DECIZIE nr. 212 din 7 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) teza finală, precum şi ale art. 45 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) teza finală, precum şi ale art. 45 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu şi Constantin Stelian Iordănescu în Dosarul nr. 12.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal este prezent personal Constantin Stelian Iordănescu şi asistat de avocat Laura Cosma. Sunt prezenţi, de asemenea, Ana Ciurcu, Emil Gongescu şi Nicoleta Dumitrescu, prin acelaşi avocat. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Apărătorul părţilor prezente solicită admiterea excepţiei. Arată că prin adoptarea Legii nr. 10/2001, legiuitorul a ignorat întinderea şi limitele dreptului de proprietate, pe care ar fi trebuit să îl interpreteze şi să îl aplice în concordanţă cu Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cât şi în raport de jurisprudenţa Curţii Constituţionale. Astfel, legiuitorul a inclus în sfera de aplicabilitate a acestei legi imobile preluate de stat fără titlu, legiferând posibilitatea ca foştii proprietari să primească numai despăgubiri. De aceea, restricţia instituită de art. 2 alin. (2) teza a doua este nejustificată din punct de vedere obiectiv şi raţional. În ce priveşte neconstituţionalitatea art. 45 alin. (5), arată că această prevedere instituie o restrângere aberantă a exerciţiului dreptului la acţiune pentru constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare privind imobilele ce cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată, arătând că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de reparare a tuturor abuzurilor şi injustiţiilor din trecut, astfel că textele de lege criticate sunt în concordanţă cu dispoziţiile constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 noiembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 12.119/2002, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) teza finală, precum şi ale art. 45 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu şi Constantin Stelian Iordănescu într-o cauză civilă având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor contracte de vânzare-cumpărare a unor apartamente.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că textele criticate contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât includ în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi imobilele preluate de stat fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării imobilului, precum şi cele preluate prin acte administrative emise fără temei legal. În acest fel este afectată şi obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale, care, în jurisprudenţa sa, a decis că prevederile Legii nr. 10/2001 nu sunt aplicabile imobilelor cu privire la care statul nu a dobândit legal dreptul de proprietate.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti consideră că prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001 sunt constituţionale. În ceea ce priveşte prevederile art. 2 alin. (2), apreciază că acestea sunt neconstituţionale, în raport cu art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 53 din Constituţie, deoarece ele creează o categorie distinctă de imobile preluate de stat fără titlu valabil. În opinia instanţei de judecată, foştii proprietari ai acestor categorii de imobile nu îşi pot exercita prerogativele dreptului de proprietate decât după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire. De asemenea, apreciază că şi prevederile art. 45 alin. (1), (2) şi (5) din această lege sunt neconstituţionale, în raport cu art. 15 alin. (2), întrucât prin sintagma „în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă”, cuprinsă în acest articol, se ajunge la validarea cu efect retroactiv a actelor juridice de înstrăinare a unor imobile preluate fără titlu valabil, cu singura condiţie a existenţei bunei-credinţe în momentul încheierii actului juridic.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră prevederile legale criticate ca fiind constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Excepţia are ca obiect prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) teza finală, precum şi ale art. 45 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005.Textele legale criticate au următorul conţinut:– Art. 2 alin. (1) lit. i) şi alin. (2): "(1) În sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înţelege:[…]i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziţie ale organelor locale ale puterii sau ale administraţiei de stat. … (2) […] Persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi." … – Art. 45 alin. (1), (2) şi (5): " (1) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile care cad sub incidenţa prevederilor prezentei legi, sunt valabile dacă au fost încheiate cu respectarea legilor în vigoare la data înstrăinării.(2) Actele juridice de înstrăinare, inclusiv cele făcute în cadrul procesului de privatizare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună-credinţă. … […](5) Prin derogare de la dreptul comun, indiferent de cauza de nulitate, dreptul la acţiune se prescrie în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei legi." … Textele constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) şi (2) – egalitatea în drepturi, art. 21 – accesul liber la justiţie, art. 44 alin. (1) şi (2) – garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, art. 53 – restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi al art. 147 – deciziile Curţii Constituţionale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai fost supuse controlului de constituţionalitate prin raportare la unele dintre textele constituţionale invocate în cauza de faţă.Astfel, cu privire la constituţionalitatea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, Curtea prin Decizia nr. 556 din 25 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.046 din 24 noiembrie 2005, a decis că soluţia de restituire a unor asemenea categorii de imobile este rezultatul opţiunii legiuitorului şi are la bază exercitarea dreptului de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia anterioară.Cu privire la constituţionalitatea art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, Curtea, prin Decizia nr. 482 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 4 februarie 2004 a statuat că acest text reglementează ipoteza în care unele imobile au fost preluate de stat printr-un act administrativ ilegal ori fără titlu sau în condiţiile inexistenţei reglementării legale care să constituie temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului. Legea a prevăzut numai că această calitate de proprietar avută la data preluării imobilului va fi exercitată de titular după primirea deciziei sau a hotărârii judecătoreşti de restituire, conform prevederilor prezentei legi.Referitor la constituţionalitatea art. 45 alin. (1), (2) şi (5), Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 69 din 18 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 226 din 3 aprilie 2003, şi prin Decizia nr. 110 din 24 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 240 din 22 martie 2005, reţinând că, prin consacrarea bunei-credinţe ca o cauză de asanare a nulităţii absolute a actelor de înstrăinare a imobilelor preluate fără titlu valabil, legiuitorul a înţeles ca în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar şi subdobânditorul de bună-credinţă al bunului său imobil să fie preferat cel din urmă. Recunoaşterea prevalenţei interesului subdobânditorului de bună-credinţă a fost impusă de raţiuni ce vizează asigurarea securităţii circuitului civil şi stabilitatea raporturilor juridice.Atât considerentele, cât şi soluţiile acestor decizii sunt valabile şi în cauza de faţă, întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Cu referire la criticile de neconstituţionalitate vizând încălcarea art. 16 alin. (1) şi (2), art. 53 şi art. 147 din Constituţie, Curtea constată că sunt neîntemeiate, întrucât prevederile legale criticate se aplică deopotrivă tuturor persoanelor aflate în ipoteza reglementată de aceste texte şi nu prevăd nici o restrângere a prerogativelor dreptului de proprietate.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la art. 147 din Constituţie, Curtea constată că aceste dispoziţii nu sunt incidente în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) şi alin. (2) teza finală, precum şi ale art. 45 alin. (1), (2) şi (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie ridicată de Ana Ciurcu, Emil Gongescu, Nicoleta Dumitrescu şi Constantin Stelian Iordănescu în Dosarul nr. 12.119/2002 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește