DECIZIE nr. 213 din 11 iulie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, excepţie invocată de Dan Anghel în Dosarul nr. 4.817/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă Dan Anghel, personal şi asistat de avocaţii Marin Popa şi Andrei Dumitru, cu împuterniciri depuse în şedinţa, lipsind celelalte părţi faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Avocaţii autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea excepţiei, arătând ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), sustineri care au fost consemnate şi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. Pe lângă aceste argumente, se invoca direct în faţa Curţii şi încălcarea principiului neretroactivitatii legii, prevăzut de art. 15 alin. (2) din Legea fundamentală, pe motiv ca legiuitorul sancţionează chiriaşii printr-o dispoziţie legală adoptată în anul 1999, pentru acte încheiate înainte de intrarea în vigoare a acesteia. Se susţine ca ridicarea direct în faţa Curţii a unui nou motiv de neconstituţionalitate se bazează pe dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, potrivit cărora „Dezbaterea are loc în plenul Curţii Constituţionale, cu participarea judecătorilor Curţii, pe baza sesizării, a documentelor şi a punctelor de vedere primite, atât asupra prevederilor menţionate în sesizare cat şi asupra celor de care, în mod necesar şi evident, nu pot fi disociate”. Se arata ca, dacă nu se au în vedere aceste dispoziţii, părţile pot reitera aceeaşi excepţie în aceeaşi cauza, într-o alta faza procesuala. Se mai arata ca în acest sens s-a pronunţat Curtea Constituţională prin Decizia nr. 70/1999. În susţinerea celor arătate sunt depuse note scrise.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, ca fiind inadmisibila, apreciind ca invocarea, direct în faţa Curţii, şi a altor motive de neconstituţionalitate decât cele ridicate în faţa instanţei de judecată şi consemnate în încheierea acesteia contravine dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 12 alin. (2) şi ale art. 23 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată. În ceea ce priveşte argumentarea aparatorilor autorului excepţiei, referitoare la invocarea direct în faţa Curţii a unui nou motiv de neconstituţionalitate, bazată pe dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, reprezentantul Ministerului Public arata ca aceste dispoziţii trebuie coroborate cu cele ale art. 25 alin. (2) din aceeaşi lege.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 8 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 4.817/2001, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, excepţie ridicată de Dan Anghel într-o cauza civilă având ca obiect o acţiune în evacuare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 41 alin. (1) privind protecţia proprietăţii private şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţia României, sustineri care sunt consemnate şi în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale.Instanţa de judecată apreciază ca dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), deoarece "legiuitorul a înţeles sa excepteze de la protecţia instituită prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 o categorie de chiriaşi, şi anume pe cei care sunt totodată şi proprietari ai unei locuinţe corespunzătoare sau care au înstrăinat o locuinta corespunzătoare după 1 ianuarie 1990″. Totodată instanţa considera ca prin aceasta exceptare nu se încalcă dreptul de proprietate al chiriaşului, ci doar se limitează dreptul la prelungirea contractului de închiriere pentru o anumită categorie de chiriaşi.Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile constituţionale invocate se referă la garantarea dreptului de proprietate şi nu la garantarea drepturilor locative ale chiriaşilor. Totodată considera ca doar legiuitorul este cel care, în cazuri justificate, poate să aprecieze exceptarea unor categorii de chiriaşi de la măsurile de protecţie instituite prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 8 aprilie 1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241 din 16 mai 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 mai 2001.Ca urmare a acestor modificări, dispoziţiile criticate de autor ca fiind neconstituţionale au următorul conţinut:– Art. 13 lit. b): "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică: […]b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe proprietate particulară, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzătoare ori au înstrăinat o locuinta corespunzătoare, după data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie menţionaţi în contract au redobândit, ca fosti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o instituţie publică;" … În susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia apreciază ca prin dispoziţiile criticate sunt incalcate următoarele prevederi constituţionale:– Art. 41 alin. (1):"Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.";– Art. 135 alin. (1) şi (6):"(1) Statul ocroteşte proprietatea. […](6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă." … Cu privire la excepţia ridicată Curtea retine următoarele:I. În ceea ce priveşte invocarea, direct în faţa Curţii, cu ocazia dezbaterilor în şedinţa publică, a motivului de neconstituţionalitate referitor la retroactivitatea dispoziţiilor legale criticate, Curtea constata că nu este legal sesizată, deoarece nici în cererea prin care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate în faţa instanţei şi nici în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale nu a fost invocată încălcarea acestor dispoziţii, iar potrivit art. 144 lit. c) din Legea fundamentală, Curtea se pronunţa numai "asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti privind neconstituţionalitatea legilor şi a ordonanţelor". Totodată, conform art. 23 alin. (4) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, „Sesizarea Curţii Constituţionale se dispune de către instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părţilor, opinia instanţei asupra excepţiei, şi va fi însoţită de dovezile depuse de părţi […]”.În consecinţa, Curtea va examina excepţia controland conformitatea dispoziţiilor art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 cu prevederile art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie.II. În ceea ce priveşte încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6), Curtea retine următoarele:Finalitatea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 214/2001, este aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii juridice situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicării Legii nr. 112/1995, prin utilizarea unor mijloace juridice, asigurându-se totodată posibilitatea pentru proprietar de valorificare a atributelor dreptului sau de proprietate şi, în acelaşi timp, protecţia chiriaşilor împotriva unor eventuale abuzuri.Totodată Curtea observa ca dispoziţiile criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autor, care se referă la protecţia proprietăţii private, deoarece neprelungirea contractelor de închiriere pentru o anumită categorie de chiriaşi nu afectează dreptul de proprietate al acestora.De altfel, Curtea s-a mai pronunţat prin numeroase decizii cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, statuand ca acestea nu contravin prevederilor Legii fundamentale (de exemplu Decizia nr. 88 din 4 mai 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000; Decizia nr. 266 din 19 decembrie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 6 aprilie 2001; Decizia nr. 89 din 27 martie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 6 iunie 2001).Considerentele acestor decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauza, neexistand elemente noi de natura a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Faţa de cele mai sus arătate, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 lit. b) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 241/2001, excepţie ridicată de Dan Anghel în Dosarul nr. 4.817/2001 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește