DECIZIE nr. 214 din 7 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (3) fraza finală, ale art. 84 alin. (2) fraza finală şi ale art. 85 alin. (1) prima frază şi a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (3) fraza finală, ale art. 84 alin. (2) fraza finală şi ale art. 85 alin. (1) prima frază şi a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Kenan Kaya în Dosarul nr. 3.357/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza aflându-se în stare de judecată, Curtea acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 3.357/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (3), ale art. 84 alin. (2) şi ale art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România. Excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată de Kenan Kaya într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva măsurii de declarare ca indezirabil a acestuia.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile art. 83 alin. (3) fraza finală şi ale art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 contravin, în principal, dispoziţiilor art. 21 şi celor ale art. 126 din Constituţie, precum şi celor ale art. 8 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, iar subsecvent prevederilor constituţionale ale art. 18, 22, 23 şi 24 şi celor convenţionale ale art. 2, 3 şi 5. De asemenea, se consideră că prevederile de lege criticate încalcă şi dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi pe cele ale art. 14 din convenţia amintită, întrucât instituie o discriminare pe criteriul cetăţeniei în exercitarea şi apărarea drepturilor consacrate de art. 21, 24 şi 126 alin. (6) din Constituţie şi de art. 6, 8 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 85 alin. (1) prima frază şi a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, autorul excepţiei susţine că sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 11, 18, 21 şi 24, prin raportare la cele ale art. 22, 23, 24 şi 53 din Constituţie, precum şi dispoziţiilor art. 1, 5, 6 şi 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, prin raportare la cele ale art. 2, 3, 5, 8 şi 14 din aceeaşi convenţie.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 83 alin. (3) fraza finală şi ale art. 85 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 este neîntemeiată. Referitor la prevederile art. 84 alin. (2) din ordonanţă consideră că, „în măsura în care judecătorul învestit cu soluţionarea cererii nu are acces la datele şi informaţiile care constituie motivele ordonanţei de declarare a străinului ca indezirabil şi la dovezile relevante, liberul acces la justiţie ar putea fi golit de conţinut”.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul susţine că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, invocând considerentele reţinute de Curtea Constituţională în motivarea Deciziei nr. 342 din 16 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 28 octombrie 2003. Totodată, arată că prin Hotărârea din 5 octombrie 2000, pronunţată în Cauza Maaouia împotriva Franţei, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că „deciziile privind intrarea, şederea şi expulzarea străinilor nu privesc drepturile şi obligaţiile civile ale reclamantului şi nici acuzaţii de natură penală, în sensul art. 6 paragraful 1 din Convenţie, în consecinţă, art. 6 paragraful 1 nu este aplicabil cauzei”.Avocatul Poporului apreciază că excepţia este neîntemeiată. Arată că textele de lege criticate sunt conforme atât prevederilor constituţionale, cât şi celor convenţionale invocate de autorul excepţiei, precizând însă că prevederile art. 52 alin. (2) din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 83 alin. (3) fraza finală, ale art. 84 alin. (2) fraza finală şi ale art. 85 alin. (1) prima frază şi a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 8 martie 2004. Prevederile de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 83 alin. (3) fraza finală: "[…] Atunci când declararea străinului ca indezirabil se întemeiază pe raţiuni de siguranţă naţională, în conţinutul ordonanţei nu vor fi menţionate motivele care stau la baza acestei decizii.";– Art. 84 alin. (2) fraza finală: "[…] Asemenea date şi informaţii nu pot fi, sub nici o formă, direct sau indirect, aduse la cunoştinţa străinului declarat indezirabil.";– Art. 85 alin. (1) prima frază şi a doua: "Ordonanţa de declarare ca indezirabil poate fi atacată de străinul împotriva căruia a fost dispusă, în termen de 5 zile lucrătoare de la data comunicării, la Curtea de Apel Bucureşti. Instanţa se pronunţă în termen de 3 zile de la data primirii cererii. […]"În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate textele de lege criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 11 – "Dreptul internaţional şi dreptul intern", ale art. 16 alin. (1) referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 18 – "Cetăţenii străini şi apatrizii", ale art. 21 – "Accesul liber la justiţie", ale art. 22 – "Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică", ale art. 23 – "Libertatea individuală", ale art. 24 – "Dreptul la apărare", ale art. 53 – "Restrângerea exerciţiului unor drepturi şi libertăţi" şi ale art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc asupra actelor administrative ale autorităţilor publice.De asemenea, autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că textele de lege criticate contravin şi următoarelor prevederi din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 1 – "Obligaţia de a respecta drepturile omului", art. 2 – "Dreptul la viaţă", art. 3 – "Interzicerea torturii", art. 5 – "Dreptul la libertate şi la siguranţă", art. 6 – "Dreptul la un proces echitabil", art. 8 – "Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie", art. 13 – "Dreptul la un recurs efectiv" şi art. 14 – "Interzicerea discriminării".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 84 alin. (2) fraza finală din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 impun interdicţia aducerii la cunoştinţa străinului a datelor şi informaţiilor care constituie motivele ce au stat la baza deciziei de declarare a sa ca indezirabil, în cazul în care acestea aveau în vedere raţiuni de siguranţă naţională. Textul de lege criticat a mai fost supus controlului de constituţionalitate şi, prin Decizia nr. 342 din 16 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 755 din 28 octombrie 2003, excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată. Curtea Constituţională a statuat că „interdicţia stabilită de legiuitor pentru cetăţenii străini declaraţi indezirabili, de a nu li se aduce la cunoştinţă datele şi informaţiile pe baza cărora s-a luat o astfel de decizie, este în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale ale art. 31 alin. (3), potrivit cărora dreptul la informaţie nu trebuie să prejudicieze siguranţa naţională”, iar judecătorul care analizează plângerea împotriva măsurii de declarare ca indezirabil trebuie să respecte legea care dă prioritate intereselor privind siguranţa naţională a României. De asemenea, Curtea a reţinut cu acel prilej că situaţia străinilor declaraţi indezirabili în scopul apărării siguranţei naţionale şi protejării informaţiilor clasificate este diferită de cea a celorlalţi cetăţeni străini, astfel că legiuitorul poate stabili drepturi diferite pentru aceste două categorii de cetăţeni străini, fără ca prin aceasta să se încalce principiul egalităţii. În plus, textul de lege criticat nu opreşte părţile interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, de a fi apărate şi de a se prevala de toate garanţiile procesuale care condiţionează într-o societate democratică procesul echitabil.Pentru identitate de raţiune, argumentele care au condus la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 84 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 prin decizia menţionată îşi menţin pertinenţa şi în ceea ce priveşte constituţionalitatea prevederilor art. 83 alin. (3) fraza finală din aceeaşi ordonanţă, întrucât acestea din urmă prevăd că în cuprinsul ordonanţei de declarare a indezirabilităţii străinului nu vor fi menţionate motivele pe baza cărora a fost luată această decizie.În continuare, Curtea observă că prin Decizia nr. 505 din 4 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 984 dn 7 noiembrie 2005, s-a pronunţat asupra excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 85 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002, constatând constituţionalitatea acestora, considerentele deciziei menţionate menţinându-şi valabilitatea şi în prezenta cauză.Curtea constată totodată că dispoziţiile art. 22 – "Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică" şi cele ale art. 23 – "Libertatea individuală" din Constituţie, precum şi cele ale art. 2 – "Dreptul la viaţă", art. 3 – "Interzicerea torturii", art. 5 – "Dreptul la libertate şi la siguranţă", art. 8 – "Dreptul la respectarea vieţii private şi de familie" din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu au relevanţă în soluţionarea prezentei excepţii de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 83 alin. (3) fraza finală, ale art. 84 alin. (2) fraza finală şi ale art. 85 alin. (1) prima frază şi a doua din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, excepţie ridicată de Kenan Kaya în Dosarul nr. 3.357/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește