau, după caz, de către o altă persoană, în condiţiile prezentei legi, însoţitorul prevăzut la art. 30 alin. (1) lit. d), care călătoreşte în străinătate în condiţiile prezentei legi, împreună cu acesta, are următoarele obligaţii:a) să acorde îngrijire şi supraveghere minorului, pe toată durata deplasării; … b) să nu abandoneze minorul; … c) să nu încredinţeze minorul altei persoane decât părintelui, reprezentantului legal sau, după caz, persoanei prevăzute la art. 30 alin. (4) lit. c) ori, în cazuri deosebite, autorităţilor străine competente în domeniul acordării de asistenţă şi protecţie pentru minori; … d) să respecte scopul, ruta şi durata deplasării menţionate în declaraţia prevăzută la art. 30 alin. (1) lit. d), cu excepţia situaţiei când există acordul ulterior al acestora cu privire la schimbările intervenite; … e) în cazul dispariţiei minorului pe perioada deplasării în străinătate, să anunţe de îndată autorităţile competente de pe teritoriul statului unde s-a produs evenimentul, precum şi cea mai apropiată reprezentanţă diplomatică sau oficiu consular al României, solicitând eliberarea unei adeverinţe în acest sens; … f) să informeze de îndată ce este posibil cea mai apropiată reprezentanţă diplomatică sau oficiu consular al României, în cazul apariţiei unei situaţii obiective, de natură să întrerupă călătoria, să schimbe ruta, să depăşească durata călătoriei indicate de părinţi sau de reprezentantul legal; … g) în cazul în care nu este posibilă încredinţarea minorului persoanei prevăzute la art. 30 alin. (4) lit. c), să anunţe imediat cea mai apropiată reprezentanţă diplomatică sau oficiu consular al României în vederea reunificării familiale a minorului sau, după caz, să se reîntoarcă în România cu acesta. … (2) În situaţii prevăzute la alin. (1) lit. e)-g), misiunea diplomatică sau oficiul consular sesizat are obligaţia de a informa imediat, direct sau prin intermediul Direcţiei Generale Afaceri Consulare a Ministerului Afacerilor Externe, atât Inspectoratul General al Poliţiei Române, cât şi Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor în vederea anunţării părinţilor ori a reprezentantului legal al minorului în legătură cu evenimentul produs."; … – Art. 36: "(1) Cetăţeanului român care a împlinit vârsta de 18 ani şi care şi-a stabilit domiciliul în România i se anulează, la cerere, menţiunea din paşaportul simplu privind stabilirea domiciliului în străinătate şi i se eliberează carte de identitate, în condiţiile legii.(2) Cetăţeanul român care are domiciliul în străinătate şi a fost returnat în baza unui acord de readmisie sau, după caz, a fost expulzat de pe teritoriul statului de domiciliu are obligaţia ca, în termen de 15 zile de la data intrării în România, să declare autorităţilor competente locul unde şi-a stabilit domiciliul, în condiţiile legii." … În motivarea sesizărilor de neconstituţionalitate se apreciază că aceste prevederi legale încalcă următoarele dispoziţii constituţionale:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.";– Art. 25 alin. (1): "Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat. Legea stabileşte condiţiile exercitării acestui drept.";– Art. 26 alin. (2): "Persoana fizică are dreptul să dispună de ea însăşi, dacă nu încalcă drepturile şi libertăţile altora, ordinea publică sau bunele moravuri.";– Art. 48. alin. (1): "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.";– Art. 53 alin. (1): "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav."Din motivarea sesizărilor rezultă că aceleaşi prevederi de lege sunt contrare următoarelor dispoziţii din actele juridice internaţionale:– Art. 16 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, ratificat de România prin Decretul nr. 212 din 31 octombrie 1974, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 146 din 20 noiembrie 1974: „Orice om are dreptul de a i se recunoaşte pretutindeni personalitatea juridică.”;– Art. 2 paragraful 2 din Protocolul nr. 4 adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 135 din 31 mai 1994: "Orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa."Analizând dispoziţiile legale criticate, Curtea constată că acestea reglementează, în mod diferenţiat, regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate pentru "cetăţeanul român minor" şi pentru "cetăţeanul român care a împlinit vârsta de 18 ani".1. Cu privire la criticile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b) şi alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi art. 32 din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate prin utilizarea noţiunii de "cetăţean român minor":Din examinarea sesizărilor de neconstituţionalitate Curtea reţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege sunt criticate întrucât stabilesc un statut juridic diferit aplicabil cetăţenilor români cu capacitate de exerciţiu deplină, şi anume un anumit statut juridic referitor la libera circulaţie a persoanelor majore, care au împlinit vârsta de 18 ani, şi un altul pentru femeile minore căsătorite, care au devenit majore ca efect al căsătoriei.Curtea observă că atât instituţia capacităţii civile a persoanelor fizice, cât şi instituţia majoratului acestora nu sunt reglementate la nivel constituţional, ci la nivelul legii, prin Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice şi persoanele juridice, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 8 din 30 ianuarie 1954, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 4/1956, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 11 din 4 aprilie 1956. Astfel, cu privire la capacitatea de exerciţiu, componentă a capacităţii civile, art. 8 al menţionatului decret prevede: „Capacitatea de exerciţiu începe de la data când persoana devine majoră.Persoana devine majoră la împlinirea vârstei de optsprezece ani.Minorul care se căsătoreşte dobândeşte, prin aceasta, capacitate deplină de exerciţiu."Limita minimă de vârstă pentru încheierea căsătoriei este reglementată de dispoziţiile art. 4 din Codul familiei, care are următorul cuprins: "Bărbatul se poate căsători numai dacă a împlinit vârsta de 18 ani, iar femeia numai dacă a împlinit 16 ani.Cu toate acestea, pentru motive temeinice, se poate încuviinţa căsătoria femeii care a împlinit 15 ani […]"Aşadar, condiţia care trebuie îndeplinită de către o persoană pentru a dobândi capacitatea deplină de exerciţiu este majoratul, instituţie juridică ce conferă unei persoane fizice aptitudinea de a exercita drepturi şi de a-şi asuma obligaţii. Potrivit textelor legale menţionate, o persoană fizică devine, de regulă, majoră la împlinirea vârstei de 18 ani, iar, în mod excepţional, femeia minoră care se căsătoreşte la 16 ani sau, cu încuviinţare legală, la 15 ani devine majoră la data încheierii căsătoriei.Curtea constată că din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că o persoană minoră de sex feminin, căsătorită în aceste condiţii legale, dobândeşte statutul de persoană majoră. Această reglementare legală, care stabileşte efectul încheierii căsătoriei asupra statutului femeii minore căsătorite, este în concordanţă cu dispoziţiile art. 48 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cărora: "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora […]", astfel încât critica de neconstituţionalitate referitoare la încălcarea principiului egalităţii, consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, este nefondată.De altfel, Curtea reţine că legiuitorul a utilizat, în cuprinsul actului normativ criticat, în mod adecvat conceptul juridic de "minori", fără să includă în acest concept şi pe "minora căsătorită". Dacă ar fi avut această intenţie de reglementare, se impunea ca legea criticată să cuprindă o normă expresă de modificare a dispoziţiilor cuprinse în Decretul nr. 31/1954, referitoare la dobândirea statutului de major de către minora care se căsătoreşte. Prin urmare, Curtea constată că autorităţile publice, aplicând dispoziţiile criticate în spiritul intenţiei legiuitorului, prin coroborare cu prevederile art. 8 din Decretul nr. 31/1954 şi ale art. 4 din Codul familiei, sunt în măsură să evite aplicarea unui tratament diferit unor situaţii identice, pentru că atât persoana care a împlinit 18 ani, cât şi femeia căsătorită la vârsta de 16 şi, respectiv, 15 ani sunt în situaţii identice, având statutul de persoană fizică cu deplină capacitate de exerciţiu. Aceasta însă este o chestiune de interpretare şi aplicare a legii, care nu ţine de competenţa Curţii Constituţionale.Faţă de considerentele expuse mai sus Curtea constată că sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate potrivit cărora legiuitorul a stabilit un statut juridic diferit aplicabil cetăţenilor români cu capacitate de exerciţiu deplină, incluzând în categoria cetăţenilor români minori pe femeia căsătorită la vârsta de 16 ani sau la vârsta de 15 ani.2. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 36 din legea criticată, care stabilesc regimul juridic al circulaţiei cetăţenilor români, prin utilizarea noţiunii de "cetăţean român care a împlinit vârsta de 18 ani":a) În esenţă, prin criticile de neconstituţionalitate ce vizează prevederile art. 28 alin. (1) din lege se susţine că acestea încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 53, art. 26 alin. (2), art. 48 alin. (1), precum şi ale art. 2 paragraful 2 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 16 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice. … Curtea reţine că textul de lege criticat, referindu-se la condiţiile în care se permite cetăţenilor români care au împlinit vârsta de 18 ani să iasă din ţară, este neconstituţional pentru că acesta exclude pe femeia minoră care s-a căsătorit din categoria persoanelor fizice cu capacitate deplină de exerciţiu, devenind astfel persoană majoră. Se aduce astfel atingere principiului egalităţii, aplicându-se la situaţii egale un tratament juridic diferit. Egalitatea cetăţenilor în faţa legii, fără privilegii şi fără discriminări, este consacrată ca drept fundamental de dispoziţiile art. 16 alin. (1) din Constituţie, însă, în privinţa soţilor, în plus, Constituţia instituie o garanţie specială a egalităţii prin dispoziţiile art. 48 alin. (1), care prevăd că "Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora […]". Ţinând seama de aceste garanţii constituţionale, restrângerea exerciţiului drepturilor femeii minore care s-a căsătorit este de natură să determine o inegalitate de statut juridic faţă de soţ, care nu este justificată în mod obiectiv şi raţional de dispoziţiile art. 53 din Constituţie, ce prevăd că restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi se impune "pentru apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor, desfăşurarea instrucţiei penale, prevenirea consecinţelor unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav".Curtea constată că, având în vedere garanţia constituţională a egalităţii dintre soţ şi soţie, se impune ca soţia să se bucure de acelaşi tratament juridic cu cel aplicabil soţului, în privinţa exercitării dreptului fundamental la liberă circulaţie, prevăzut de art. 25 alin. (1), şi a celui referitor la dreptul persoanei de a dispune de ea însăşi, prevăzut de art. 26 alin. (2) din Constituţie, şi nu de exercitarea acestor drepturi în condiţiile statutului minorului.Textul de lege criticat aduce atingere şi art. 16 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, deoarece nu recunoaşte capacitatea juridică deplină dobândită ca efect al căsătoriei, precum şi art. 2 paragraful 2 din Protocolul adiţional nr. 4 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care conferă oricărei persoane dreptul la a circula liber în afara ţării sale.b) Prin critica de neconstituţionalitate ce vizează dispoziţiile art. 36 din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate se susţine că acestea încalcă dispoziţiile art. 25 referitoare la libertatea de circulaţie, ale art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, precum şi pe cele ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. … Curtea constată că sunt, de asemenea, neconstituţionale şi dispoziţiile menţionate ce reglementează condiţiile în care autorităţile publice îi pot elibera cartea de identitate cetăţeanului român care a împlinit vârsta de 18 ani şi care a revenit în România, precum şi obligaţia cetăţeanului care, având domiciliul în străinătate, "a fost returnat în baza unui acord de readmisie" sau a fost expulzat de pe teritoriul statului de domiciliu.Şi aceste dispoziţii instituie un tratament juridic diferit aplicabil persoanelor majore, care nu este justificat obiectiv şi raţional. Astfel, soţia care nu a împlinit 18 ani, însă a devenit majoră prin efectul căsătoriei, nu îşi poate exercita dreptul constituţional de liberă circulaţie, încălcându-se principiul egalităţii consacrat de art. 16 din Constituţie. Prin faptul că textul de lege criticat aduce atingere garanţiei constituţionale a egalităţii soţilor în faţa legii, situaţia juridică a acestora, aflaţi în ipoteza avută în vedere, se plasează în afara spiritului Constituţiei menit să consolideze statul de drept, în care, potrivit art. 1 alin. (3) din Legea fundamentală, "[…] drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea […] reprezintă valori supreme […]". Din interpretarea sistematică a Constituţiei se constată că aceste valori supreme sunt garantate prin dispoziţiile art. 26 alin. (1), conform cărora autorităţile publice respectă şi ocrotesc viaţa familială, şi prin dispoziţiile art. 48 alin. (1), care consacră principiul că familia se întemeiază, printre altele, pe egalitatea dintre soţi.Pentru toate acestea, Curtea Constituţională urmează să constate că dispoziţiile art. 28 alin. (1) şi ale art. 36 din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate sunt neconstituţionale în măsura în care se referă la femeia minoră căsătorită.Având în vedere aceste considerente, dispoziţiile art. 1 alin. (3), art. 16 alin. (1), art. 25 alin. (1), art. 26 alin. (2), art. 48 alin. (1), art. 53 alin. (1) şi ale art. 146 lit. a) din Constituţie, precum şi prevederile art. 11 alin. (1) lit. A.a) şi ale art. 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:1. Constată că prevederile art. 28 alin. (1) şi ale art. 36 din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate sunt neconstituţionale în măsura în care se referă la femeia minoră căsătorită.2. Constată că dispoziţiile art. 2 alin. (2), art. 17 alin. (1) lit. b) şi alin. (4), art. 18 alin. (3), art. 30 alin. (1), art. 31 alin. (1) şi ale art. 32 din Legea privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate sunt constituţionale.Definitivă şi obligatorie.Decizia se comunică Preşedintelui României, preşedintelui Camerei Deputaţilor, preşedintelui Senatului, primului-ministru şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la data de 20 aprilie 2005 şi la aceasta au participat: Ioan Vida, preşedinte, Nicolae Cochinescu, Aspazia Cojocaru, Constantin Doldur, Acsinte Gaspar, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Ion Predescu şi Şerban Viorel Stănoiu, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat asistent,Claudia Miu____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește