DECIZIE nr. 214 din 3 iulie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna. Excepţia a fost ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova” – S.A. Bacau în Dosarul nr. 6.337/1999 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia comercială.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Se invoca practica jurisdicţională în materie a Curţii Constituţionale, cu referire la Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 27 iulie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 6.337/1999, Curtea Suprema de Justiţie – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a ansamblului dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova” – S.A. Bacau.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 este neconstitutionala în totalitatea ei, incalcand prevederile art. 107 alin. (3) din Constituţia României, întrucât reglementează într-un domeniu ce nu se regaseste între domeniile expres prevăzute de Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 iulie 1999. Se arata în continuare ca aceasta ordonanţa contravine art. 125 alin. (3) din Constituţie, „deoarece lasă la dispoziţia Guvernului posibilitatea de a modifica după bunul plac procedura de judecată şi competenţa instanţelor judecătoreşti”. Un alt motiv de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 îl constituie, în opinia autorului excepţiei, încălcarea prevederilor art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, care stabilesc ca organizarea şi funcţionarea instanţelor judecătoreşti sunt reglementate prin legeorganică. Se invoca, de asemenea, faptul ca prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 sunt modificate art. 1391-1398 din Codul civil, fără sa existe o abilitare în acest sens. Tododata, se arata ca „se instituie o procedură specială în domeniul executării silite mobiliare şi imobiliare, procedura care deroga de la dispoziţiile dreptului comun şi care este valabilă doar în ceea ce priveşte Agenţia de Valorificare a Activelor Bancare şi debitorii acesteia” şi ca „prin aceasta maniera de reglementare se elimina unul din efectele cesiunii de creanta, debitorul cedat fiind astfel în imposibilitate juridică de a mai invoca aceleaşi excepţii şi apărări pe care le putea invoca faţă de cedent”. Autorul excepţiei mai invoca, în motivarea acesteia, încălcarea principiului liberului acces la justiţie, existenta unei „discriminări între stat, atunci când acţionează ca persoana de drept privat, şi comerciantul persoana fizica şi/sau juridică”, încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (2) în ceea ce priveşte apărarea în mod egal, indiferent de titular, a proprietăţii private, şi a celor ale art. 134 alin. (2) lit. a) privind libertatea comerţului.Curtea Suprema de Justiţie – Secţia comercială, exprimandu-şi opinia asupra excepţiei ridicate în Dosarul nr. 6.337/1999, considera ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 este constituţională.În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate nu este intemeiata. Prin prevederile sale Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 nu excede limitelor delegării legislative, întrucât „măsurile pe linia restructurării unor bănci cu capital de stat” se încadrează în domeniul stabilit prin art. 1 lit. D pct. 29 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe şi, ca urmare, corespund art. 107 alin. (3) din Constituţie. Pe de altă parte, Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 nu organizează instanţe judecătoreşti, astfel cum prevede art. 72 alin. (3) lit. h) din Constituţie, ci numai o procedură de executare silită. Aceasta procedura de valorificare a unor creanţe neonorate la termen nu reprezintă o atingere a dreptului de proprietate al debitorului, astfel încât nu poate încalcă art. 41 alin. (2) din Constituţie. În sfârşit, în conformitate cu dispoziţiile art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, statul este obligat să asigure libertatea comerţului, dar nu şi libertatea agenţilor economici de a nu-şi plati datoriile.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 411 din 27 august 1999.Autorul excepţiei considera ca dispoziţiile ordonanţei criticate sunt neconstituţionale în raport cu prevederile art. 107 alin. (3), art. 125 alin. (3), art. 72 alin. (3) lit. h), art. 21, art. 41 alin. (2) şi ale art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care au următorul cuprins:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 41 alin. (2): "Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular […]";– Art. 72 alin. (3) lit. h): "Prin lege organică se reglementează: […]h) organizarea şi funcţionarea […] instanţelor judecătoreşti […]."; … – Art. 107 alin. (3): "Ordonanţele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile prevăzute de aceasta.";– Art. 125 alin. (3): "Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege.";– Art. 134 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure:a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie;" … Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 126 din 4 iulie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 447 din 11 septembrie 2000, precum şi prin Decizia nr. 155 din 19 septembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 36 din 19 ianuarie 2001, Curtea Constituţională a statuat asupra constituţionalităţii acestor dispoziţii legale. Prin aceste decizii s-a reţinut, în esenta, ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 nu contravine dispoziţiilor constituţionale, întrucât, potrivit art. 125 alin. (3) din Legea fundamentală, „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”, şi anume prin lege ordinară, iar nu prin lege organică, astfel ca în aceste materii se pot stabili norme juridice şi prin ordonanţe emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament, asa cum în mod constant Curtea Constituţională a afirmat în jurisprudenta sa. Referindu-se la critica de neconstituţionalitate privind încălcarea principiului accesului liber la justiţie, Curtea a reţinut ca „se face o confuzie între, pe de o parte, stabilirea unor condiţii privind exercitarea unor drepturi prevăzute în ordonanţa, care nu contravin acestui principiu, condiţii de natura sa împiedice abuzul de drept şi, în acelaşi timp, să asigure celeritatea procedurii de realizare a creanţelor prevăzute de ordonanţa şi, pe de altă parte, îngrădirea accesului la justiţie”. S-a precizat ca, în realitate, cele doua condiţii prevăzute în textele de lege criticate – prevederea ca hotărârea pronunţată de Curtea de apel poate fi atacată numai cu recurs şi instituirea obligaţiei de plată a cauţiunii -, justificate în contextul măsurilor derogatorii prevăzute de ordonanţa, nu constituie îngrădiri ale accesului liber la justiţie, asa cum, de altfel, s-a stabilit în jurisprudenta constanta a Curţii Constituţionale.Referitor la critica de neconstituţionalitate intemeiata pe argumentul ca Ordonanţa Guvernului nr. 55/1999 ar deroga de la dispoziţiile Codului de procedura civilă, Curtea Constituţională a precizat că nu se poate retine neconstituţionalitatea acestor prevederi de vreme ce prin ordonanţa – emisă în baza delegării legislative prin lege specială de abilitare – se modifica normele de competenţa şi de procedura, în temeiul art. 125 alin. (3) din Constituţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine modificarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile pronunţate anterior, cat şi considerentele care au stat la baza acestora îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza.Curtea mai constata că nu este întemeiat nici argumentul invocat de autorul excepţiei, potrivit căruia Guvernul a depăşit limitele delegării legislative, deoarece, în realitate, stabilirea unei proceduri privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna constituie una dintre "măsurile pe linia restructurării unor bănci cu capital de stat", şi, prin urmare, se încadrează în domeniul stabilit prin art. 1 lit. D pct. 29 din Legea nr. 140/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe, corespunzând art. 107 alin. (3) din Constituţie.În sfârşit, Curtea constata că nu poate fi reţinut ca argument valabil faptul ca procedura specială de executare a creanţelor preluate la datoria publică contravine principiului ocrotirii în mod egal a proprietăţii private indiferent de titular şi obligaţiei statului de a asigura libertatea comerţului. Instituirea unei proceduri speciale de executare silită privind creanţele bancare neperformante preluate la datoria publică este justificată prin strânsă legătură dintre datoria publică interna şi bugetul de stat.În legătură cu susţinerea ca prin dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 se modifica în mod implicit şi dispoziţiile art. 1391-1398 din Codul civil privind cesiunea de creanta, modificare pentru care Guvernul nu a avut abilitare, Curtea retine ca obiectul ordonanţei criticate este cel stabilit prin legea de abilitare, asa cum s-a arătat mai sus, iar dacă prin dispoziţiile sale ordonanţa ar modifica implicit şi anumite dispoziţii legale în vigoare nu înseamnă ca ar fi obligatoriu să se prevadă în legea de abilitare şi acest aspect care, de altfel, reprezintă doar o consecinţa posibila a reglementării cuprinse în ordonanţa.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 55/1999 privind executarea silită a creanţelor bancare neperformante preluate la datoria publică interna, excepţie ridicată de Societatea de Investiţii Financiare „Moldova” – S.A. Bacau în Dosarul nr. 6.337/1999 al Curţii Supreme de Justiţie – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 3 iulie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Cristina Radu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește