DECIZIE nr. 216 din 3 iulie 2001

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 15/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 678 din 26 octombrie 2001
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
Acte referite de acest act:

SECTIUNE ACTREFERA PEACT NORMATIV
ActulREFERIRE LAHG 173 18/01/2001
ActulREFERIRE LAHG 12 04/01/2001
ActulRESPINGE NECONSTITUTIONALITATEALEGE 31 03/04/2000 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE 26 24/04/1996 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE 26 24/04/1996 ART. 9
ActulREFERIRE LALEGE 26 24/04/1996 ART. 64
ActulREFERIRE LALEGE 26 24/04/1996 ART. 66
ActulREFERIRE LACODUL SILVIC 24/04/1996 ART. 1
ActulREFERIRE LACODUL SILVIC 24/04/1996 ART. 9
ActulREFERIRE LACODUL SILVIC 24/04/1996 ART. 64
ActulREFERIRE LACODUL SILVIC 24/04/1996 ART. 66
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 1
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 2
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 3
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 12
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 23
ActulREFERIRE LALEGE (R) 47 18/05/1992 ART. 24
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 41
ActulREFERIRE LACONSTITUTIE 21/11/1991 ART. 134
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romfunghi” – S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 226/2001 al Judecătoriei Campeni, judeţul Alba.La apelul nominal a răspuns consilier juridic Radu Calin Toma pentru Direcţia silvică Alba Iulia, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul părţii prezente solicita respingerea excepţiei, arătând ca activitatea de avizare a centrelor sau a punctelor volante de achiziţie a produselor specifice fondului forestier, desfăşurată de unităţi silvice teritoriale cu atribuţii de serviciu public, organizate ca instituţii publice cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, are drept scop conservarea, protejarea şi dezvoltarea fondului forestier.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca emiterea de norme de aplicare a legii de către autorităţile competente nu încalcă dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 22 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 226/2001, Judecătoria Campeni, judeţul Alba, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romfunghi” – S.R.L. din Arad.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arata ca dispoziţia legală criticata încalcă prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, referitoare la obligaţia statului de a asigura "libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;". Se arata în acest sens ca sancţionarea contravenţională a infiintarii centrelor sau punctelor de achiziţie a ciupercilor şi fructelor de padure fără avizul unităţilor silvice "permite şi încurajează poziţia de monopol a Regiei Naţionale a Pădurilor, reprezentată de unităţile silvice teritoriale", care desfăşoară activităţi economice în interes propriu, printre care şi colectarea, achiziţionarea şi valorificarea fructelor de padure. Întrucât legea nu prevede criteriile de acordare a avizelor pentru înfiinţarea centrelor sau punctelor de achiziţie a fructelor de padure, direcţiile silvice au posibilitatea sa acorde sau sa refuze acordarea avizelor respective în mod discretionar, arbitrar sau chiar abuziv, practicând o concurenta neloială, fapt stabilit şi de Consiliul Concurentei. Se mai arata ca aceasta practica a unităţilor silvice nu permite altor agenţi economici valorificarea tuturor factorilor de producţie nici în cazul în care recoltarea fructelor de padure se face de pe alte terenuri decât cele aflate în administrarea Regiei Naţionale a Pădurilor.Judecătoria Campeni, exprimandu-şi opinia, considera ca dispoziţiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000 sunt neconstituţionale, incalcand prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât obligaţia obţinerii avizului unităţii silvice teritoriale „fără a se prevedea în nici un fel criteriile de acordare a avizelor, precum şi cerinţele care trebuie îndeplinite de solicitanţi, conferă unităţilor silvice teritoriale […] o poziţie de monopol, asigurându-le posibilitatea sa procedeze în mod arbitrar şi discretionar la eliminarea concurentei”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, "ci, dimpotriva, reprezintă tocmai dispoziţii legale menite să asigure îndeplinirea acestei obligaţii a statului". Se arata în continuare ca sancţionarea contravenţională a infiintarii sau funcţionarii fără avizul unităţii silvice teritoriale a centrelor sau a punctelor volante ori permanente de achiziţie a produselor specifice fondului forestier se face "în scopul conservării, protejării şi dezvoltării fondului forestier, al exploatării rationale a pădurilor şi a produselor specifice fondului forestier". Sub acest aspect dispoziţiile legale criticate "sunt în deplina concordanta cu prevederile cuprinse la art. 1, art. 4, art. 64 alin. 2 şi art. 66 alin. 1 din Codul silvic – Legea nr. 26/1996, potrivit cărora pădurile şi terenurile destinate impaduririi constituie, indiferent de natura dreptului de proprietate, fondul forestier naţional, iar proprietarii acestora au obligaţia de a le gospodari în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia mediului. Prin urmare, dreptul de proprietate asupra fondului forestier nu poate fi exercitat decât cu respectarea dispoziţiilor legale care îi determina conţinutul şi limitele, în conformitate cu prevederile art. 41 alin. (1) din Constituţia României”. Se mai arata ca, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 173/2001 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor şi Hotărârii Guvernului nr. 12/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, avizarea infiintarii centrelor sau punctelor volante de achizitionare a produselor specifice fondului forestier nu se face de către direcţiile silvice, ci de un „serviciu public, respectiv inspectoratele teritoriale de regim silvic şi cinegetic, organizate ca instituţii publice cu personalitate juridică în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată. Dispoziţiile cuprinse la lit. h) a art. 2 din Legea nr. 31/2000 prevăd ca „înfiinţarea sau funcţionarea de centre sau puncte volante ori permanente de achiziţie a ciupercilor şi fructelor de padure, precum şi a altor produse specifice fondului forestier, fără avizul unităţii silvice teritoriale” constituie contravenţie silvică. Aceste dispoziţii legale sunt în concordanta cu reglementările privind aplicarea unitară a regimului silvic asupra terenurilor din fondul forestier naţional, în scopul conservării, protejării şi dezvoltării fondului forestier, al exploatării rationale a pădurilor şi a produselor specifice acestora, cu respectarea regulilor privind protecţia mediului.În acest sens Codul silvic – Legea nr. 26/1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 93 din 8 mai 1996, prevede la art. 64 alin. 2 ca „Proprietarii de păduri şi de alte terenuri din fondul forestier proprietate privată au obligaţia să le gospodareasca în conformitate cu regimul silvic şi cu regulile privind protecţia mediului”, iar potrivit art. 9 alin. 3 din acelaşi cod „Elaborarea normelor ce constituie regimul silvic revine autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultura, care exercită şi controlul aplicării acestui regim”. Regimul silvic cuprinde norme referitoare la exploatarea, circulaţia şi valorificarea tuturor produselor specifice fondului forestier. Curtea mai retine ca dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, întrucât nu instituie poziţie de monopol în favoarea unităţilor silvice şi nici nu inlatura concurenta altor agenţi economici. Eliberarea avizelor pentru înfiinţarea sau funcţionarea de centre sau puncte volante ori permanente de achiziţie a ciupercilor şi fructelor de padure nu depinde de voinţa unităţilor silvice care desfăşoară activităţi comerciale de aceeaşi natură.Potrivit prevederilor art. 13 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 12/2001 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 10 ianuarie 2001, „Inspectoratele silvice teritoriale pentru controlul aplicării regimului silvic trec în subordinea Ministerului Agriculturii, Alimentaţiei şi Pădurilor şi se reorganizează ca inspectorate teritoriale de regim silvic şi cinegetic, instituţii publice cu personalitate juridică, finanţate de la bugetul de stat”. Rezultă deci ca atribuţiile de autoritate publică nu mai sunt îndeplinite de direcţiile silvice din subordinea Regiei Naţionale a Pădurilor.Hotărârea Guvernului nr. 173/2001 privind reorganizarea Regiei Naţionale a Pădurilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 29 ianuarie 2001, prevede la art. 5 alin. (1) din anexa nr. 1 „Regulament privind organizarea şi funcţionarea Regiei Naţionale a Pădurilor” ca în obiectul de activitate al acestei regii intra şi actionarea „pentru apărarea, conservarea şi dezvoltarea durabila a fondului forestier proprietate publică a statului, pe care îl administrează […], pentru recoltarea şi valorificarea, prin acte şi fapte de comerţ, a produselor specifice fondului forestier, potrivit prevederilor legale, în condiţii de eficienta economică”. Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol produsele specifice fondului forestier cuprind şi „fructele de padure, seminţele forestiere, ciupercile comestibile din flora spontana, plantele medicinale şi aromatice, rasina şi altele similare”. De altfel, din ansamblul reglementărilor legale rezultă ca Regia Naţionala a Pădurilor şi unităţile sale exercita activităţi comerciale cu produsele respective numai în fondul forestier proprietate publică a statului, pe care îl administrează.Curtea mai retine ca în soluţionarea unor litigii condiţiile în care s-a acordat ori s-a refuzat acordarea avizului pentru înfiinţarea sau funcţionarea unor centre ori puncte de achiziţie a produselor specifice fondului forestier constituie probleme de fapt a căror stabilire intră în competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti, ca şi determinarea existenţei ori inexistentei tuturor elementelor răspunderii contravenţionale, inclusiv a vinovatiei. Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992, republicată, „Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei”.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. h) din Legea nr. 31/2000 privind stabilirea şi sancţionarea contravenţiilor silvice, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Romfunghi” – S.R.L. din Arad în Dosarul nr. 226/2001 al Judecătoriei Campeni, judeţul Alba.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Cristina Radu––––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x