DECIZIE nr. 212 din 28 iunie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, astfel cum au fost preluate de art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, astfel cum au fost preluate de art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Gabriel Dragos Visan în Dosarul nr. 8.638/2000 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind nefondata, apreciind ca dispoziţiile legale criticate, care au fost preluate de Legea nr. 19/2000, sunt în concordanta cu prevederile constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 20 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 8.638/2000, Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, excepţie ridicată de Gabriel Dragos Visan într-un proces de contencios administrativ, în contradictoriu cu Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale şi cu Direcţia generală de muncă şi solidaritate socială Drobeta-Turnu Severin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca "prevederile art. 40 lit. a) din Legea nr. 3/1977, limitand beneficiul dreptului la pensie de urmaş a copiilor care îşi continua studiile până la vârsta de cel mult 26 de ani, îi lasă pe cei care nu îşi pot termina studiile până la împlinirea acestei varste fără nici o protecţie socială, contravenind astfel dispoziţiilor constituţionale ale art. 43, referitoare la nivelul de trai şi la dreptul la pensie, ale art. 45 alin. (1), privind protecţia copiilor şi a tinerilor, precum şi celor ale art. 20 alin. (1) cu raportare la art. 2 alin. 1, art. 25 alin. 1 şi la art. 26 alin. 1 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului”.Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât "Statul este suveran în a decide care sunt măsurile de protecţie socială care se impun a fi luate, evident cu respectarea stricta a Legii fundamentale române, iar aprecierea ca pensia de urmaş poate fi acordată cel mult până la vârsta de 26 de ani se bazează pe faptul ca, în mod obişnuit, un tânăr îşi termina studiile până până la aceasta vârsta".Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia ridicată este nefondata, întrucât textul de lege criticat nu încalcă nici o dispoziţie constituţională. În acest sens se arata ca potrivit art. 45 alin. (2) din Constituţie formele "de protecţie socială a copiilor şi a tinerilor se stabilesc prin lege", deci "Constituţia a dat dreptul legiuitorului de a stabili condiţiile şi limitele protecţiei sociale a copiilor şi tinerilor, în acest sens prevederile art. 40 lit. a) din Legea nr. 3/1977 fiind constituţionale”. Se mai arata ca reglementările invocate din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului „au un caracter de generalitate şi nu sunt incalcate de prevederile art. 40 din Legea nr. 3/1977„.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 73/1991, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 16 decembrie 1991. Aceste dispoziţii au următorul conţinut: „Copiii au drept la pensie de urmaş: a) până la vârsta de 16 ani sau, dacă îşi continua studiile, până la terminarea acestora, fără a depăşi însă vârsta de 25 ani şi, respectiv, de 26 ani, în cazul acelora care urmează studii superioare cu o durată de şcolarizare mai mare de 5 ani;”Dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate de textul de lege criticat sunt:– Art. 43: "(1) Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent.(2) Cetăţenii au dreptul la pensie, la concediu de maternitate plătit, la asistenţa medicală în unităţile sanitare de stat, la ajutor de şomaj şi la alte forme de asistenţa socială prevăzute de lege."; … – Art. 45 alin. (1): "Copiii şi ţinerii se bucura de un regim special de protecţie şi de asistenţa în realizarea drepturilor lor.";– Art. 20 alin. (1): "Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte."Se invoca totodată şi încălcarea următoarelor reglementări din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului:– Art. 2 pct. 1: "Fiecare se poate prevala de toate drepturile şi de toate libertăţile proclamate în prezenta Declaraţie, fără nici o deosebire, în special de rasa, de culoare, de sex, de limba, de religie, de opinie politica sau de orice alta opinie, de origine naţionala sau socială, de avere, de naştere sau decurgând din orice alta situaţie.";– Art. 25 pct. 1: "Orice persoană are dreptul la un nivel de viaţa corespunzător asigurării sănătăţii sale, bunastarii proprii şi a familiei, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinta, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare, are dreptul la asigurare în caz de şomaj, de boala, de invaliditate, vaduvie, batranete sau în alte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta ca urmare a unor împrejurări independente de voinţa sa.";– Art. 26 pct. 1: "Orice persoană are dreptul la educaţie. Educaţia trebuie să fie gratuita, cel puţin în ce priveşte învăţământul elementar şi de baza. Învăţământul elementar este obligatoriu. Învăţământul tehnic şi profesional trebuie să fie accesibil tuturor, accesul la studii superioare trebuie să fie deschis tuturor pe baza deplinei egalitati, în funcţie de merit."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, se constată că ulterior sesizării Curţii Constituţionale, respectiv la data de 1 aprilie 2001, o dată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000), Legea nr. 3/1977 a fost expres şi în întregime abrogată, deci şi textul de lege criticat. Reglementările art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977 au fost preluate de Legea nr. 19/2000 în art. 66 lit. b), având următorul conţinut: „Copiii au dreptul la pensie de urmaş: […] b) dacă îşi continua studiile într-o formă de învăţământ organizată potrivit legii, până la terminarea acestora, fără a depăşi vârsta de 26 de ani.”Întrucât dispoziţia legală criticata de autorul excepţiei, deşi abrogată, a fost preluată în esenta de noua reglementare legală a dreptului la pensia de urmaş, rămânând determinanta în soluţionarea litigiului în cadrul căruia s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977, astfel cum au fost preluate de art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000.Curtea constata ca prevederile legale criticate nu încalcă nici o norma constituţională. Astfel, potrivit prevederilor art. 43 alin. (2) şi ale art. 45 alin. (2) din Constituţie, "dreptul la pensie" (inclusiv la pensia de urmaş a copiilor), dreptul la "alte forme de asistenţa socială", precum şi dreptul la "alte forme de protecţie socială a copiilor şi tinerilor" sunt prevăzute sau se stabilesc prin lege. Este firesc şi necesar ca pentru acordarea pensiei de urmaş copiilor (cu excepţia celor invalizi) să se stabilească o limita de vârsta chiar şi în situaţia în care îşi continua studiile. Vârsta de 26 de ani reprezintă o limita rezonabila până la care un tânăr poate să îşi termine atât studiile liceale, cat şi pe cele superioare.Referirea în motivarea excepţiei la prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului nu are nici o relevanta, întrucât aceste reglementări internaţionale nu vizează în mod concret dreptul la pensie de urmaş.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 40 lit. a), teza a doua, din Legea nr. 3/1977 privind pensiile de asigurări sociale de stat şi asistenţa socială, astfel cum au fost preluate de art. 66 lit. b) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Gabriel Dragos Visan în Dosarul nr. 8.638/2000 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 iunie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește