DECIZIE nr. 211 din 7 decembrie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată şi modificată prin Legea nr. 106/1995 şi ulterior modificată şi completată prin Legea nr. 123/1997



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată şi modificată prin Legea nr. 106/1995 şi ulterior modificată şi completată prin Legea nr. 123/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Noel Com” S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 387/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal lipsesc părţile. Procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, deoarece, asa cum a statuat Curtea Constituţională prin numeroase decizii anterioare, accesul la justiţie nu este gratuit.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă, prin Încheierea din 4 iunie 1999, pronunţată în Dosarul nr. 387/1999, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată şi modificată prin Legea nr. 106/1995 şi ulterior modificată şi completată prin Legea nr. 123/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Noel Com” – S.R.L. din Bucureşti.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată într-un proces în care autorul excepţiei a chemat în judecata statul român, prin Ministerul Finanţelor, solicitând obligarea acestuia la plata de despăgubiri civile în valoare de 1.461.607.960 lei, reprezentând prejudiciul nerecuperat de la debitorii săi, întrucât acţiunea acestuia a fost anulată ca fiind insuficient timbrata. Cererea, intemeiata pe art. 998 din Codul civil, este motivată prin aceea ca statul român se face vinovat de nerecuperarea sumei în litigiu, întrucât a stabilit taxe de timbru prohibitive, iar Ministerul Finanţelor a refuzat scutirea reclamantei de taxele de timbru, ceea ce contravine, în opinia autorului excepţiei, dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, care garantează accesul liber la justiţie.La solicitarea instanţei judecătoreşti autoarea excepţiei a precizat în scris ca invoca neconstituţionalitatea art. 1-8, art. 10-25 şi a art. 28 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, precum şi a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată şi modificată prin Legea nr. 106/1995 şi ulterior modificată şi completată prin Legea nr. 123/1997. Textele constituţionale care ar fi incalcate, conform opiniei autorului excepţiei, sunt art. 21, 11, 15, 20, 41, 51, 53, 54, 135 şi 150, fără a se preciza în mod concret contradictiile existente între cele două categorii de prevederi.Verificand, în raport cu prevederile art. 23 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992, republicată, dacă textele de lege ce fac obiectul excepţiei sunt cele de care depinde soluţionarea cauzei, instanţa judecătorească retine ca pot fi avute în vedere spre a fi examinate numai prevederile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995, invocarea celorlalte texte fiind lipsită de concludenta.Exprimandu-şi opinia instanţa judecătorească observa ca nici un text constituţional nu prevede gratuitatea justiţiei; asadar regula este cea a timbrarii acţiunilor în justiţie. Dimpotriva, taxa de timbru reprezintă o modalitate de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiţiei. În fine, instanţa precizează ca, potrivit art. 274 din Codul de procedură civilă, cheltuielile de judecată pot fi recuperate de partea care le-a avansat de la cea care cade în pretenţii.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului pentru a-şi exprima punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.În punctul de vedere al Guvernului se apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Guvernul invoca argumentele pe care se sprijină mai multe decizii ale Curţii, dintre care sunt menţionate deciziile nr. 16/1997, nr. 75/1997, nr. 146/1997, nr. 148/1997, nr. 55/1999 şi nr. 82/1999, arătându-se ca art. 21 din Constituţie nu cuprinde prevederi ce ar putea fi interpretate în sensul gratuitatii actului de justiţie; regula fiind cea a timbrarii acţiunilor, excepţiile sunt posibile numai dacă sunt stabilite de legiuitor. Se mai arata ca taxa de timbru este o modalitate de acoperire a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiţiei. Se precizează, de asemenea, ca, avansand prin plata taxei de timbru o parte din aceste cheltuieli, justiţiabilul o poate recupera de la partea care cade în pretenţii. Sunt evocate şi alte argumente aduse în decizii ale Curţii, şi anume ca, potrivit art. 53 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii au obligaţia să contribuie prin impozite şi taxe la cheltuielile publice şi, tot astfel, ca obligaţia respectiva are în vedere şi stavilirea unor abuzuri care s-ar putea comite în exercitarea dreptului de acces la justiţie, dacă orice sesizare ar fi scutită de timbrare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise ale Ministerului Finanţelor, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:În temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost legal sesizată.Obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată şi modificată prin Legea nr. 106/1995 şi ulterior modificată şi completată prin Legea nr. 123/1997, care au următorul cuprins:– Art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997: „Acţiunile şi cererile evaluabile în bani, introduse la instanţele judecătoreşti, se taxeaza astfel: […]g) peste 500.000.000 lei – 13.215.000 lei + 1% pentru ce depăşeşte 500.000.000 lei." … – Art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 123/1997: „În cazul în care cererile prevăzute la alin. (1), indiferent dacă privesc fondul sau o cale de atac, au ca obiect o valoare mai mare de 1.000.000 lei, se aplică timbre judiciare de 15.000 lei, dacă valoarea este de peste 10.000.000 lei, se aplică timbre judiciare de 30.000 lei, iar dacă valoarea este de peste 100.000.000 lei, se aplică timbre judiciare de 50.000 lei.”Autorul excepţiei considera ca aceste dispoziţii infrang, cu deosebire, art. 21 din Constituţie, potrivit căruia "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. (2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept", precum şi dispoziţiile art. 11, 15, 20, 41, 51, 53, 54, 135 şi 150 din legea fundamentală.Examinând excepţia Curtea Constituţională constata ca asupra constituţionalităţii unor prevederi legale prin care s-au instituit taxe de timbru pentru introducerea unor cereri în justiţie, între care şi prevederile art. 2 din Legea nr. 146/1997, în jurisprudenta acestei Curţi s-a statuat, în mod constant, în sensul că accesul liber la justiţie nu înseamnă şi gratuitatea acestuia. Art. 21 din Constituţie nu instituie nici o interdicţie cu privire la taxele în justiţie, nefiind asadar interzis ca legea sa prevadă ca justiţiabilii care trag un folos nemijlocit din activitatea desfăşurată de autorităţile judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor acestora. De altfel, în procesul civil contribuţia justiţiabilului, prin avansarea unei părţi din aceste cheltuieli, poate fi recuperată, în temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, de la partea care cade în pretenţii. Prin urmare, regula este cea a timbrarii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Pentru identitate de ratiune timbrul judiciar nu poate avea alta semnificaţie şi nu poate conduce la alte consecinţe decât cele existente în cazul taxei de timbru.În acest sens urmează să se retina considerentele mai multor decizii ale Curţii Constituţionale, precum: Decizia nr. 7 din 2 martie 1993, rămasă definitivă prin Decizia nr. 39 din 7 iulie 1993, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 179 din 27 iulie 1993; Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994; Decizia nr. 18 din 29 ianuarie 1997, rămasă definitivă prin Decizia nr. 164 din 4 iunie 1997, ambele publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 148 din 10 iulie 1997.Deoarece, în raport cu situaţia de fapt din speta, nu au intervenit elemente noi care să justifice reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în acest domeniu, excepţia de neconstituţionalitate, intemeiata pe încălcarea dispoziţiilor art. 21 din Constituţie, urmează să fie respinsă.În legătură cu invocarea infrangerii principiilor şi normelor constituţionale prevăzute la art. 11, 15, 20, 41, 51, 53, 54, 135 şi 150, Curtea constata ca aceste critici sunt nerelevante pentru soluţionarea excepţiei de faţa, neavând incidenţa cu obiectul acesteia.De asemenea, Curtea constata ca, de altfel, nici Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi nici Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice nu prevăd gratuitatea actului de justiţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi ale art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, aprobată şi modificată prin Legea nr. 106/1995 şi ulterior modificată şi completată prin Legea nr. 123/1997, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Noel Com” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 387/1999 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 decembrie 1999.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește