DECIZIE nr. 215 din 15 mai 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal



Costica Bulai – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicată de Ilie Barbu în Dosarul nr. 27/2003 al Judecătoriei Medias.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, sustinand ca textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, deoarece egalitatea în drepturi presupune acelaşi regim sanctionator pentru situaţii asemănătoare, iar nu distincte, cum este cazul liberării condiţionate şi al suspendării condiţionate a executării pedepsei, cum s-a făcut referire în motivarea excepţiei. Totodată, susţine că nu sunt relevante în cauza dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 13 februarie 2003, pronunţată în Dosarul nr. 27/2003, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, ridicată de Ilie Barbu, inculpat în acel dosar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale menţionate sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 20 raportate la cele ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil şi la egalitatea armelor, precum şi prevederilor art. 24 referitoare la dreptul la apărare. Se motiveaza ca, potrivit textului art. 83 din Codul penal, revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei are loc fără discuţie şi fără ca instanţa să poată aprecia dacă, faţă de împrejurări, se impune sau nu revocarea măsurii, asa cum se prevede prin art. 61 din Codul penal, în cazul revocării liberării condiţionate. Aceasta constituie, în opinia autorului excepţiei, o inegalitate de tratament, fiind afectat totodată şi dreptul la apărare.Judecătoria Medias apreciază ca dispoziţiile art. 83 din Codul penal nu intră în contradictie cu art. 16, 20 şi 24 din Constituţie. Faptul ca norma penală în discuţie are caracter imperativ, şi nu dispozitiv ca în cazul art. 61 din Codul penal, nu este de natura sa atragă existenta unor discriminări, deoarece suspendarea condiţionată este o alta instituţie decât aceea a liberării condiţionate, măsura ce se poate acorda numai după executarea unei fracţiuni de pedeapsa, în timp ce suspendarea condiţionată a executării pedepsei se bazează pe încrederea în posibilitatea îndreptării condamnatului şi pe punerea lui la încercare în acest scop. Regimul aplicării celor două măsuri este diferit şi la fel sunt şi consecinţele. Egalitatea în drepturi şi de tratament nu presupune acelaşi regim sanctionator stabilit de cele doua instituţii, ci egalitatea în aplicarea legii penale şi respectarea drepturilor procesuale ale părţilor, indiferent de calitatea lor. Egalitatea de sanse, la care se referă art. 6 din convenţie, trebuie raportată la elementele prevăzute pentru o mai buna administrare a justiţiei, şi nu la specificul reglementărilor din legea interna, iar eventualele neconcordante ţin de aplicarea legii.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Guvernul considera ca excepţia este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu creează nici privilegii, nici discriminări, neincalcand vreunul dintre criteriile egalităţii în drepturi, enumerate în art. 4 din Constituţie. Se mai arata că nu se poate susţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 83, prin raportare la art. 61 din Codul penal, deoarece cele doua articole prevăd măsuri diferite pentru situaţii diferite. În cazul săvârşirii din nou a unei infracţiuni, la condamnarea condiţionată problema revocării măsurii se pune altfel decât la suspendare. În primul caz condamnatul executase o parte din pedeapsa, iar în cazul suspendării condamnatul nu numai că nu a executat pedeapsa, dar nici nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile pentru care instanţa a dispus iniţial suspendarea executării pedepsei, şi anume cea referitoare la scop [art. 81 alin. 1 lit. c) din Codul penal].Avocatul Poporului arata, de asemenea, ca neconstituţionalitatea art. 83 din Codul penal faţă de art. 16 din Constituţie nu poate fi reţinută, întrucât liberarea condiţionată şi suspendarea executării pedepsei reprezintă instituţii care aparţin unor procese diferite de individualizare a pedepsei. Instituţiile în cauza se aseamana numai în aparenta, prin faptul ca, în cazul suspendării condiţionate, pedeapsa aplicată nu se mai executa, iar la liberarea condiţionată nu se mai executa restul de pedeapsa. În realitate, acestea diferă şi nu pot forma obiect de comparatie în vederea justificarii inegalitatii de tratament juridic între cele două categorii de condamnaţi. Egalitatea în drepturi şi de tratament presupune acelaşi regim sanctionator pentru situaţii asemănătoare, iar nu distincte, cum este cazul celor două instituţii. Inegalitatea reală, care rezultă din aceasta diferenţa, poate justifica reguli distincte, în funcţie de scopul legii care le conţine. În ceea ce priveşte neconstituţionalitatea art. 83 din Codul penal faţă de art. 24 din Constituţie, se arata că nu se încalcă dreptul la apărare, întrucât inculpatul are posibilitatea de a-şi valorifica pretenţiile prin toate drepturile procesuale oferite de lege: de a avea un avocat, de a exercita căile de atac prevăzute de lege, de a ridica excepţii procesuale, de a propune şi administra probe noi. Nu sunt incalcate nici prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece nu se poate susţine ca prin revocarea suspendării condiţionate, în cazul săvârşirii unor noi infracţiuni, se încalcă dreptul persoanei la judecarea cauzei în mod public şi echitabil, într-un termen rezonabil, de o instanţa independenta şi impartiala.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 83 din Codul penal, conform cărora: "Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanţa revoca suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.Revocarea suspendării pedepsei nu are loc însă, dacă infracţiunea săvârşită ulterior a fost descoperită după expirarea termenului de încercare.Dacă infracţiunea ulterioară este săvârşită din culpa, se poate aplica suspendarea condiţionată a executării pedepsei chiar dacă infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei. În acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendări.La stabilirea pedepsei pentru infracţiunea săvârşită după rămânerea definitivă a hotărârii de suspendare nu se mai aplica sporul prevăzut de lege pentru recidiva."Autorul excepţiei susţine ca aceste dispoziţii, care permit instanţei sa dispună revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, fără sa examineze împrejurările care au determinat situaţia creata şi fără a-i da posibilitatea să se apere, sunt neconstituţionale, incalcand prevederile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în faţa legii, ale art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi ale art. 20 cu raportare la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la dreptul la un proces echitabil. Se afirma ca, prin dispoziţiile criticate, condamnatul cu suspendarea executării este discriminat, în ceea ce priveşte revocarea măsurii, în comparatie cu condamnatul liberat condiţionat.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca este neîntemeiată.Curtea retine ca dispoziţiile art. 83 din Codul penal nu aduc atingere prevederilor constituţionale privind egalitatea în faţa legii, deoarece dispoziţia legală criticata nu stabileşte discriminări, ci instituie un tratament juridic egal pentru toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie, fără nici o deosebire. Rezultă că nu se poate vorbi de încălcarea egalităţii în faţa legii, câtă vreme condamnatul cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei se afla într-o situaţie juridică diferita de aceea a liberatului condiţionat.Este, totodată, nefondata critica pe care autorul excepţiei o face cu privire la încălcarea dreptului la apărare, prevăzut de art. 24 din Constituţie, întrucât, potrivit dispoziţiilor art. 83 alin. 1 din Codul penal, instanţa dispune revocarea suspendării numai după ce condamnatul a fost judecat şi condamnat definitiv pentru infracţiunea săvârşită şi descoperită în cursul termenului de încercare al suspendării condiţionate. Prin urmare, condamnatul a avut posibilitatea să-şi facă toate apărările în cursul acestui proces, astfel încât referirile autorului excepţiei la caracterul categoric al dispoziţiei de revocare, la încălcarea dreptului la apărare şi la procesul echitabil sunt lipsite de temei. Astfel fiind, nu se poate susţine nici încălcarea dispoziţiilor art. 20 din Legea fundamentală cu raportare la prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Criticile de neconstituţionalitate fiind neintemeiate, excepţia urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi (6) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 din Codul penal, excepţie ridicată de Ilie Barbu în Dosarul nr. 27/2003 al Judecătoriei Medias.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 15 mai 2003.PREŞEDINTE,prof. univ. dr. COSTICA BULAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește