DECIZIE nr. 217 din 17 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie invocată de Florica Şeicaru în Dosarul nr. 1.106/312/2008 al Judecătoriei Slobozia.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.106/312/2008, Judecătoria Slobozia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie invocată de Florica Şeicaru.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate nu oferă garanţia unui proces echitabil. Se arată că, în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, apreciate „în abstracto” ca fiind infracţiuni cu un grad ridicat de pericol social, urmărirea penală revine în competenţa proprie a procurorului, ca o garanţie suplimentară acordată de legiuitor pentru respectarea drepturilor pe care orice acuzat le are într-un proces penal. S-a apreciat de către legiuitor că, în această fază a procesului penal, dintre toate organele enumerate în cuprinsul art. 201 alin. 2 din Codul de procedură penală, procurorul, care este magistrat, deţine cea mai înaltă calificare juridică, astfel încât efectuarea de către acesta a actelor de urmărire penală ar constitui o garanţie a respectării principiului legalităţii. Ca urmare, în aceste cauze, numai în mod excepţional procurorul îşi poate delega o parte din atribuţii, doar acolo unde acestea nu ating în niciun fel substanţa garanţiei legale menţionate, şi numai pe baza unei ordonanţe exprese, ce se referă la acte determinate. Per a contrario, toate actele de urmărire penală desfăşurate de organele de cercetare penală, în baza unei ordonanţe exprese şi punctuale, sunt nule absolut pentru încălcarea normelor imperative de competenţă. În temeiul acestui raţionament, autorul excepţiei conchide că prevederea art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală, transpusă în domeniul competenţei acoperite de Direcţia Naţională Anticorupţie prin art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, goleşte, practic, de conţinut tocmai garanţia pe care legiuitorul a avut-o în vedere atunci când a creat, în anumite cauze, obligaţia procurorului de a efectua personal urmărirea penală.Judecătoria Slobozia apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În opinia instanţei, faptul că legislaţia română permite ca organele poliţiei judiciare să fie delegate de către procurorul care efectuează urmărirea penală în vederea realizării unor acte de cercetare penală, nu echivalează cu nerespectarea garanţiilor dreptului la un proces echitabil, care presupune analiza respectării principiului contradictorialităţii, egalităţii armelor, nemijlocirii, legalităţii şi loialităţii în administrarea mijloacelor de probă, revenind instanţei de judecată rolul de a se pronunţa cu privire la legalitatea actelor efectuate de organele poliţiei judiciare.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale, deoarece nu aduc atingere normelor constituţionale invocate, ci dau expresie prevederilor art. 131 alin. (3) din Legea fundamentală, potrivit cărora parchetele conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, aprobată cu modificări prin Legea nr. 503/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 523 din 18 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.Prevederile criticate au următorul cuprins:– Art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală: "În cauzele în care urmărirea penală se efectuează de către procuror, acesta poate dispune prin ordonanţă ca anumite acte de cercetare penală să fie efectuate de către organele poliţiei judiciare.";– Art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002: „Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară pot efectua numai acele acte de cercetare penală dispuse de procurorii Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorului.”În susţinerea excepţiei se invocă art. 15 alin. (1), art. 16 şi art. 20 din Constituţie privind universalitatea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale, egalitatea în drepturi, tratatele internaţionale privind drepturile omului, cu raportare la art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil şi, respectiv, dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Faptul că, în anumite cazuri, ofiţerii de poliţie judiciară efectuează anumite acte de cercetare penală nu echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, întrucât, pe de-o parte, această poliţie judiciară a fost creată în scopul efectuării cu celeritate şi în mod temeinic a activităţilor de descoperire şi de urmărire a infracţiunilor, iar, pe de altă parte, actele de cercetare ale acestor ofiţeri se efectuează în numele procurorului şi numai după emiterea unei ordonanţe sau a unei dispoziţii scrise a acestuia. Totodată, ofiţerii şi agenţii de poliţie judiciară îşi desfăşoară activitatea sub directa conducere, supraveghere şi control al procurorului, ceea ce dă expresie prevederilor art. 131 alin. (3) din Constituţie, potrivit cărora parchetele conduc şi supraveghează activitatea de cercetare penală a poliţiei judiciare, în condiţiile legii. În plus, normele criticate se aplică în mod egal tuturor celor vizaţi de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare, astfel încât nu se poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi art. 16 din Legea fundamentală.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 217 alin. 4 din Codul de procedură penală şi ale art. 10 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie invocată de Florica Şeicaru în Dosarul nr. 1.106/312/2008 al Judecătoriei Slobozia.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește