DECIZIE nr. 216 din 7 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 15 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 15 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Total Freight Transport” – S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 1.891/2005 al Tribunalului Călăraşi.La apelul nominal răspunde Autoritatea Rutieră Română – Agenţia Călăraşi, prin consilier juridic, lipsă fiind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Autorităţii Rutiere Române – Agenţia Călăraşi solicită respingerea excepţiei, arătând, în esenţă, că scopul normei legale criticate este acela de a preveni accidentele rutiere şi de a asigura o exploatare raţională a forţei de muncă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că susţinerile autorului excepţiei privesc aspecte de fapt, ceea ce excede sferei controlului de constituţionalitate. Pe fond, se arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 decembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 1.891/2005, Tribunalul Călăraşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 15 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Total Freight Transport” – S.R.L. din Constanţa într-un litigiu având ca obiect soluţionarea recursului împotriva unei sentinţe prin care s-a respins plângerea formulată de autorul excepţiei împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei prevăzute de textul de lege menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 şi 41.Autorul excepţiei apreciază că neexistând spaţii special amenajate – parcări -, obligaţia legală cu privire la respectarea unor timpi de conducere, a timpului de odihnă şi a celui de repaus nu poate fi respectată. Astfel, se consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă accesul liber la justiţie, întrucât instanţa care va examina plângerea sa nu va avea posibilitatea să o admită din moment ce legea sancţionează, indiferent dacă există sau nu posibilitatea respectării ei. Totodată, se apreciază că este îngrădit şi dreptul la muncă al operatorului de transport rutier, întrucât după un anumit număr de astfel de sancţiuni se poate ajunge la suspendarea şi ulterior la anularea licenţei de transport a acestuia.Tribunalul Călăraşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În argumentarea acestei opinii se apreciază că autorul excepţiei este nemulţumit de faptul că pe drumurile publice nu există spaţii special amenajate – parcări – pentru a putea fi respectat timpul de conducere, cel de odihnă şi cel de repaus, ceea ce însă nu impietează asupra constituţionalităţii textului de lege criticat.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 10 lit. b) şi ale art. 15 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 466/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003. Curtea observă că dispoziţiile art. 15 lit. e) au fost modificate prin Ordonanţa Guvernului nr. 55/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 17/2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 335/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005. Astfel, dispoziţiile legale criticate au următorul cuprins:– Art. 10 lit. b): "Conducătorii auto au următoarele obligaţii:[…]b) să respecte perioadele de conducere, de odihnă şi de repaus stabilite prin prezenta ordonanţă;"; … – Art. 15 lit. e): "(1) Constituie contravenţii, în măsura în care, potrivit legii penale, nu sunt considerate infracţiuni, şi se sancţionează ca atare următoarele fapte: […]e) nerespectarea timpului de conducere, a pauzelor şi a perioadelor de odihnă şi de repaus ale conducătorilor auto sau nerespectarea prevederilor privind organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili;". … Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 41 privind dreptul la muncă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:În esenţă, autorul excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât obligaţia legală cu privire la respectarea unor timpi de conducere, a timpului de odihnă şi a celui de repaus nu poate fi îndeplinită având în vedere inexistenţa unor spaţii special amenajate pentru ca autovehiculele să poată fi parcate corespunzător.Curtea constată că textele legale criticate nu încalcă accesul liber la justiţie, atât timp cât, împotriva sancţiunilor contravenţionale aplicate, persoana interesată se poate plânge instanţei judecătoreşti, beneficiind de toate garanţiile procesuale, în condiţiile prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.Curtea reţine că dispoziţiile art. 41 din Constituţie nu au incidenţă în cauză, dreptul la muncă fiind exclusiv unul care se circumscrie persoanelor fizice, în nici un caz celor juridice, precum operatorii de transport rutier.Totodată, Curtea reţine că nu intră în competenţa sa analizarea susţinerilor autorului excepţiei cu privire la unele situaţii de fapt, întrucât instanţa de contencios constituţional se pronunţă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, numai în drept asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 lit. b) şi ale art. 15 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Total Freight Transport” – S.R.L. din Constanţa în Dosarul nr. 1.891/2005 al Tribunalului Călăraşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește