DECIZIE nr. 211 din 7 martie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (3) şi art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 403 alin. 1 raportat la art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 403 alin. 1 raportat la art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Zach amp; Son" – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 11.525/2005 al Judecătoriei Iaşi.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 12 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 11.525/2005, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 132 alin. (2) şi ale art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 403 alin. 1 raportat la art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Zach amp; Son" – S.R.L. din Iaşi într-o cauză ce are ca obiect soluţionarea unei contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 403 raportat la art. 723^1 din Codul de procedură civilă încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece se creează o situaţie de inegalitate între debitor, pe de-o parte, care trebuie să plătească o cauţiune, şi creditor, pe de altă parte, care nu trebuie să plătească o astfel de cauţiune. În continuare arată că dispoziţiile de lege criticate din Codul de procedură fiscală contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21, art. 44 alin. (1) şi (2), art. 45 şi 53 din Constituţie. Autorul excepţiei susţine, în esenţă, că prevederile art. 133 alin. (3) şi ale art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală contravin principiului constituţional al egalităţii în drepturi, deoarece creează o inegalitate între autorităţile publice locale şi contribuabilii persoane juridice în ceea ce priveşte modalitatea de constituire a titlurilor executorii. Se mai arată că aceste prevederi legale contravin şi art. 21 din Constituţie, deoarece exclud controlul instanţei de judecată asupra constituirii titlului executoriu în materia executării silite a creanţelor bugetare, fiind încălcate implicit şi principiile constituţionale ale ocrotirii dreptului de proprietate privată şi libertăţii economice, precum şi condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Judecătoria Iaşi apreciază că dispoziţiile art. 133 alin. (3) şi ale art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală contravin prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece procedura simplificată care permite creditorului unei creanţe bugetare să emită unilateral titluri executorii împotriva debitorilor, fără existenţa unui control de legalitate, creează un dezechilibru vădit între debitori şi creditori. În continuare arată că în ceea ce priveşte critica potrivit căreia art. 133 alin. (3) şi art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală contravin prevederilor art. 21, art. 44 alin. (1) şi (2), art. 45 şi 53 din Constituţie, aceasta nu poate fi reţinută. De asemenea, în ceea ce priveşte critica adusă art. 403 alin. (1) raportat la art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, arată că aceasta nu poate fi reţinută, întrucât cuantumul maxim al cauţiunii ce se poate stabili de către instanţa de judecată în sarcina contestatorului a fost introdus de legiuitor în scopul de a proteja interesele contestatorului debitor şi de a nu îl supune unor sarcini foarte mari.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Deşi prin Încheierea de sesizare Curtea Constituţională a fost sesizată cu art. 132 alin. (2) şi art. 136 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, se constată că, după republicarea şi renumerotarea actului normativ respectiv, aceste dispoziţii se regăsesc la art. 133 alin. (3) şi art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală. Astfel, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 403 alin. 1 raportat la art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă şi cele ale art. 133 alin. (3) şi art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, republicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 863 din 26 septembrie 2005. Alineatul (3) al articolului 133 a fost modificat prin pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 129/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 887 din 4 octombrie 2005. Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.";– Art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă: "Dacă legea nu prevede altfel, cauţiunea nu va reprezenta mai mult de 20% din valoarea obiectului cererii, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, nu va depăşi suma de 20 milioane lei.";– Art. 133 alin. (3) din Codul de procedură fiscală: "Creanţele bugetare care se încasează, se administrează, se contabilizează şi se utilizează de instituţiile publice, precum şi de Banca de Export-Import a României EXIMBANK – S.A., provenite din venituri proprii sau din fondurile alocate de la bugetul de stat, precum şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale se execută prin organe proprii, acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită, potrivit prevederilor prezentului cod.";– Art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală: "Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) şi (2) referitoare la dreptul de proprietate privată, ale art. 45 referitoare la libertatea economică şi ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra dispoziţiilor de lege criticate, raportate la aceleaşi prevederi constituţionale, invocate de acelaşi autor, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 70 din 2 februarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 176 din 23 februarie 2006.Cu acel prilej, în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 133 alin. (3) şi ale art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, instanţa de contencios constituţional a statuat, în esenţă, că nu poate fi reţinută susţinerea potrivit căreia prevederile legale criticate creează o inegalitate juridică între autorităţile publice locale şi contribuabilii persoane juridice în ceea ce priveşte modalitatea de constituire a titlurilor executorii, deoarece principiul constituţional consacrat de art. 16 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală se referă la egalitatea în drepturi a cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice şi nu la egalitatea cetăţenilor cu autorităţile publice. De asemenea, Curtea a constatat că nu este întemeiată susţinerea referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, privind liberul acces la justiţie, prin pretinsa excludere a controlului instanţei de judecată asupra constituirii titlului executoriu în materia executării silite a creanţelor bugetare, dat fiind faptul că legiuitorul a reglementat posibilitatea persoanelor interesate de a contesta orice act de executare silită, în condiţiile procedurale stabilite de lege, prin art. 169 alin. (3) şi (4) din Codul de procedură fiscală.De asemenea, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că acestea au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate prin raportare şi la art. 16 şi 21 din Constituţie.Astfel, prin Decizia nr. 108 din 22 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 22 martie 2005, Curtea a statuat că plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci este instituită de legiuitor exclusiv pentru a putea solicita suspendarea executării silite, astfel încât nu poate fi calificată ca o modalitate de a restrânge accesul liber la justiţie. De asemenea, în ceea ce priveşte pretinsa încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, Curtea a statuat, prin Decizia nr. 289 din 1 iulie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 908 din 6 octombrie 2004, că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare, astfel încât nu este îndreptăţită calificarea acestei reglementări ca fiind neconstituţională.Atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor pronunţate de Curte îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, neintervenind elemente noi care să determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 133 alin. (3) şi ale art. 137 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, precum şi ale art. 403 alin. 1 raportat la art. 723^1 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Zach amp; Son" – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 11.525/2005 al Judecătoriei Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 martie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește