DECIZIE nr. 212 din 17 februarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorMarinela Mincă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Yahya Fawzi Abdul Hameed Al Lahham în Dosarul nr. 641/46/2008 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că autorul excepţiei este nemulţumit, în realitate, de modul de interpretare şi aplicare în cauză a legii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea nr. 55/R/MF din 8 septembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 641/46/2008, Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Yahya Fawzi Abdul Hameed Al Lahham.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este neconstituţional, deoarece reglementează obligaţia procurorului ca, în situaţia în care în aceeaşi cauză se găsesc mai mulţi inculpaţi, pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, să sesizeze instanţa cu privire la ceilalţi inculpaţi, ori de câte ori expiră durata arestării pentru unul dintre inculpaţi. Se încalcă astfel, în opinia autorului excepţiei, dreptul la un proces echitabil, deoarece prelungirea măsurii arestării se face, atât pentru majori, cât şi pentru minori, de un număr de ori mult mai mare decât în situaţiile obişnuite, având loc "o comprimare a timpului, cele 180 de zile fiind acoperite în două luni". "Se creează astfel premisele unui abuz şi unei grave ilegalităţi, cu încălcarea dreptului la libertatea individuală….în sensul că măsura preventivă, ce ar trebui prelungită din 30 în 30 de zile în cursul urmăririi penale şi numai motivat, se transformă într-o adevărată pedeapsă stabilită la începutul celor 180 de zile pentru întreaga perioadă de 6 luni, practic o executare anticipată a pedepsei". Se mai arată că procurorul este în imposibilitatea efectuării actelor de urmărire penală, fiind ocupat cu formalităţile înaintării dosarului la instanţă. De asemenea, inculpatul nu poate beneficia de o apărare efectivă şi eficientă, dosarul fiind permanent la instanţa de judecată, şi se încalcă şi dispoziţiile constituţionale privind libertatea individuală, deoarece "prelungirea arestării preventive după scurgerea primei luni se va face de două ori în intervalul legal de 20, respectiv de 30 de zile; astfel pentru inculpaţi se discută în aproximativ primele două luni propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive pentru toate cele 180 de zile permise de lege, faţă de situaţia normală în care măsura ar trebui discutată la expirarea fiecărei prelungiri de 30 de zile în decurs de 6 luni".Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Arată că "toate aspectele privind neconstituţionalitatea art. 156 alin. 5 din Codul de procedură penală sunt de natură procedurală şi nu constituţională şi, prin urmare, ar putea forma obiectul unei viitoare reglementări procedurale în materie, pe care să o realizeze legiuitorul ordinar".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile alin. (5) al art. 156 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală "Propunerea pentru prelungirea arestării dispuse în cursul urmăririi penale", potrivit cărora "Când în aceeaşi cauză se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, procurorul care sesizează instanţa pentru unul dintre inculpaţi va sesiza, totodată, instanţa şi cu privire la ceilalţi inculpaţi".În susţinerea excepţiei se invocă art. 21, 23 şi 24 din Constituţie privind accesul liber la justiţie, libertatea individuală şi, respectiv, dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Astfel, contrar susţinerilor autorului excepţiei, textul de lege criticat dă expresie dispoziţiilor constituţionale ale art. 23 alin. (5) potrivit cărora, "În cursul urmăririi penale, arestarea preventivă se poate dispune pentru cel mult 30 de zile şi se poate prelungi cu câte cel mult 30 de zile, fără ca durata totală să depăşească un termen rezonabil, şi nu mai mult de 180 de zile". Prin reglementarea obligaţiei procurorului ca, atunci când în aceeaşi cauză se găsesc mai mulţi inculpaţi arestaţi pentru care durata arestării preventive expiră la date diferite, sesizând instanţa pentru unul dintre inculpaţi să sesizeze, totodată, instanţa şi cu privire la ceilalţi inculpaţi, legiuitorul a fost preocupat de asigurarea pentru aceştia a tuturor garanţiilor pe care le presupune accesul liber la justiţie şi dreptul la apărare.Pretinsele dificultăţi procedurale la care face referire autorul excepţiei vizează modul de interpretare şi aplicare a normelor criticate în cauza dedusă judecăţii, excedând, prin urmare, competenţei Curţii Constituţionale, care se pronunţă numai cu privire la constituţionalitatea actelor cu privire la care a fost sesizată.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 alin. 5 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Yahya Fawzi Abdul Hameed Al Lahham în Dosarul nr. 641/46/2008 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 17 februarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește