DECIZIE nr. 216 din 13 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 13.479/2005 al Judecătoriei Constanţa.La apelul nominal se prezintă partea Eugenia Tudorache, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Partea prezentă susţine admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât în cazul cererilor de despăgubire sau de restituire a bunurilor preluate abuziv în timpul regimului comunist nu poate opera termenul de prescripţie instituit de Decretul nr. 167/1958, ci este necesară o repunere în termen în vederea dobândirii drepturilor cuvenite.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, deoarece instanţa pretinde completarea textului de lege criticat şi lămurirea unor aspecte ce ţin de competenţa sa exclusivă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 13 noiembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 13.479/2005, Judecătoria Constanţa a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate Judecătoria Constanţa susţine că recunoaşterea prin lege a dreptului la despăgubiri pentru anumite bunuri preluate abuziv în timpul regimului comunist, cu excluderea altora, constituie o soluţie legislativă discriminatorie. Cu toate că nu se poate extinde aplicabilitatea legilor speciale de reparaţie unor bunuri neprevăzute în acestea, eliminarea discriminării arbitrare este posibilă şi se impune prin înlăturarea incidenţei normelor privind prescripţia extinctivă în cazul tuturor preluărilor abuzive de bunuri, fapt ce ar da posibilitatea tuturor păgubiţilor de a formula în justiţie acţiuni în revendicare.Prin urmare, dispoziţiile art. 1, ale art. 3 şi ale art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată şi ale art. 46 privind dreptul la moştenire, în măsura în care sunt aplicabile şi cererilor privind acordarea de despăgubiri pentru bunurile preluate în perioada regimului comunist.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 1, ale art. 3 şi ale art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 nu contravin prevederilor constituţionale invocate, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1, ale art. 3 şi ale art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958, care au următorul conţinut:– Art. 1: "Dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.Odată cu stingerea dreptului la acţiune privind un drept principal se stinge şi dreptul la acţiune privind accesorii.Orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei este nulă.";– Art. 3: "Termenul prescripţiei este de 3 ani.";– Art. 8 alin. 1: "Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor, ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 46 privind dreptul la moştenire, precum şi ale art. 154 alin. (1) referitoare la conflictul temporal de legi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că recunoaşterea, prin lege, a dreptului la despăgubiri numai pentru anumite bunuri preluate abuziv în timpul regimului comunist reprezintă o opţiune a legiuitorului, care este în concordanţă cu caracterul reparator al acestei legi, pe de o parte, şi care ţine de politica legislativă fiscală a statului, pe de altă parte. Mai mult, această opţiune este în deplină concordanţă cu prevederile art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite de lege.Însă Curtea observă că neconstituţionalitatea textelor de lege criticate este dedusă exclusiv din modul de aplicare a prevederilor legale privind prescripţia extinctivă în cauza aflată pe rolul instanţei. Astfel, motivele invocate în susţinerea excepţiei demonstrează că, în realitate, obiectul criticii îl constituie această operaţiune, pe care Curtea ar urma să o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activităţii de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională fiind competentă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe numai asupra problemelor de drept, „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1, art. 3 şi art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 13.479/2005 al Judecătoriei Constanţa.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește