DECIZIE nr. 216 din 14 aprilie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstitu-ţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004, dispoziţii prin care a fost abrogat art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată de Constantin Cotmeanu, Dorina Olaru şi Tudora Iorga în Dosarul nr. 132/2005 al Tribunalului Constanţa – Secţia penală.La apelul nominal răspunde Vasile Bujor, personal, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, partea Vasile Bujor solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, şi arată că instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate, statuând prin Decizia nr. 555 din 16 decembrie 2004 că acestea sunt constituţionale. Apreciază că în cauză nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 ianuarie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 132/2005, Tribunalul Constanţa – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor articolului unic din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004, dispoziţii prin care a fost abrogat art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de către Constantin Cotmeanu, Dorina Olaru şi Tudora Iorga, cu ocazia soluţionării recursului declarat împotriva încheierii de şedinţă din data de 17 ianuarie 2005 prin care s-a dispus respingerea cererii de recuzare a unui judecător, cerere formulată de părţile civile.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că este neconstituţională abrogarea art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, aceasta contravenind dispoziţiilor art. 11 alin. (2), art. 115 alin. (5) şi (6), art. 126 alin. (2) şi ale art. 129 din Constituţie. Arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004, prin care au fost abrogate dispoziţiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, afectează regimul unei instituţii fundamentale a statului, precum şi un drept şi o libertate fundamentală a cetăţeanului, şi anume accesul liber la justiţie. Competenţa instanţelor de judecată este stabilită prin lege, potrivit art 126 din Constituţie, dar în cazul acesta competenţa instanţei de judecată a fost reglementată printr-o ordonanţă de urgenţă care nu a fost supusă ratificării Parlamentului, iar nu printr-o lege, ceea ce este neconstituţional.Tribunalul Constanţa – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că, în raport cu principiul celerităţii actului de justiţie, calea de atac a recursului împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare a unui judecător nu conduce decât la tergiversarea nejustificată a cauzei în condiţiile în care părţile au la dispoziţie calea de atac a apelului şi cea a recursului împotriva soluţiilor instanţei de fond. De altfel, unul dintre cazurile în care se poate face recurs este şi acela în care a existat un caz de incompatibilitate a membrilor completului instanţei de fond, potrivit art. 385^9 din Codul de procedură penală. Acordarea unei căi de atac pentru fiecare încheiere pronunţată în cursul judecăţii conduce la posibilitatea exercitării în mod abuziv a drepturilor procesuale de către părţile interesate, iar raţiunea pentru care legiuitorul a dispus abrogarea art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală se corelează cu normele europene în materie, potrivit cărora procesele trebuie soluţionate într-un termen rezonabil.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia ridicată.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În ceea ce priveşte susţinerea potrivit căreia Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004, prin care se abrogă dispoziţiile art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, încalcă dispoziţiile art. 11 alin. (2), art. 115 alin. (5) şi (6) şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, apreciază că aceste articole nu sunt pertinente în soluţionarea cauzei. De asemenea, arată că nu poate fi reţinută nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 încalcă prevederile art. 129 din Legea fundamentală. Prin abrogarea art. 52 alin. 7 din Codul de procedură penală, încheierea prin care se respinge cererea de recuzare poate fi atacată o dată cu fondul ori cu sentinţa sau decizia recurată, astfel că nu se poate reţine susţinerea potrivit căreia s-ar încălca prevederile art. 129 din Constituţie.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 faţă de art. 129 şi art. 126 alin. (2) din Constituţie, arată că aceasta nu poate fi reţinută, deoarece suprimarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare se justifică prin necesitatea descurajării exercitării abuzive a acestei căi de atac şi nu este de natură să prejudicieze în vreun fel părţile în proces în condiţiile în care, prin încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu se soluţionează însuşi procesul, iar împotriva hotărârii ce urmează a se da după judecarea cauzei părţile au deschise căile de atac prevăzute de lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, aprobată prin Legea nr. 548/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.164 din 8 decembrie 2004. Textul de lege criticat are următorul conţinut:"Articol unic. – Alineatul 7 al articolului 52 din Codul de procedură penală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78 din 30 aprilie 1997, cu modificările şi completările ulterioare, se abrogă."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 11 alin. (2), art. 115 alin. (5) şi (6), art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 11 alin. (2): "Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.";– Art. 115 alin. (5) şi (6): "(5) Ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României. Camerele, dacă nu se află în sesiune, se convoacă în mod obligatoriu în 5 zile de la depunere sau, după caz, de la trimitere. Dacă în termen de cel mult 30 de zile de la depunere, Camera sesizată nu se pronunţă asupra ordonanţei, aceasta este considerată adoptată şi se trimite celeilalte Camere care decide de asemenea în procedură de urgenţă. Ordonanţa de urgenţă cuprinzând norme de natura legii organice se aprobă cu majoritatea prevăzută la articolul 76 alineatul (1).(6) Ordonanţele de urgenţă nu pot fi adoptate în domeniul legilor constituţionale, nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile, libertăţile şi îndatoririle prevăzute de Constituţie, drepturile electorale şi nu pot viza măsuri de trecere silită a unor bunuri în proprietate publică."; … – Art. 126 alin. (2): "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege.";– Art. 129: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 555 din 16 decembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, Curtea a reţinut că suprimarea căii de atac împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare – măsură adoptată de legiuitor prin dispoziţia legală atacată – se justifică prin necesitatea descurajării exercitării abuzive a acestei căi de atac şi nu este de natură să prejudicieze în vreun fel părţile în proces în condiţiile în care, prin încheierea de respingere a cererii de recuzare, nu se soluţionează însuşi procesul, iar împotriva hotărârii ce urmează a se da după judecarea cauzei părţile au deschise căile de atac prevăzute de lege. S-a statuat, de asemenea, că abrogarea dispoziţiilor ce prevedeau posibilitatea atacării cu recurs, în termen de 48 de ore din momentul pronunţării, a încheierii prin care s-a respins recuzarea nu constituie un act de împiedicare a liberului acces la justiţie, deoarece încheierea de respingere a recuzării este pronunţată chiar de o instanţă de judecată, adică de un organ de justiţie, dispoziţia legală atacată având drept consecinţă tocmai scurtarea duratei procesului şi deci judecarea cauzei într-un termen rezonabil.De asemenea, Curtea a reţinut ca neîntemeiată susţinerea privind încălcarea dispoziţiilor art. 126 şi 129 din Constituţie, care prevăd că procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti sunt prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii, deoarece din chiar cuprinsul acestor dispoziţii constituţionale rezultă libertatea legiuitorului de a institui şi de a reveni asupra reglementării unor căi de atac, desigur, cu respectarea celorlalte norme şi principii ale Legii fundamentale.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale deoarece în acest caz competenţa instanţei de judecată a fost reglementată printr-o ordonanţă de urgenţă care nu a fost supusă ratificării Parlamentului, iar nu printr-o lege, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 115 alin. (5) şi (6), Curtea a constatat că nici aceasta nu poate fi reţinută. Astfel, Curtea prin aceeaşi decizie a constatat că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 a fost depusă spre dezbatere la Senat la data de 30 iunie 2004 şi a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 1 iulie 2004, fiind respectate întru totul dispoziţiile art. 115 alin. (5) din Constituţie, care prevăd că „ordonanţa de urgenţă intră în vigoare numai după depunerea sa spre dezbatere în procedură de urgenţă la Camera competentă să fie sesizată şi după publicarea ei în Monitorul Oficial al României”.Soluţia adoptată şi considerentele deciziei citate sunt valabile şi în prezenta cauză, întrucât nu au apărut elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală, excepţie ridicată de Constantin Cotmeanu, Dorina Olaru şi Tudora Iorga în Dosarul nr. 132/2005 al Tribunalului Constanţa – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 aprilie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu_____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește