DECIZIE nr. 215 din 13 martie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorAntonia Constantin – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tarsin Com” – S.R.L. din Vicovu de Sus în Dosarul nr. 551/2006 al Judecătoriei Aleşd.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, făcând referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 9 octombrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 551/2006, Judecătoria Aleşd a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tarsin Com” S.R.L. din Vicovu de Sus cu prilejul soluţionării plângerii contravenţionale formulate împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria AIR nr. 0033309 din 21 iunie 2005, încheiat de Autoritatea Rutieră Română – A.R.R. din Bihor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 contravin art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât prevăd sancţionarea contravenţională a operatorului de transport rutier pentru necompletarea pe diagramă a datelor de identificare ale conducătorilor auto şi ale vehiculului în cazul în care vehiculul nu este dotat cu tahograf digital, sarcină ce revine conducătorului auto. Astfel, operatorul de transport răspunde pentru fapta altuia fără a fi cauzat cuiva vreun prejudiciu.Judecătoria Aleşd apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că dispoziţiile legale criticate nu contravin prevederilor constituţionale, aşa cum a statuat şi Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 sunt constituţionale. Astfel, arată că dispoziţiile legale supuse controlului de constituţionalitate se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea de sesizare, îl constituie dispoziţiile art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, publicată în Monitorul Oficial la României, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, aprobată prin Legea nr. 466/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 837 din 25 noiembrie 2003.Din notele scrise ale autorului excepţiei rezultă însă că obiectul criticii de neconstituţionalitate îl constituie prevederile alin. (1) lit. c) al art. 16 din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002. Aceste prevederi au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât, în conformitate cu art. 16 alin. (1) lit. c), autorul excepţiei a fost sancţionat cu amendă pentru fapta contravenţională prevăzută de art. 15 lit. g) din ordonanţă.Aşa fiind, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, dispoziţii care au fost modificate prin articolul unic pct. 9 din Legea nr. 335/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 55/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.101 din 7 decembrie 2005.Textul de lege criticat are următoarea redactare: "Contravenţiile prevăzute la art. 15 se sancţionează după cum urmează: […]c) cele de la lit. c), g) şi h), cu amendă de la 1.500 lei (RON) la 2.000 lei (RON), aplicabilă operatorului de transport rutier;". … În opinia autorului excepţiei dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aspecte asemănătoare celor invocate de autorul excepţiei au mai fost analizate şi prin Decizia nr. 125 din 16 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 192 din 1 martie 2006, şi Decizia nr. 520 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 19 ianuarie 2005, precum şi prin Decizia nr. 400 din 9 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 485 din 5 iunie 2006, când instanţa de contencios constituţional a reţinut că sancţionarea operatorului de transport pentru nerespectarea unei obligaţii ce revine conducătorului auto este justificată prin raportul de prepuşenie existent între operatorul auto şi angajatul acestuia, raport în virtutea căruia comitentul are posibilitatea şi obligaţia de a impune conducătorului auto respectarea dispoziţiilor legale privind organizarea timpului de muncă.De asemenea, prin deciziile amintite Curtea a constatat că operatorul de transport care suferă pagube cauzate de conducătorul auto se poate întoarce împotriva acestuia din urmă pentru recuperarea pagubelor.Aşa fiind, nu poate fi reţinută nici critica autorului excepţiei potrivit căreia textul de lege criticat ar crea o situaţie privilegiată conducătorului auto în raport cu operatorul de transport, contravenind astfel principiului constituţional al egalităţii în drepturi.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din Ordonanţa Guvernului nr. 17/2002 privind stabilirea perioadelor de conducere şi a perioadelor de odihnă ale conducătorilor vehiculelor care efectuează transporturi rutiere şi organizarea timpului de muncă al lucrătorilor mobili în transportul rutier de mărfuri şi persoane, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Tarsin Com” – S.R.L. din Vicovu de Sus în Dosarul nr. 551/2006 al Judecătoriei Aleşd.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 martie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește