DECIZIE nr. 214 din 11 iulie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 privind reglementarea situaţiei juridice a rezervoarelor, conductelor de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, a statiilor de pompare şi a celorlalte instalaţii şi echipamente aferente, aprobată prin Legea nr. 68/2002



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001, aprobată prin Legea nr. 68/2002, excepţie ridicată de Broadhurst Investments Limited, în Dosarul nr. S 2.526/COM/2001 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială.La apelul nominal a răspuns Societatea Comercială "Oil Terminal" – S.A. din Constanta, prin avocat, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Avocatul Societăţii Comerciale "Oil Terminal" – S.A. din Constanta solicita respingerea excepţiei, ca fiind neîntemeiată. Se susţine ca prevederile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 nu constituie o expropriere şi nu afectează dreptul de proprietate privată. Autorul excepţiei nu a avut dreptul de proprietate asupra rezervoarelor, conductelor şi asupra celorlalte instalaţii şi echipamente aferente, ci doar un pachet de acţiuni care îi conferă un drept de creanta asupra patrimoniului societăţii comerciale. Se arata ca Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 stabileşte un regim juridic al proprietăţii în conformitate cu Constituţia din anul 1991.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie. Se arata ca autorul excepţiei nu a avut dreptul de proprietate asupra bunurilor societăţii comerciale, ci doar un drept de creanta asupra patrimoniului acesteia. Deşi Legea nr. 15/1990 prevede la art. 20 trecerea gratuita în patrimoniul societăţilor comerciale a bunurilor care aparţineau statului, această lege a fost adoptată anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 1990. Or, art. 135 din Constituţie a reglementat existenta proprietăţii publice, iar la alineatul (4) a lăsat legiuitorul sa stabilească şi alte bunuri ce ar putea face obiectul proprietăţii publice.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin încheierea din 20 noiembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. S 2.526/COM/2001, Tribunalul Constanta – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001, aprobată prin Legea nr. 68/2002, excepţie ridicată de Broadhurst Investments Limited în cauza având ca obiect soluţionarea acţiunii în anulare şi suspendare a executării hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor Societăţii Comerciale „Oil Terminal” – S.A. din Constanta, din data de 31 iulie 2001, prin care a fost redus capitalul social al societăţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001, prin care au fost declarate ca fiind în proprietate publică a statului rezervoarele, conductele, staţiile de pompare, celelalte instalaţii şi echipamente aferente acestora, trecute în patrimoniul Societăţii Comerciale „Oil Terminal” – S.A. din Constanta, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.200/1990 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în industrie, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6). Totodată, sunt invocate prevederile art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Se argumenteaza, în esenta, ca, potrivit reglementării criticate, activele la care ordonanţa de urgenţă se referă "sunt şi rămân în proprietatea publică a statului", deşi acestea erau proprietatea privată a societăţii comerciale înfiinţate în anul 1990, fiind înscrise în capitalul social al acesteia, "ca efect al aplicării Hotărârii Guvernului nr. 1.200/1990, adoptate în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi figurau ca atare în evidentele proprietăţii”. În legătură cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 15/1990, conform cărora societăţile comerciale rezultate din transformarea fostelor unităţi economice de stat au devenit proprietare asupra bunurilor aflate în patrimoniul lor, autorul excepţiei face referire la jurisprudenta Curţii Constituţionale, potrivit căreia acest text de lege nu contravine Constituţiei. Se invoca, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996, Decizia nr. 9 din 22 ianuarie 1997, precum şi Decizia nr. 18 din 14 martie 1994. În concluzie, considera autorul excepţiei, „împrejurarea ca Societatea Comercială lt; lt;Oil Terminal gt; gt; – S.A. din Constanta are ca acţionar şi statul nu atrage nici o consecinţa în ceea ce priveşte titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor societăţii”. Aceste bunuri, apreciază autorul excepţiei, constituie proprietatea privată a acestei societăţi comerciale şi beneficiază de protecţia proprietăţii private, instituită prin art. 41 alin. (1) şi (2), precum şi prin art. 135 alin. (6) din Constituţie.Tribunalul Constanta – Secţia comercială considera ca excepţia de neconstituţionalitate este nefondata, întrucât actul normativ criticat este în concordanta cu prevederile Constituţiei, ale Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu motivarea ca "dispoziţiile legale criticate nu afectează dreptul de proprietate al nici unui titular şi nu diminuează proprietatea nimănui". Se arata, în continuare, ca "autorul excepţiei nu a fost niciodată titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor în cauza. Acesta deţine un pachet de acţiuni care îi conferă un drept de creanta asupra patrimoniului societăţii comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor societăţii şi, ca urmare, nu poate suferi vreo paguba materială prin modificarea valorii capitalului social, prin care ar putea fi despăgubit", în consecinţa, se apreciază ca "dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei nu sunt incidente în cauza". Totodată, Guvernul arata, referitor "la bunurile ce fac obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001, că nu se stabileşte un nou (alt) regim juridic al acestora (trecerea din domeniul privat în domeniul public al statului)”. Guvernul considera, de asemenea, „art. 1 al acestei ordonanţe de urgenţă nu cuprinde propriu-zis o dispoziţie, o norma de conduita, ci se face o simpla constatare, în sensul că acestea lt; lt;sunt şi rămân în proprietatea publică a statului şi fac parte din domeniul public de interes naţional gt; gt;, integrandu-se într-un cadru legislativ prin care s-a instituit regimul juridic al bunurilor în cauza: Legea petrolului nr. 134/1995 (art. 1 şi 8) şi Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia (art. 3 alin. (1) şi (2) şi anexa pct. I.17), în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) şi (5) din Constituţie". Chiar dacă Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale (lege preconstitutionala, invocată de autorul excepţiei) a prevăzut la art. 20 alin. 2 ca „Bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale sunt proprietatea acestora, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu”, Guvernul precizează ca „aceasta dispoziţie nu poate fi disociata, în ceea ce priveşte situaţia bunurilor în cauza, de actele normative menţionate”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15 din 26 ianuarie 2001 privind reglementarea situaţiei juridice a rezervoarelor, conductelor de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, a statiilor de pompare şi a celorlalte instalaţii şi echipamente aferente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 7 februarie 2001, ordonanţa aprobată prin Legea nr. 68 din 16 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 52 din 25 ianuarie 2002.Ordonanţa de urgenta criticata pentru neconstituţionalitate are următorul cuprins:"Art. 1. – Rezervoarele, conductele de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, staţiile de pompare, celelalte instalaţii şi echipamente aferente acestora, care au fost trecute în patrimoniul Societăţii Comerciale lt; lt;Oil Terminal gt; gt; – S.A. Constanta prin Hotărârea Guvernului nr. 1.200/1990 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în industrie, cu modificările ulterioare, sunt şi rămân în proprietatea publică a statului şi fac parte din domeniul public de interes naţional.Art. 2. – (1) Societatea Comercială lt; lt;Oil Terminal gt; gt; – S.A. Constanta se declara societate comercială de interes strategic, iar interesele statului pentru acţiunile deţinute în capitalul social al acestei societăţi vor fi reprezentate de Ministerul Industriei şi Resurselor.(2) Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participatiilor Statului va transfera Ministerului Industriei şi Resurselor acţiunile deţinute la Societatea Comercială lt; lt;Oil Terminal gt; gt; – S.A. Constanta, pe bază de protocol. … Art. 3. – În aplicarea prevederilor art. 1 capitalul social al Societăţii Comerciale lt; lt;Oil Terminal gt; gt; – S.A. Constanta va fi redus corespunzător valorii contabile a bunurilor care fac parte din domeniul public de interes naţional, mentinandu-se actuala structura a actionariatului.Art. 4. – Agenţia Naţionala pentru Resurse Minerale va desemna, în condiţiile legii, titularul acordului petrolier de concesiune a activităţii de exploatare a bunurilor prevăzute la art. 1 şi va desfăşura procedura de concesionare.Art. 5. – Concesionarul va negocia condiţiile de utilizare a stocurilor de ţiţei şi de produse petroliere, aflate la Societatea Comercială lt; lt;Oil Terminal gt; gt; – S.A. Constanta, cu persoanele juridice care le deţin, cu acordul Ministerului Industriei şi Resurselor.Art. 6. – Până la aprobarea, în condiţiile legii, a acordului petrolier de către Agenţia Naţionala pentru Resurse Minerale Societatea Comercială lt; lt;Oil Terminal gt; gt; – S.A. Constanta va păstra bunurile menţionate la art. 1, cu diligenta unui bun proprietar, şi va asigura utilizarea normală a acestora."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5), art. 135 alin. (1) şi (6), care au următorul cuprins:– Art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire […]. … (5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie."; … – Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea […].(6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă." … Autorul excepţiei a invocat în motivarea susţinerilor sale şi dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, referindu-se în mod concret la prevederile art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, care proclama ca "Orice persoană are dreptul la proprietate atât singura, cat şi în asociaţie cu alţii" şi ca "Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa". De asemenea, se invoca şi dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat de România prin Legea nr. 30/1994, text conform căruia „Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional”.Critica de neconstituţionalitate formulată de autorul excepţiei se bazează pe susţinerea ca bunurile Societăţii Comerciale "Oil Terminal" – S.A. Constanta constituie proprietatea privată a acestei societăţi comerciale şi beneficiază de protecţia proprietăţii private instituită prin art. 41 alin. (1) şi (2), precum şi prin art. 135 alin. (6) din Constituţie. De aceea, considera autorul excepţiei, "Guvernul nu poate să dispună prin ordonanţa de urgenţă ca aceste bunuri lt; lt;sunt şi rămân în proprietatea publică a statului gt; gt;, din moment ce ele se afla în proprietate privată". Se considera ca, în cauza, a operat o "veritabila naţionalizare care, în conformitate cu regimul constituţional al dreptului de proprietate, este inadmisibila". În opinia autorului excepţiei "trecerea silită în proprietatea statului a unor bunuri proprietate privată se poate realiza prin expropriere, în condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (3) şi (5) din Constituţie, sau prin confiscare, în cazul bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, în condiţiile prevăzute la alin. (8) al aceluiaşi articol".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 98 din 8 august 1990, „Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu”. Analizând acest aspect, Curtea observa ca Legea nr. 15/1990, adoptată anterior intrării în vigoare a Constituţiei, a reglementat trecerea gratuita a bunurilor respective, care aparţineau statului, în patrimoniul societăţilor comerciale şi al regiilor autonome constituite în locul fostelor întreprinderi de stat. Or, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie „Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii”. În ceea ce priveşte proprietatea, legiuitorul constituant a prevăzut la art. 135 existenta proprietăţii publice care aparţine exclusiv statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. În afară bunurilor prevăzute expres la art. 135 alin. (4) din Constituţie, textul respectiv prevede că „şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice”.În aplicarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (4) a fost adoptată, între alte acte normative, Legea petrolului nr. 134 din 29 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 301 din 29 decembrie 1995, care la art. 8 alin. 1 şi 2 prevede că „Sistemul naţional de transport al petrolului face parte din domeniul public de interes naţional şi este de importanţa strategica.În sistemul naţional de transport al petrolului se cuprind conductele magistrale care asigura colectarea petrolului extras din perimetrele de exploatare sau a celui provenit din import şi dirijarea lui de la punctele de predare de către producători la unităţile de prelucrare, spre centrele de distribuţie şi consum sau la export, precum şi toate instalaţiile, echipamentele şi dotările aferente acestora". Totodată, potrivit art. 46, "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga Legea petrolului din anul 1942, Legea nr. 66/1992, precum şi alte dispoziţii contrare sau incompatibile”.Ulterior, prin Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, s-au prevăzut în Lista anexa care cuprinde unele bunuri ce alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, la pct. I privind domeniul public al statului, poziţia 17, „conductele de transport al ţiţeiului, al produselor petroliere şi al gazelor naturale”.În acest context Curtea observa ca prevederile legale criticate pentru neconstituţionalitate sunt în spiritul şi litera reglementării constituţionale cu privire la proprietatea publică, ulterioară Legii nr. 15/1990, reglementare care a determinat apariţia unor acte normative concordante cu dispoziţiile constituţionale atât în domeniul petrolier, cat şi în alte domenii. Este relevant, în acest sens, faptul ca, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (5) din Constituţie, a fost reconsiderat şi titlul cu care regiile autonome detineau bunuri proprietate publică, stabilindu-se, ulterior adoptării Constituţiei, ca bunurile respective sunt date în administrarea acestora, iar nu în proprietate, cum stabilise iniţial Legea nr. 15/1990. Astfel, prevederile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie.Curtea retine, de altfel, ca autorul excepţiei în calitate de acţionar la societatea comercială, acţionar majoritar fiind Ministerul Industriei şi Resurselor, nu a avut niciodată un drept de proprietate asupra bunurilor Societăţii Comerciale "Oil Terminal" – S.A. Constanta, ci deţine doar un pachet de acţiuni, care îi conferă un drept de creanta asupra patrimoniului societăţii, asa cum jurisprudenta Curţii Constituţionale a stabilit în mod constant.În consecinţa, critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acţionar la societatea comercială în cauza, referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, cu raportare la dispoziţiile art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5), ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, precum şi la dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi ale art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu poate fi primită.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAîn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 privind reglementarea situaţiei juridice a rezervoarelor, conductelor de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, a statiilor de pompare şi a celorlalte instalaţii şi echipamente aferente, aprobată prin Legea nr. 68/2002, excepţie ridicată de Broadhurst Investments Limited în Dosarul nr. S 2.526/COM/2001 al Tribunalului Constanta – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul CottaOPINIE SEPARATĂPentru considerente identice cu cele cuprinse în opinia separată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 341 din 4 decembrie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervatiei Biosferei „Delta Dunării”, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 138 din 22 februarie 2002, apreciez ca este gresita şi soluţia adoptată, cu majoritate de voturi, prin Decizia nr. 214 din 11 iulie 2002.Dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 încalcă, de asemenea, în mod flagrant, principiul ocrotirii proprietăţii private „în mod egal de lege, indiferent de titular”, consacrat de art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie. Sub acest aspect, doresc sa fac unele sublinieri suplimentare, având în vedere specificul obiectului de reglementare al ordonanţei supuse controlului de constituţionalitate.În art. 1 al ordonanţei examinate se precizează ca "sunt şi rămân în proprietatea publică a statului şi fac parte din domeniul public de interes naţional" acele rezervoare, conducte de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, staţiile de pompare, celelalte instalaţii şi echipamente aferente acestora, "care au fost trecute în patrimoniul Societăţii Comerciale lt; lt;Oil Terminal gt; gt; – S.A. Constanta prin Hotărârea Guvernului nr. 1.200/1990 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în industrie”.Hotărârea Guvernului nr. 1.200/1990 a fost emisă în executarea Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Conform prevederilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 „Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu”, dispoziţii întărite prin art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu referire la bunurile aduse ca aport la înfiinţarea societăţilor comerciale.Iniţial toate societăţile comerciale, înfiinţate prin transformarea unităţilor economice de stat, au avut un singur acţionar: statul, iar ulterior, în procesul de privatizare, au apărut şi alţi acţionari cu statut juridic şi drepturi egale. Nici unul dintre acţionari nu are drept de proprietate asupra bunurilor societăţii comerciale, având doar un drept de creanta faţă de societate, în raport cu acţiunile deţinute şi putând sa dispună asupra acţiunilor sale. Asupra bunurilor din proprietatea societăţii comerciale poate dispune numai adunarea generală a acţionarilor. Aceste principii sunt valabile şi pentru stat, indiferent dacă este acţionar majoritar sau minoritar. Orice dispoziţie legală contrară acestor principii încalcă obligaţia constituţională de a ocroti în mod egal proprietatea privată, indiferent de titular.Retinand ca bunurile la care se referă Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2001 au trecut în mod licit, pe baza unor reglementări legale, în proprietatea privată a unei societăţi comerciale, este evident ca statul nu mai poate dispune de ele decât cu stricta respectare a normelor constituţionale, chiar dacă interese naţionale majore impun schimbarea regimului juridic al acestora. Or, potrivit art. 41 alin. (3) din Constituţie „Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire”, iar alin. (7) al aceluiaşi articol constituţional, în teza întâi, interzice confiscarea averii dobândite licit, alin. (8) permitand confiscarea doar a bunurilor „destinat, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii”.Acceptând chiar şi teza ca Legea nr. 15/1990, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 1.200/1990, acte normative pre-constituţionale, au dispus trecerea în proprietatea societăţilor comerciale, înfiinţate prin transformarea unităţilor economice de stat, a unor bunuri contrar prevederilor noii Constituţii, tot nu se poate retine justificarea constituţională a măsurilor dispuse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 15/2001. Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie „Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii”, dar aceasta abrogare implicita se produce doar de la data intrării în vigoare a Constituţiei, fără a se rasfrange asupra situaţiilor şi raporturilor juridice născute anterior, pe baza reglementărilor legale atunci în vigoare, chiar contrare actualei Constituţii, întrucât nici prevederile constituţionale nu pot fi aplicate cu efecte retroactive.Argumentul reţinut în decizie, în sensul că acţionarul autor al excepţiei de neconstituţionalitate nu are drept de dreptul de proprietate şi patrimoniul societăţii comerciale, putând acţiona pe toate căile legale împotriva măsurilor de diminuare a capitalului social al societăţii comerciale, care determina, în mod direct, reducerea valorii acţiunilor sale.Judecător,Kozsokar Gabor––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește